Prevenirea alergiilor alimentare la bebeluși: ce funcționează, ce nu și ce se cercetează acum

Timp de două decenii, recomandarea standard a fost amânarea alimentelor alergene la copiii cu risc. Studiul britanic LEAP, publicat în 2015, a demontat această abordare: la sugarii cu risc crescut, introducerea arahidelor între 4 și 11 luni și consumul lor regulat au redus riscul de alergie la arahide cu peste 80% față de evitare. Ghidurile s-au schimbat în consecință, iar astăzi recomandarea este opusă celei de acum cincisprezece ani — alimentele alergene se introduc în jurul vârstei de șase luni, nu se amână, iar la sugarii cu eczemă severă, chiar mai devreme și după evaluare. În privința alimentației mamei, datele sunt clare într-o singură direcție: evitarea alergenilor în sarcină sau în alăptare nu previne alergiile copilului și poate produce deficite nutriționale. Ce rămâne deschis este dacă un consum activ de alergeni în sarcină și în alăptare ar putea contribui la toleranță — ipoteză testată acum într-un studiu internațional, cu rezultate așteptate spre sfârșitul deceniului.

Alimentația în sarcină și în alăptare și diversificarea alimentară sunt discutate în articole separate pe Healthwise.

Prevenirea alergiilor, în șase idei

1. Amânarea alimentelor alergene nu previne alergiile, ci crește riscul.
2. Introducerea timpurie a arahidelor a redus alergia cu peste 80% în studiul LEAP.
3. Consumul trebuie să fie regulat: o singură expunere nu induce toleranță.
4. Eczema severă a sugarului este cel mai important factor de risc pentru alergia alimentară.
5. Evitarea alergenilor în dieta mamei nu previne alergiile copilului.
6. Un test IgE pozitiv fără reacție clinică înseamnă sensibilizare, nu alergie.

Cât de frecvente sunt alergiile alimentare

Alergiile alimentare afectează, în țările dezvoltate, aproximativ 5–8% dintre copiii mici, iar prevalența a crescut în ultimele decenii. Cele mai frecvente sunt cele la laptele de vacă, la ou, la arahide, la nuci, la soia, la grâu, la pește și la fructele de mare. O parte dintre ele se remit cu vârsta — majoritatea copiilor cu alergie la lapte sau la ou o depășesc până la vârsta școlară —, în timp ce alergiile la arahide, la nuci și la fructe de mare persistă, de regulă, toată viața.

Cea mai frecventă alergie alimentară a primului an este cea la proteinele laptelui de vacă, care afectează aproximativ 2–3% dintre sugari și este, în majoritatea cazurilor, depășită până la vârsta de 3–5 ani. Ea este constant confundată cu intoleranța la lactoză, deși cele două nu au nimic în comun: alergia este o reacție a sistemului imunitar la proteinele din lapte, în timp ce intoleranța este o insuficiență a enzimei care digeră lactoza — extrem de rară la sugari, pentru că laptele matern conține lactoză, iar producția de lactază este maximă în primul an. Consecința practică a confuziei este alegerea greșită a soluției: produsele „fără lactoză” conțin aceleași proteine și sunt inutile într-o alergie, iar băuturile vegetale nu înlocuiesc formula de lapte la sugar. Intoleranța la lactoză este discutată într-un articol separat pe Healthwise.

Creșterea prevalenței nu are o explicație unică. Ipotezele implică reducerea expunerii microbiene în copilărie, modificările microbiotei, alimentația ultraprocesată, deficitul de vitamina D, poluarea și modul de naștere. Niciuna nu explică singură fenomenul, iar alergia este considerată rezultatul unei interacțiuni între predispoziția genetică și mediu.

Cum apare o alergie alimentară

Alergia alimentară mediată de imunoglobulina E presupune două etape. În prima, numită sensibilizare, sistemul imunitar întâlnește proteina alimentară și produce anticorpi IgE specifici, care se fixează pe suprafața mastocitelor. În a doua, la o expunere ulterioară, alergenul leagă acești anticorpi, mastocitele eliberează histamină și alți mediatori, iar reacția apare în minute: urticarie, edem, vărsături, tuse, respirație șuierătoare, în formele severe, anafilaxie.

Nu toate reacțiile alimentare sunt mediate de imunoglobulina E. Sindromul de enterocolită indusă de proteine alimentare, cunoscut prin abrevierea FPIES, se manifestă prin vărsături repetate, în valuri, apărute la una-patru ore după consumul alimentului, urmate de paloare, letargie și, uneori, deshidratare severă. Nu apar urticarie și nici manifestări respiratorii, testele alergologice obișnuite sunt negative, iar tabloul este frecvent confundat cu o gastroenterită sau cu o intoxicație alimentară. Alimentele implicate cel mai des sunt laptele, soia, orezul și ovăzul. Diagnosticul se pune pe baza istoricului, iar în formele severe este nevoie de rehidratare intravenoasă — adrenalina nu este tratamentul în această situație.

O formă particulară, frecventă la copiii mai mari și la adulți, este sindromul polen–aliment, numit și sindrom de alergie orală: persoanele alergice la polen dezvoltă mâncărime în gură, furnicături sau ușoară umflare a buzelor la consumul unor fructe și legume crude, prin reactivitate încrucișată între proteine asemănătoare. Alergia la polenul de mesteacăn se asociază cu merele, cu perele, cu morcovul și cu alunele; cea la ambrozie, cu pepenele și cu bananele. Proteinele implicate sunt fragile, astfel încât alimentul gătit sau conservat este, de regulă, bine tolerat. Reacțiile sunt în majoritate ușoare, dar cele care depășesc cavitatea bucală cer evaluare. Alergiile la polen sunt discutate în articole separate pe Healthwise.

Ipoteza dublei expuneri

Explicația acceptată astăzi pentru modul în care apare alergia alimentară a fost formulată de alergologul britanic Gideon Lack și este cunoscută ca ipoteza dublei expuneri la alergen. Ea susține că sensibilizarea se produce prin piele, iar toleranța, prin tubul digestiv.

La un sugar cu dermatită atopică, bariera cutanată este deficitară, iar proteinele alimentare din mediu — praf de casă în care există urme de arahide, mâinile celor care l-au atins după ce au mâncat — pătrund prin piele și întâlnesc celulele imunitare într-un context care favorizează producerea de IgE. În schimb, aceleași proteine ajunse în intestin, prin consum, sunt prezentate sistemului imunitar într-un context care favorizează toleranța. De aici decurge o consecință practică: amânarea consumului nu protejează, ci lasă loc doar sensibilizării cutanate.

Ipoteza explică și de ce eczema severă cu debut precoce este cel mai puternic factor de risc pentru alergia alimentară, și de ce tratamentul corect al eczemei — cu emoliente și, la nevoie, corticosteroizi topici — face parte din abordarea preventivă, deși studiile care au testat aplicarea preventivă de emoliente la toți nou-născuții nu au demonstrat reducerea alergiilor.

Bolile alergice au, la mulți copii, o succesiune previzibilă, descrisă ca marș atopic: dermatita atopică apare prima, în primul an de viață, urmată de alergia alimentară, iar mai târziu de rinita alergică și de astm. Nu toți copiii parcurg toate etapele, iar succesiunea nu este obligatorie, dar tiparul explică de ce eczema precoce și severă este considerată un semnal de risc și de ce tratarea ei corectă face parte din abordarea preventivă a alergiei alimentare.

Studiul LEAP și schimbarea ghidurilor

Studiul LEAP, publicat în 2015 în New England Journal of Medicine, a inclus 640 de sugari cu risc crescut — cu eczemă severă, alergie la ou sau ambele — care au fost repartizați aleatoriu fie să consume arahide regulat, de la vârsta de 4–11 luni, fie să le evite complet până la 5 ani. Rezultatul a fost tranșant: la 5 ani, alergia la arahide a apărut la 1,9% dintre copiii din grupul cu consum și la 13,7% dintre cei din grupul cu evitare, o reducere relativă de peste 80%. Printre copiii care aveau deja un test cutanat ușor pozitiv la înrolare, diferența a fost și mai mare.

Un studiu de urmărire a arătat că protecția s-a menținut și după douăsprezece luni de oprire a consumului, ceea ce sugerează o toleranță durabilă. Un al doilea studiu important, EAT, a testat introducerea a șase alimente alergene de la trei luni la sugari din populația generală: rezultatul principal nu a fost semnificativ, în principal pentru că multe familii nu au reușit să respecte protocolul, dar analiza copiilor care l-au urmat efectiv a arătat o reducere a alergiilor.

Pe baza acestor date, ghidurile s-au schimbat: recomandările americane din 2017 prevăd introducerea arahidelor între 4 și 6 luni la sugarii cu eczemă severă sau cu alergie la ou, după evaluare, și în jurul vârstei de 6 luni la ceilalți. Ghidul european al academiei de alergologie recomandă introducerea oului bine gătit și a arahidelor, în formă adaptată vârstei, în perioada diversificării, fără amânare.

Dieta mamei în sarcină și în alăptare

Întrebarea dacă mama ar trebui să evite alergenii a fost studiată direct. O sinteză Cochrane care a reunit studiile randomizate pe această temă a concluzionat că excluderea alergenilor din alimentația mamei, în sarcină sau în alăptare, nu reduce riscul de alergie la copil; în schimb, dietele restrictive s-au asociat cu o creștere în greutate mai mică a mamei și cu riscuri nutriționale. Ghidurile actuale nu recomandă nicio restricție alimentară preventivă în sarcină sau în alăptare, cu excepția alergiei materne propriu-zise.

Ce se știe, în schimb, este că proteinele alimentare trec în laptele matern în cantități mici, iar alăptarea aduce beneficii demonstrate pentru sănătatea copilului, chiar dacă efectul ei direct asupra prevenirii alergiilor rămâne neclar. Formulele hidrolizate, recomandate ani la rând ca metodă de prevenție la sugarii cu risc, nu mai sunt susținute de ghiduri: analizele recente nu au confirmat beneficiul.

Pentru suplimente, datele sunt mixte. Un studiu danez publicat în 2016 a arătat că administrarea de ulei de pește în doză mare în ultimul trimestru a redus riscul de respirație șuierătoare și de astm la copil, iar unele cercetări sugerează un rol al vitaminei D; pentru alergia alimentară propriu-zisă, însă, dovezile nu sunt suficiente pentru o recomandare.

Ce testează studiul în desfășurare

Ipoteza nouă pornește de la o observație: unii copii au deja anticorpi IgE specifici pentru arahide sau ou înainte de a le fi consumat vreodată, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar a întâlnit alergenul pe altă cale — cutanată, prin laptele matern sau, posibil, în viața intrauterină. Dacă expunerea timpurie prin tubul digestiv induce toleranță, atunci consumul matern ar putea avea un rol.

Studiul internațional finanțat de institutul american de alergologie testează exact acest lucru: femei însărcinate fără alergie la arahide sau la ou, cu copii cu risc crescut din cauza istoricului familial, sunt repartizate aleatoriu fie să consume cantități standardizate din aceste alimente din al treilea trimestru și pe durata alăptării, fie să le evite complet. Obiectivul principal este prezența anticorpilor IgE specifici la sugari, măsurată înainte de diversificare, iar copiii sunt urmăriți până la vârsta de un an.

Ce se face, concret, la diversificare

Diversificarea începe în jurul vârstei de șase luni, iar alimentele alergene se introduc în această perioadă, nu mai târziu. Ordinea nu contează, dar principiile da: se introduce câte un aliment nou o dată, în prima parte a zilei, pentru a putea observa eventualele reacții; se începe cu o cantitate mică; iar dacă alimentul este tolerat, se menține în alimentație regulat, de două-trei ori pe săptămână.

Forma este importantă. Arahidele se oferă ca unt de arahide fin, diluat în piure sau în lapte, niciodată întregi sau în bucăți, din cauza riscului de aspirație — la fel pentru nuci. Oul se dă bine gătit, fiert tare sau în preparate coapte; oul crud sau insuficient gătit nu se oferă sugarilor. Laptele de vacă ca băutură se introduce după vârsta de un an, dar lactatele în preparate pot fi oferite mai devreme.

Pentru sugarii cu eczemă severă sau cu o reacție anterioară suspectă, introducerea se discută cu medicul și, uneori, se face după evaluare alergologică sau chiar în cabinet, sub supraveghere.

Un mit persistent merită corectat: copiii cu alergie la ou pot fi vaccinați. Vaccinul rujeolă-oreion-rubeolă este produs pe culturi de fibroblaste de embrion de pui, nu conține cantități semnificative de proteine de ou și se administrează normal, chiar și în alergiile severe. Pentru vaccinul antigripal, care poate conține urme de ovalbumină, ghidurile actuale recomandă administrarea obișnuită la copiii cu alergie la ou, indiferent de severitatea reacțiilor anterioare, fără precauții speciale în afara celor standard. Evitarea vaccinării din acest motiv nu are justificare.

Semnele unei reacții și ce se face

Pentru un copil cu alergie confirmată, siguranța depinde de adulții din jur. Colectivitatea are nevoie de: un plan scris de acțiune, cu fotografia copilului, alimentele de evitat, semnele de reacție și pașii de urmat; un autoinjector cu adrenalină păstrat accesibil, nu încuiat în dulapul infirmeriei; personal instruit în recunoașterea reacției și în administrare; și reguli privind alimentele aduse de acasă, sărbătorile din clasă și activitățile cu alimente. Instruirea nu este un moft: într-o reacție severă, cei care sunt lângă copil administrează adrenalina, nu părintele și nici ambulanța.

Ce nu ajută

Câteva practici răspândite nu au susținere: dietele de eliminare la mamă, „preventive”, în lipsa unei alergii diagnosticate la copil; amânarea alimentelor alergene la sugar; testele de intoleranță alimentară bazate pe IgG; testele de biorezonanță sau kinesiologie aplicată, care nu au nicio bază; probioticele administrate cu scopul specific de a preveni alergia alimentară, pentru care dovezile rămân insuficiente, deși pentru dermatita atopică există unele date; și evitarea totală a expunerii la animale de companie, care, în unele studii, se asociază chiar cu un risc mai mic de alergii.

Afirmații frecvente și ce susțin dovezile

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

• Nu amâna alimentele alergene: se introduc în jurul vârstei de șase luni.
• Menține alimentul în alimentație regulat, de două-trei ori pe săptămână.
• Oferă arahidele ca unt fin diluat, niciodată întregi, și oul bine gătit.
• Tratează eczema sugarului: este cel mai important factor de risc.
• Dacă bebelușul are eczemă severă, discută introducerea cu medicul.
• Nu exclude alimente din dieta ta în sarcină sau în alăptare fără indicație.
• Nu face panouri de teste alergologice fără un istoric de reacție.
• Evită testele de „intoleranță” bazate pe IgG.
• Dacă există risc de anafilaxie, ai permanent la tine autoinjectorul cu adrenalină.
• Învață și pe cei care îngrijesc copilul cum se folosește autoinjectorul.

Concluzie Healthwise

Prevenirea alergiilor alimentare a trecut, în ultimul deceniu, printr-o schimbare completă de paradigmă: de la amânarea alergenilor la introducerea lor timpurie și la consumul regulat. Studiul LEAP rămâne dovada centrală, iar ghidurile actuale îl reflectă.

Pentru alimentația mamei, datele arată clar că restricțiile preventive nu ajută și pot dăuna. Ipoteza opusă — că un consum activ de alergeni în sarcină și în alăptare ar contribui la toleranță — este testată acum, dar rezultatele nu sunt disponibile, iar obiectivul măsurat este sensibilizarea, nu alergia clinică.

Ce poate face astăzi o familie este bine definit: tratarea eczemei, diversificarea la timp, cu alergeni introduși în formă sigură și menținuți în alimentație, testare doar acolo unde există un istoric de reacție și, pentru copiii cu alergie confirmată, un plan de urgență cu adrenalină. Restul — diete de eliminare, teste de intoleranță, amânări „ca să fim siguri” — adaugă anxietate, nu protecție.

Referințe științifice

Du Toit G, Roberts G, Sayre PH, Bahnson HT, Radulovic S, Santos AF, et al. Randomized trial of peanut consumption in infants at risk for peanut allergy. N Engl J Med. 2015;372(9):803-813.

Sursa datelor din studiul LEAP privind introducerea timpurie a arahidelor.

Perkin MR, Logan K, Tseng A, Raji B, Ayis S, Peacock J, et al. Randomized trial of introduction of allergenic foods in breast-fed infants. N Engl J Med. 2016;374(18):1733-1743.

Sursa datelor din studiul EAT privind introducerea precoce a mai multor alimente alergene.

Kramer MS, Kakuma R. Maternal dietary antigen avoidance during pregnancy or lactation, or both, for preventing or treating atopic disease in the child. Cochrane Database Syst Rev. 2012;(9):CD000133.

Susține afirmația privind lipsa beneficiului dietelor de excludere la mamă.

Togias A, Cooper SF, Acebal ML, Assa’ad A, Baker JR, Beck LA, et al. Addendum guidelines for the prevention of peanut allergy in the United States. J Allergy Clin Immunol. 2017;139(1):29-44.

Susține recomandările privind vârsta de introducere a arahidelor în funcție de risc.

Halken S, Muraro A, de Silva D, Khaleva E, Angier E, Arasi S, et al. EAACI guideline: preventing the development of food allergy in infants and young children. Pediatr Allergy Immunol. 2021;32(5):843-858.

Susține recomandările europene privind introducerea oului și a arahidelor și măsurile de prevenție.

Lack G. Epidemiologic risks for food allergy. J Allergy Clin Immunol. 2008;121(6):1331-1336.

Sursa ipotezei dublei expuneri la alergen.

Bisgaard H, Stokholm J, Chawes BL, Vissing NH, Bjarnadóttir E, Schoos AM, et al. Fish oil-derived fatty acids in pregnancy and wheeze and asthma in offspring. N Engl J Med. 2016;375(26):2530-2539.

Susține afirmațiile privind efectul suplimentării cu ulei de pește în sarcină asupra respirației șuierătoare și a astmului.