Glucagon

44 « Back to Glossary Index

(endocrinologie, diabetologie, fiziologie metabolică)

Glucagonul este un hormon peptidic de 29 aminoacizi secretat de celulele alfa din insulele Langerhans ale pancreasului, cu rolul principal de a crește glicemia prin mobilizarea rezervelor de glucoză hepatice — antagonistul funcțional al insulinei. Este hormonul de contra-reglare în hipoglicemie și hormonul de menținere a glicemiei în perioadele de post. În contextul postprandial, glucagonul este inhibat de insulină și de GLP-1 — această inhibiție este esențială pentru a preveni producția hepatică de glucoză atunci când glucoza absorbită din intestin este deja suficientă.

Mecanismul biologic

•  Stimulii de secreție — hipoglicemia (principalul stimul); aminoacizii (în special arginina și alanina — proteinele stimulează glucagonul simultan cu insulina); catecolaminele (adrenalina în stres acut); cortizolul (în stres cronic); absența glucozei în lumenul intestinal (semnalizare prin celulele alfa direct sau prin reflexe neuronale)

•  Inhibitorii secreției — hiperglicemia; insulina (prin efect paracrin direct pe celulele alfa); GLP-1 (inhibiție potentă a celulelor alfa — unul dintre mecanismele de acțiune ale agonistilor GLP-1 în diabet); somatostatina (secretată de celulele delta pancreatice)

•  Acțiunile hepatice — glucagonul se leagă la receptorii hepatici (GCGR), activând cAMP și PKA; stimulează glicogenoliza (descompunerea glicogenului hepatic în glucoză); stimulează gluconeogeneza (sinteza de glucoză din aminoacizi, lactat, glicerol); inhibă glicogeneza (stocarea glucozei ca glicogen); net: crește producția și exportul hepatic de glucoză

•  Paradoxul glucagonului la mese proteice — proteinele stimulează atât insulina cât și glucagonul; la mese mixte (proteina + carbohidrați), insulina domina și suprimă glucagonul; la mese exclusiv proteice (fara carbohidrați), glucagonul crește pentru a preveni hipoglicemia (aminoacizii stimulează insulina, care ar scădea glicemia fără glucagon compensator); de aceea mesele exclusiv proteice nu produc curbă glicemică perfect plată

•  Glucagonul în diabet tip 2 — hipersecretie relativă de glucagon în diabet tip 2 (celulele alfa nu sunt suprimate normal de hiperglicemie); contribuie la producția hepatică excesivă de glucoză à jeun (hiperglicemia bazală); GLP-1 agonistii și inhibitorii DPP-4 reduc glucagonemia — un mecanism suplimentar al efectului lor antidiabetic

Contexte clinice relevante

•  Tratamentul hipoglicemiei severe — glucagonul injectabil (GlucaGen, Baqsimi nazal) este tratamentul de urgență al hipoglicemiei severe la diabetici tratați cu insulina sau sulfonilureice; acționează în 10–15 minute; disponibil ca kit de urgență prescris pacienților cu risc

•  Glucagonom — tumoră a celulelor alfa pancreatice, rară; produce hipersecreție de glucagon; clinică: diabet secundar, eritem migrator necrolitic (rash caracteristic), pierdere în greutate, tromboembolism; diagnosticat prin glucagonemia foarte crescută și imagistică pancreatic

•  Dual agonism GLP-1+glucagon — receptorul glucagonului este investigat ca țintă terapeutică în obezitate; agonistii duali GLP-1+glucagon (cotadutid, mazdutide) ar putea combina beneficiile GLP-1 (reducerea apetitului, insulinosecreție) cu efectele metabolice ale glucagonului (creșterea cheltuielii energetice, lipoliza hepatică)

glucagonul este frecvent redus la rolul de antagonist al insulinei în managementul hipoglicemiei — o simplificare care omite rolul său central în metabolismul postprandial al proteinelor și în producția hepatică bazală de glucoză. înțelegerea glucagonului explică de ce mesele exclusiv proteice nu sunt glicemic neutre și de ce agonistii GLP-1 funcționeaza prin inhibarea simultană a glucagonului, nu doar prin potențarea insulinei.

« Back to Glossary Index