IgA secretorie (SIgA)

41 « Back to Glossary Index

(imunologie, gastroenterologie, pneumologie)

IgA secretorie (SIgA — secretory immunoglobulin A) este clasa de anticorpi produsă în cea mai mare cantitate de organism — aproximativ 3–5 g/zi, mai mult decât toate celelalte clase de imunoglobuline combinate — și este prima linie de apărare imunologică specifică la nivelul mucoaselor. Spre deosebire de IgG (care circulă în sânge și conferă protecție sistemică), IgA secretorie nu circulă în plasmă ci este secretată direct în lumenul intestinal, în secrețiile salivare, lacrimile, mucusul nazal și bronșic, colostrul și laptele matern. Funcția sa principală este de a neutraliza patogenii (bacterii, virusuri, toxine) la suprafața mucoaselor, înainte ca aceștia să penetreze epiteliul și să ajungă în contact cu celulele imune ale imunității sistemice.

Structura și mecanismul

•  Structura moleculară — SIgA este un dimer de IgA (două molecule de IgA unite prin lanțul J), asociat cu componenta secretorie (SC) — o glicoproteină de 70 kDa care este fragmentul extracelular al receptorului polimeric de Ig (pIgR) din celulele epiteliale; componenta secretorie protejează IgA de proteazele luminale și ancorează SIgA în mucus; IgA1 predomină în secrețiile din tractul respirator și sânge; IgA2 predomină în secrețiile intestinale și este mai rezistentă la proteazele bacteriene

•  Sinteza și secreția — plasmocitele producătoare de IgA (din lamina propria, glandele salivare și glandele mamare) secretă IgA dimeri cu lanț J în spațiul subepitelial; pIgR exprimat pe suprafața basolaterală a celulelor epiteliale leagă IgA dimeric, formează un complex și îl transportă prin transcitoză la suprafața luminală a celulei epiteliale; la suprafata luminală, pIgR este clivat, eliberând SIgA în lumenul intestinal sau în secrețiile mucoase; producția de pIgR este stimulată de citokine (IL-4, IL-10, TNF-alfa, IFN-gamma) și de microbiomul intestinal

•  Mecanismele de protecție — excludere imunologică (immune exclusion): SIgA se leagă la patogeni, toxine și antigeni alimentari în lumenul intestinal, formând complexe mari care nu pot penetra epiteliul și sunt eliminate prin tranzit; neutralizarea intracelulară (retrotransport): pIgR poate capta IgA și antigenul legat din lamina propria și le retrotransporta spre lumenul intestinal, eliminând antigenele care au trecut deja bariera epitelială; imunomodulare antiinflamatoare: IgA nu activează complementul prin calea clasică, producând apărare fără inflamație excesivă la mucoase

•  Microbiomul și producția de SIgA — bacteriile comensale intestinale induc în mod activ producerea de IgA prin activarea căilor imunologice în GALT; animale germ-free au niveluri de IgA secretorie cu 80–90% mai mici decât animalele cu microbiotă normală; Bifidobacterium longum, Lactobacillus rhamnosus GG și alte specii specifice stimulează producția de IgA în studii clinice; perturbarea microbiotei (disbioza) reduce IgA secretorie la nivelul mucoaselor intestinale și respiratorii

•  SIgA în colostru și lapte matern — colostrul conține concentrații foarte ridicate de SIgA (până la 12 g/L în primele zile, față de 2–4 g/L în laptele matur); transferul pasiv de SIgA de la mamă la nou-născut prin alăptare protejează mucoasele neonatale până când propriul sistem imunitar al copilului maturizează producția de SIgA (completă la ~2 ani); funcția evolutivă a alăptării include transferul de imunitate mucosală maternă

Contexte clinice relevante

•  Deficitul selectiv de IgA — cea mai frecventă imunodeficiență primară la caucazieni (1:500 în unele populații); absența sau reducerea severă a IgA serice și secretorii; manifestări: infecții respiratorii și gastro-intestinale recurente, boala celiacă (frecvență mai mare față de populația generală), alergii, boli autoimune; mulți pacienți sunt asimptomatici sau cu simptome ușoare; nu există tratament substitutiv (perfuziile cu imunoglobuline conțin puțin IgA, care nu poate înlocui SIgA

•  SIgA și boala celiacă — pacienții cu deficit de IgA au rate mai mari de boala celiacă și pot prezenta rezultate fals-negative la testele serologice bazate pe anticorpii IgA (anti-tTG IgA, anti-gliadina IgA); screeningul bolii celiace la pacienții cu deficit de IgA necesită teste bazate pe IgG (anti-tTG IgG, anti-DGP IgG)

•  SIgA ca biomarker al statusului imunitar mucosal — nivelurile de SIgA din salivă sunt utilizate ca biomarker al stresului imunitar și al statusului imunitar mucosal în cercetare și în medicina sportivă; SIgA salivară scade după antrenamente intense și în perioadele de stres cronic, corelând cu riscul crescut de infecții respiratorii la sportivi de performanță; recuperarea SIgA salivar după efort intens necesită 24–72 de ore

IgA secretorie este clasa de anticorpi cel mai puțin menționată în conversațiile despre imunitate și, paradoxal, prima care intervine în apărarea față de infecțiile respiratorii și gastro-intestinale — pentru că acționează la mucoase, nu în sânge. dozarea IgG serică (anticorpi protectori post-vaccinare) nu reflectă nivelul de IgA secretorie mucosal. un pacient cu IgG normale post-vaccinare poate avea SIgA salivar redus prin disbioză sau stres cronic, și poate fi mai susceptibil la infecții respiratorii deoarece prima barieră imunologică specifică este compromisă. aceasta leagă direct microbiomul intestinal, dieta bogată în fibre și alimentele fermentate de apărarea imunologică a mucoaselor respiratorii.

« Back to Glossary Index