Test de sânge pentru detectarea cancerului: studiul NHS-Galleri nu a redus cancerele în stadiile III–IV

Un test de sânge pentru detectarea cancerului de tip multicancer caută, într-o singură probă, fragmente de ADN eliberate de tumori, recunoscute după modelele lor de metilare, și încearcă să indice organul din care provine semnalul. Pe 22 septembrie 2026, The New England Journal of Medicine a publicat rezultatele NHS-Galleri, primul studiu randomizat al unui astfel de test, realizat în Anglia pe 142.250 de persoane cu vârste între 50 și 77 de ani. După trei runde anuale de screening, adăugarea testului Galleri la îngrijirea obișnuită nu a redus semnificativ statistic incidența cancerelor diagnosticate în stadiile III sau IV pentru 12 tipuri de cancer stabilite dinainte (raportul ratelor de incidență 1,03; IC 95% 0,92–1,14; P=0,63). Concluzia practică este că testul găsește cancere, inclusiv unele pentru care nu există screening, dar nu a demonstrat încă faptul că, folosit la oameni fără simptome, reduce boala avansată sau decesele prin cancer.

Rezultatul vine la finalul unui an în care datele studiului au fost prezentate treptat: rezultate preliminare comunicate de compania care produce testul în februarie, date detaliate la congresul ASCO din mai, comentarii independente în vară și, acum, publicarea completă, după evaluarea colegială (peer review), într-una dintre cele mai exigente reviste medicale. A doua zi după publicare, pe 23 septembrie 2026, un comitet consultativ al agenției americane pentru alimente și medicamente (FDA) a votat în favoarea aprobării testului pentru screening la adulții de peste 50 de ani, cu un vot mai strâns privind eficacitatea. Cele două evenimente, puse unul lângă altul, arată de ce subiectul produce atâta confuzie: același test poate fi descris, în aceeași săptămână, ca „eșec” și ca „pas istoric”, în funcție de cifra pusă în prim-plan.

Confuzia are o explicație biologică și una statistică. Biologic, un cancer eliberează în sânge cantități foarte mici de ADN, mai ales în stadiile precoce, exact acolo unde screeningul ar avea cel mai mare folos. Statistic, faptul că un test găsește mai multe cancere, mai devreme, nu dovedește automat că oamenii testați trăiesc mai mult: diagnosticul anticipat, supradiagnosticul și ierarhia obiectivelor unui studiu pot face ca un rezultat să pară mai bun sau mai slab decât este. Articolul de față parcurge știrea, cifrele și mecanismul, apoi separă ce s-a demonstrat de ce rămâne doar promisiune.

Studiul NHS-Galleri în șase idei

1. Galleri este un test de sânge care caută urme de ADN tumoral și indică organul din care ar putea proveni cancerul.
2. Peste 142.000 de oameni din Anglia, între 50 și 77 de ani, au fost împărțiți la întâmplare: unora li s-a analizat sângele, altora nu.
3. După trei ani, cancerele descoperite târziu (stadiile III și IV) nu au fost mai puține în grupul testat.
4. Au fost ceva mai puține cancere descoperite în stadiul cel mai grav (IV), dar rezultatul trebuie confirmat în timp.
5. Testul greșește rar la oamenii sănătoși, însă ratează multe cancere, mai ales pe cele mici, abia apărute.
6. Testul nu înlocuiește mamografia, testul Babeș-Papanicolaou sau colonoscopia; orice simptom nou se discută cu medicul, nu se lămurește cu un test de sânge.

Ce s-a publicat pe 22 septembrie 2026 și de ce a devenit știre

Articolul din The New England Journal of Medicine poartă semnătura unei echipe conduse de Peter Sasieni, epidemiolog specializat în screening oncologic la Queen Mary University of London, alături de Peter Johnson, fost director clinic național pentru cancer al NHS England, și de Charles Swanton, oncolog la Francis Crick Institute și University College London. Studiul a fost finanțat de Grail, compania care dezvoltă testul, și a fost desfășurat în parteneriat cu serviciul național de sănătate din Anglia, prin opt rețele regionale de oncologie. Înregistrarea sa publică se găsește sub numărul NCT05611632.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147

calculatoare disponibile

Toate calculatoarele

IMC

Antropometrie

IMC — Indice de Masă Corporală

Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii.

Evaluare generală

WHR

Antropometrie

WHR — Raport Talie-Șold

Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex.

Risc metabolic

kcal

Nutriție

TDEE — Necesar Caloric Zilnic

Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit.

Echilibru energetic

MED

Nutriție

Scor Dietă Mediteraneană

Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare.

Pattern alimentar

Pentru tine Inimă & colesterol Sarcină & femei Somn & stres Pentru specialiști Panouri clinice

Toate cele 147 calculatoare →

Publicarea contează pentru că închide o etapă în care rezultatele circulaseră mai ales prin comunicate de presă și prezentări de congres. Un articol într-o revistă cu evaluare colegială include metodele complete, protocolul, analiza statistică prestabilită și declarațiile de conflict de interese, adică exact elementele de care au nevoie medicii, autoritățile și jurnaliștii pentru a judeca ce s-a găsit. În același număr al revistei a apărut și un editorial dedicat, care descrie căutarea unui test universal de detectare precoce ca pe o urmărire îndelungată a unui obiectiv încă neatins.

Știrea are și o miză instituțională. În 2024, pe baza datelor din primul an, NHS England decisese să nu lanseze un program-pilot accelerat cu testul și să aștepte rezultatele finale ale studiului, anunțate pentru 2026. Aceste rezultate sunt acum publice, iar decizia privind eventuala utilizare în sistemul public englez va fi luată pe baza lor. În paralel, în Statele Unite, compania a depus în ianuarie 2026 cererea de aprobare înainte de punerea pe piață (premarket approval, PMA), iar comitetul consultativ FDA a discutat-o pe 23 septembrie.

Cronologia rezultatelor NHS-Galleri

Pentru cititorul care vede titluri contradictorii, cronologia are o lecție simplă: rezultatul principal al studiului nu s-a schimbat pe parcurs. De la primul anunț și până la publicarea din NEJM, obiectivul principal a rămas neatins, iar semnalul favorabil a rămas concentrat în stadiul IV și în rundele a doua și a treia de screening. Ce s-a schimbat este volumul de detalii disponibile și, odată cu el, posibilitatea de a interpreta corect cifrele.

Cine a finanțat studiul și de ce acordul dintre NHS și Grail a fost criticat

Studiul NHS-Galleri a fost finanțat integral de Grail, compania care produce testul, iar declarațiile de conflict de interese publicate odată cu articolul din NEJM arată legăturile financiare ale mai multor autori cu această companie. Finanțarea din partea industriei este frecventă în cercetarea clinică și nu invalidează automat un rezultat, dar cere o lectură mai atentă a felului în care sunt prezentate cifrele. Diferența se vede chiar în acest caz: comunicatele companiei au pus în titlu reducerea cancerelor în stadiul IV, în timp ce articolul din NEJM și-a formulat concluzia în jurul obiectivului principal, care nu a fost atins.

Acordul dintre NHS England și Grail, anunțat în 2020, prevedea că, dacă rezultatele ar fi fost favorabile, sistemul public englez ar fi cumpărat testul la scară largă, pentru milioane de persoane. În august 2024, The BMJ a publicat o investigație semnată de medicul Margaret McCartney și jurnalista Deborah Cohen, bazată pe documente obținute prin cereri de acces la informații publice. Potrivit acesteia, președintele Comitetului Național de Screening al Marii Britanii (UK National Screening Committee), organismul care recomandă în mod obișnuit ce screeninguri adoptă sistemul public, își exprimase în privat „îngrijorări serioase” față de conducerea NHS England privind designul studiului. Mai mulți experți citați considerau că studiul nu este potrivit pentru a justifica un program național, iar investigația a descris și contactele dintre companie și oficiali guvernamentali din perioada în care a fost încheiat acordul.

Ce garanții rămân, atunci, pentru cititor? Obiectivul principal și planul de analiză au fost stabilite și înregistrate public înainte de colectarea datelor, datele despre cancerele diagnosticate au provenit din registrul național de cancer al Angliei, nu din evidențele companiei, iar articolul final a trecut prin evaluarea colegială a unei reviste care publică protocolul complet alături de rezultate. Tocmai aceste mecanisme au făcut ca rezultatul negativ al obiectivului principal să fie raportat clar, indiferent de interesele comerciale ale finanțatorului.

Cum funcționează un test de sânge pentru detectarea cancerului bazat pe ADN liber circulant

Toate celulele organismului se reînnoiesc, iar când mor, o parte din ADN-ul lor ajunge în circulație sub formă de fragmente scurte. Acest material se numește ADN liber circulant (în engleză cell-free DNA, prescurtat cfDNA). La un adult sănătos, cea mai mare parte provine din celulele sanguine, în special din leucocite (globulele albe), care se formează și se distrug continuu în măduva osoasă, și, în proporții mai mici, din ficat, vase de sânge și alte țesuturi. Fragmentele sunt eliminate rapid, în câteva ore, așa că ceea ce se găsește într-o probă reflectă ce se întâmplă în organism aproape în timp real.

Tumorile participă și ele la acest flux. Celulele canceroase se divid, mor prin apoptoză sau necroză și eliberează ADN propriu, iar fracțiunea care provine din tumoră se numește ADN tumoral circulant (circulating tumor DNA, ctDNA). Pe această observație se sprijină întregul domeniu al biopsiei lichide: dacă putem recunoaște fragmentele tumorale printre celelalte, putem afla ceva despre un cancer fără să luăm țesut din el.

De ce semnalul tumoral este cel mai slab tocmai când ar conta cel mai mult

Cantitatea de ADN tumoral din sânge depinde de mărimea tumorii, de viteza cu care se reînnoiesc celulele ei, de vascularizație și de organul în care se află. Un cancer metastatic, cu volum mare și multe celule care mor, poate furniza o proporție importantă din ADN-ul circulant. O tumoră de câțiva milimetri poate elibera atât de puțin încât, într-o eprubetă obișnuită, să existe doar câteva fragmente tumorale printre milioane de fragmente normale. Unele cancere, cum sunt anumite tumori cerebrale, de prostată sau mamare cu evoluție lentă, eliberează în mod obișnuit puțin ADN chiar și când nu sunt foarte mici.

Această inegalitate explică una dintre constatările constante ale studiilor: sensibilitatea testelor bazate pe ADN circulant crește odată cu stadiul. Cu alte cuvinte, testul „vede” mai bine cancerele avansate decât pe cele precoce, adică tocmai pe cele pe care screeningul ar vrea să le prindă cât timp sunt încă localizate. Nu este un defect de fabricație al unui test anume, ci o limită biologică pe care orice tehnologie din această categorie trebuie să o depășească.

Metilarea ADN-ului, amprenta pe care o caută testul

ADN-ul nu este doar o succesiune de litere genetice. Pe anumite poziții, în special acolo unde o citozină este urmată de o guanină, celulele atașează grupări metil, mici marcaje chimice care influențează care gene sunt active și care nu. Modelul acestor marcaje diferă de la un țesut la altul, pentru că o celulă de ficat și una de intestin folosesc gene diferite, și se modifică profund în cancer, unde unele regiuni devin excesiv metilate, iar altele pierd marcajele.

Testul Galleri secvențiază fragmentele de ADN liber circulant în regiuni-țintă și analizează modelul de metilare cu algoritmi de învățare automată antrenați pe probe de la persoane cu și fără cancer. Algoritmul răspunde la două întrebări succesive: dacă în probă există un semnal compatibil cu cancerul și, dacă da, din ce țesut ar putea proveni (în engleză cancer signal origin). Alegerea metilării nu a fost întâmplătoare: în etapa de dezvoltare, analiza metilării a funcționat mai bine decât căutarea mutațiilor sau secvențierea întregului genom pentru a obține o specificitate foarte mare, apropiată de 99,5%.

Organul de origine, partea care face testul utilizabil

A doua componentă, predicția originii, este esențială practic. Un semnal „există cancer undeva în corp” ar lăsa medicul fără direcție și l-ar împinge spre investigații extinse, de la cap la picioare. O predicție de tipul „semnal compatibil cu tractul digestiv superior” sau „cu ovarul” permite o evaluare țintită: endoscopie, ecografie, tomografie pe o anumită regiune, apoi biopsie. În NHS-Galleri, predicția originii a fost corectă în aproximativ 92,5% din cazurile cu cancer confirmat, atunci când se luau în calcul primele două origini propuse.

Un test multicancer nu este un test genetic pentru riscul moștenit

Pentru că ambele analizează ADN, testele multicancer sunt confundate adesea cu testele genetice pentru predispoziția la cancer, cum sunt cele pentru mutațiile BRCA1 și BRCA2 sau pentru sindromul Lynch. Cele două răspund însă la întrebări complet diferite. Testarea genetică germinală analizează ADN-ul moștenit, prezent în toate celulele corpului de la naștere, analizat de obicei dintr-o probă de sânge sau de salivă, și arată dacă o persoană are un risc crescut de a dezvolta anumite cancere de-a lungul vieții. Rezultatul ei nu se schimbă de la un an la altul și are implicații și pentru rudele de sânge, care pot purta aceeași mutație.

Un test multicancer caută altceva: fragmente de ADN eliberate de un cancer care există deja în corp, recunoscute după modificările de metilare dobândite de celulele tumorale. El nu spune nimic despre riscul moștenit, iar un rezultat negativ nu înseamnă că persoana nu are o mutație care îi crește riscul. Invers, o persoană cu mutație BRCA confirmată nu are nevoie de un test multicancer pentru a afla că are risc crescut. Are nevoie de programele de supraveghere și de prevenție recomandate pentru mutația respectivă, stabilite împreună cu medicul genetician și cu oncologul.

Distincția are consecințe practice. Cine are mai multe rude apropiate cu cancer, cancere apărute la vârste tinere în familie sau o mutație cunoscută în familie are nevoie, mai întâi, de un consult de genetică medicală, nu de un test de screening multicancer. Studiul NHS-Galleri a inclus populația generală, nu persoane selectate pentru risc ereditar, așa că rezultatele lui nu se aplică direct acestor situații.

Cum a fost construit studiul NHS-Galleri

Între 2021 și 2022, persoane cu vârste între 50 și 77 de ani, fără diagnostic de cancer și fără simptome care să ducă la investigații oncologice, au fost invitate prin scrisori trimise pe baza registrelor medicilor de familie din opt regiuni ale Angliei. Participanților li s-a recoltat sânge în unități mobile, la o primă vizită și apoi la aproximativ 12 și 24 de luni, deci trei probe de sânge în doi ani. Recrutarea a urmărit ca participanții să fie reprezentativi pentru populația Angliei ca vârstă, sex, statut socioeconomic și etnie, ceea ce contează pentru aplicabilitatea rezultatelor.

După prima recoltare, participanții au fost repartizați aleatoriu, în proporție egală, în două grupuri. În grupul de intervenție, sângele a fost analizat cu testul, iar persoanele cu semnal pozitiv au fost îndrumate către circuitul NHS de diagnostic rapid pentru suspiciune de cancer. În grupul de control, sângele a fost recoltat la fel, dar stocat, fără analiză. Ambele grupuri au continuat îngrijirea obișnuită, inclusiv programele naționale de screening pentru cancerul mamar, colorectal, de col uterin și, pentru persoanele eligibile, pulmonar. Inițial, nici participanții, nici personalul studiului nu știau în ce grup se află fiecare participant; doar cei cu rezultat pozitiv erau contactați.

Acest design răspunde la o întrebare foarte precisă. Studiul nu a întrebat dacă Galleri poate găsi un cancer, ci ce se întâmplă cu frecvența cancerelor avansate într-o populație atunci când testul este adăugat la tot ce există deja. Este diferența dintre a evalua un instrument de laborator și a evalua o politică de sănătate publică.

Cele 12 cancere urmărite și de ce acestea

Obiectivul principal nu a inclus toate cancerele, ci un grup de 12, stabilit înainte de analiză: anal, de vezică urinară, colorectal, esofagian, al capului și gâtului, hepatic și al căilor biliare, pulmonar, limfom, ovarian, pancreatic, neoplasmele plasmocitare (cum este mielomul multiplu) și gastric. Grupul reunește cancere responsabile de o mare parte din decesele oncologice, multe dintre ele fără screening populațional, pentru care testul avusese, în studiile de dezvoltare, o sensibilitate mai bună. Cancerele de sân și de prostată, frecvente, dar care eliberează de obicei puțin ADN în stadiile precoce, nu fac parte din acest grup.

De ce stadiile III–IV și nu mortalitatea

Idealul pentru orice screening oncologic este un studiu randomizat care măsoară mortalitatea prin cancer, pe o durată de mulți ani. Un astfel de studiu ar fi durat probabil un deceniu, cu costuri foarte mari, iar la final tehnologia testată ar fi putut fi deja depășită. Echipa NHS-Galleri a ales un compromis: un obiectiv intermediar, reducerea cancerelor diagnosticate în stadiile III și IV, măsurat după trei runde de screening și cel puțin 12 luni de urmărire după ultima vizită.

Raționamentul se numește „deplasarea stadiului” (stage shift). Dacă screeningul găsește cancerele mai devreme, o parte dintre cele care ar fi fost descoperite în stadii avansate ar trebui să apară în stadii precoce, iar în timp numărul diagnosticelor tardive ar trebui să scadă. Obiectivul are logică, dar și o slăbiciune cunoscută: o reducere a stadiilor avansate nu garantează o reducere a deceselor, pentru că nu orice cancer găsit mai devreme este și vindecat mai des. Chiar autorii care au conceput studiul au precizat că o reducere a stadiilor avansate fără o scădere ulterioară a mortalității nu ar trebui să conducă automat la un program național de screening.

UKCTOCS: precedentul în care cancerele au fost găsite mai devreme, dar decesele nu au scăzut

Temerea că o deplasare a stadiului nu garantează vieți salvate are un precedent concret, tot din Marea Britanie. Studiul UKCTOCS (UK Collaborative Trial of Ovarian Cancer Screening) a inclus peste 200.000 de femei cu vârste între 50 și 74 de ani, recrutate între 2001 și 2005 și repartizate aleatoriu în trei grupuri: fără screening, screening anual prin ecografie transvaginală și screening „multimodal”. În varianta multimodală, valorile markerului CA-125 din sânge erau interpretate cu un algoritm care urmărea evoluția lor în timp, iar femeile cu rezultat suspect făceau apoi ecografie. Participantele au fost urmărite, în medie, 16 ani.

În grupul cu screening multimodal, cancerele ovariene în stadiile I–II au fost cu 39% mai frecvente, iar cele în stadiile III–IV cu 10% mai rare decât în grupul fără screening. Pe hârtie, rezultatul arăta ca o deplasare a stadiului în direcția dorită. Cu toate acestea, mortalitatea prin cancer ovarian nu a scăzut în niciunul dintre grupurile cu screening, iar rezultatele publicate în The Lancet în 2021 au dus la concluzia că screeningul cancerului ovarian nu poate fi recomandat în populația generală. Coordonatoarea studiului, Usha Menon, de la University College London, a subliniat că detectarea mai precoce nu s-a tradus în vieți salvate și că orice test viitor trebuie să demonstreze că reduce decesele, nu doar că pune diagnosticul mai devreme.

Explicația probabilă ține de biologia bolii: multe cancere ovariene agresive se răspândesc în cavitatea abdominală foarte devreme, astfel încât un diagnostic pus cu câteva luni mai devreme nu schimbă suficient evoluția, cu tratamentele disponibile. Lecția pentru testele multicancer este directă. Chiar dacă NHS-Galleri ar fi arătat o reducere a cancerelor în stadiile III–IV, ar fi rămas nevoie de date de mortalitate, iar semnalul pentru stadiul IV poate fi punctul de plecare al unei confirmări, nu un substitut pentru ea.

Ce a arătat studiul NHS-Galleri despre testul de sânge pentru detectarea cancerului

În grupul de intervenție au fost repartizate 71.122 de persoane, iar în grupul de control 71.128, în total 142.250 de participanți. Rata de incidență a fost calculată ca numărul primelor evenimente eligibile raportat la timpul petrecut la risc, măsurat în persoane-ani, o metodă care ține cont de faptul că participanții nu au fost urmăriți exact la fel de mult timp.

Pentru obiectivul principal, incidența cancerelor în stadiile III sau IV din cele 12 tipuri prestabilite, raportul ratelor de incidență între grupul testat și grupul de control a fost 1,03, cu interval de încredere 95% între 0,92 și 1,14 și P=0,63. Pentru stadiul IV, un obiectiv secundar important, raportul a fost 0,86, cu interval de încredere 95% între 0,74 și 1,00. Sub 1% dintre participanți au avut evenimente adverse legate de studiu, niciunul grav.

Rezultatul principal, pe scurt, în cifre

Ce înseamnă un raport al ratelor de incidență de 1,03

Raportul ratelor de incidență (incidence rate ratio, IRR) compară frecvența unui eveniment între două grupuri. O valoare de 1 înseamnă frecvențe egale, o valoare sub 1 înseamnă mai puține evenimente în grupul testat, iar o valoare peste 1 înseamnă mai multe. Rezultatul de 1,03 este practic egal cu 1, iar intervalul de încredere, de la 0,92 la 1,14, cuprinde atât o posibilă reducere de 8%, cât și o posibilă creștere de 14%. Datele sunt, așadar, compatibile cu absența unei diferențe reale.

De ce stadiul III a anulat câștigul din stadiul IV

Explicația rezultatului principal apare când cifrele sunt defalcate pe runde de screening. În prima rundă, numită runda de prevalență, testul găsește cancerele care existau deja în populație, nediagnosticate, unele de mult timp. Mulți experți se așteptau ca această primă „recoltă” să conțină multe cancere precoce. S-a întâmplat invers: prima rundă a scos la iveală numeroase cancere în stadiul III, iar raportul pentru stadiile III–IV în acea rundă a fost 1,19, adică mai multe cancere avansate în grupul testat decât în cel de control.

În rundele următoare, numite rundele de incidență, tabloul s-a schimbat. Raportul pentru stadiile III–IV a coborât la 0,95 în a doua rundă și la 0,88 în a treia, iar pentru stadiul IV reducerea a fost de 9% în prima rundă, 22% în a doua și 26% în a treia. Pe ansamblul celor trei ani, însă, creșterea din prima rundă a „consumat” o parte din scăderile ulterioare, iar rezultatul cumulat a rămas neutru. Cercetătorul Nitzan Rosenfeld, de la Barts Cancer Institute, a descris tendința din rundele târzii drept partea cea mai interesantă a rezultatelor, dar și o ipoteză încă netestată: dacă screeningul ar continua mai mulți ani, reducerea s-ar putea acumula sau nu.

Stadiul IV: 342 față de 397 de cazuri

Rezultatele detaliate prezentate la congresul ASCO arată cifrele absolute din spatele raportului de 0,86: 342 de cancere în stadiul IV în grupul testat, față de 397 în grupul de control, pentru cele 12 tipuri urmărite. Stadiul IV este cel cu metastaze la distanță și, pentru majoritatea acestor cancere, cel cu cele mai puține șanse de tratament curativ, așa că o reducere a lui ar avea greutate clinică. Limita superioară a intervalului de încredere este însă 1,00, iar rezultatul a fost raportat ca semnificativ doar nominal, adică fără corecțiile care se aplică atunci când obiectivul principal nu a fost atins.

Mai multe cancere găsite prin screening, mai puține prin urgență

Alte cifre din rezultatele prezentate la ASCO descriu schimbarea traseului prin care oamenii ajung la diagnostic. În grupul testat au fost identificate prin screening 1.173 de cancere, față de 290 în grupul de control, unde screeningul însemna doar programele clasice. Cancerele descoperite abia după apariția simptomelor au fost cu 21% mai puține (2.464 față de 3.110), iar diagnosticele puse în urma unei prezentări la urgență au scăzut tot cu aproximativ 21% (225 față de 286). Pentru cele 12 tipuri urmărite, cancerele în stadiile I și II au crescut cu 16% (647 față de 559).

Aceste schimbări sunt reale și au importanță pentru pacienți: un diagnostic pus planificat, fără o criză acută, înseamnă de obicei o evaluare mai ordonată și uneori un tratament mai puțin agresiv. Ele nu spun însă, prin ele însele, dacă oamenii respectivi vor trăi mai mult. Pentru a răspunde, trebuie urmărit ce se întâmplă cu întreaga populație randomizată, nu doar cu cancerele găsite.

Unde au apărut mai multe cancere precoce: organele pentru care nu există screening

Creșterea cu 16% a cancerelor în stadiile I–II pentru cele 12 tipuri urmărite nu a fost distribuită uniform. Potrivit datelor prezentate la ASCO, cele mai mari creșteri au apărut la cancere care, în mod obișnuit, sunt descoperite târziu: ovarian, esofagian, pancreatic și hepatic. Defalcarea completă pe fiecare tip de cancer nu a fost încă publicată, iar cifrele pe organe vor fi importante pentru interpretare, pentru că numărul de cazuri pentru fiecare tip este mult mai mic decât totalul și, deci, mai expus variațiilor întâmplătoare.

Rezultatul are o logică biologică. Pentru aceste organe nu există programe de screening populațional, iar simptomele apar târziu. Pancreasul și ficatul se află adânc în abdomen, cancerul esofagian produce dificultăți la înghițire abia când îngustează semnificativ esofagul, iar cancerul ovarian dă simptome vagi, confundate ușor cu probleme digestive. În grupul de control, aceste cancere erau descoperite mai ales după apariția simptomelor, deci de multe ori în stadii avansate. Un semnal în sânge, însoțit de predicția organului de origine, este aproape singura cale prin care un astfel de cancer poate fi găsit devreme la o persoană fără simptome.

Pe de altă parte, rezultatul trebuie citit cu aceeași prudență ca restul datelor. Un cancer pancreatic sau ovarian găsit în stadiul I are, în general, un prognostic mult mai bun decât unul găsit în stadiul IV, dar nu știm încă dacă aceste diagnostice mai precoce au dus la mai puține decese. Tocmai pentru aceste organe, precedentul UKCTOCS arată că o deplasare a stadiului poate să nu fie suficientă. Datele pe tipuri de cancer și urmărirea mortalității vor arăta dacă aici se află beneficiul real al testelor multicancer.

De ce contează că în grupul testat s-au diagnosticat mai multe cancere în total

Ultimul rând al tabelului este cel mai des trecut cu vederea. În trei ani, în grupul testat s-au diagnosticat 3.637 de cancere de toate tipurile, față de 3.400 în grupul de control, adică aproximativ 7% mai multe. O parte din diferență este de așteptat: screeningul aduce diagnosticul mai devreme, iar cancerele care în grupul de control vor fi descoperite peste un an sau doi apar deja în statistică. Dacă diferența se reduce în anii următori, înseamnă că testul a anticipat diagnosticul. Dacă persistă, o parte dintre cancerele în plus ar putea fi supradiagnosticate, adică tumori care nu ar fi produs niciodată simptome. Numai urmărirea pe termen lung poate separa cele două explicații.

Performanța testului în studiu: specificitate mare, sensibilitate modestă

Pe lângă efectul asupra stadiilor, studiul a măsurat felul în care se comportă testul în condiții reale. Pe parcursul celor trei runde, 1.801 participanți (0,91%) au primit un rezultat pozitiv, iar la 937 dintre ei s-a confirmat un cancer, ceea ce corespunde unei rate de detectare de 0,48% și unei valori predictive pozitive de 52%. Specificitatea, capacitatea de a da rezultat negativ la persoanele fără cancer, a fost 99,55%.

Sensibilitatea arată cealaltă față. Măsurată ca proporția cancerelor diagnosticate în cele 12 luni de după recoltare care fuseseră semnalate de test, a fost 30,7% pentru toate cancerele și 54,7% pentru grupul celor 12 tipuri prestabilite. Altfel spus, în jur de șapte din zece cancere din populația testată nu au fost semnalate de testul făcut în anul respectiv, iar printre cele ratate se numără multe cancere precoce și cancere frecvente, precum cele de sân și de prostată.

Analizele prezentate comitetului FDA pentru același studiu au raportat valori apropiate, dar nu identice: sensibilitate de aproximativ 31,6%, specificitate de 99,74% și valoare predictivă pozitivă de 66,2%. Faptul că același studiu produce cifre ușor diferite ilustrează de ce performanța unui test trebuie citită întotdeauna împreună cu definiția folosită.

Există și o comparație care pune rezultatele într-o lumină favorabilă. În editorialul său, Rosenfeld notează că, în sistemul englez, doar în jur de 6% dintre trimiterile urgente pentru suspiciune de cancer se termină cu un diagnostic de cancer, în timp ce după un semnal Galleri pozitiv proporția a trecut de 50%. Semnalul testului este, așadar, mult mai „bogat” în cancere decât o trimitere obișnuită, iar predicția de origine permite o evaluare țintită. În același text, autorul avertizează că sensibilitatea redusă poate crea o falsă liniștire la cei cu rezultat negativ și că programele existente de screening trebuie menținute în paralel.

De ce detectarea precoce nu este același lucru cu un screening care salvează vieți

Pentru multe cancere există o legătură puternică între stadiul la diagnostic și prognostic. De aici pornește un raționament care pare de la sine înțeles: dacă găsim cancerul mai devreme, îl tratăm mai devreme și reducem decesele. Uneori raționamentul este corect, așa cum au arătat studiile randomizate pentru screeningul colorectal sau pentru cel pulmonar la fumători. Alteori, ultima verigă lipsește, iar istoria screeningului oncologic conține exemple de teste care au crescut numărul de diagnostice fără să scadă numărul de decese.

Pentru a stabili dacă un screening este util, trebuie verificată o succesiune de verigi: testul detectează un semnal, semnalul poate fi confirmat ca boală, intervenția mai precoce schimbă evoluția bolii, iar beneficiul depășește efectele nedorite ale testării la scară largă. NHS-Galleri a testat una dintre verigile dificile, trecerea de la detectare la schimbarea distribuției stadiilor, și nu a obținut rezultatul prestabilit.

Lead-time bias: supraviețuirea care crește fără ca viața să se lungească

Să presupunem că un cancer devine detectabil biologic în 2026. Fără screening, este diagnosticat după apariția simptomelor, în 2029, iar persoana moare în 2031, deci supraviețuirea calculată de la diagnostic este de doi ani. Cu screening, diagnosticul este pus în 2026, iar persoana moare tot în 2031, deci supraviețuirea de la diagnostic devine cinci ani. Statistica arată o îmbunătățire spectaculoasă, dar persoana nu a trăit nicio zi în plus: s-a mutat doar data diagnosticului.

Fenomenul se numește lead-time bias, iar consecința lui este că supraviețuirea măsurată de la diagnostic nu poate demonstra singură eficiența unui screening. Comparația corectă se face între populații randomizate și folosește mortalitatea prin cancer. NHS-Galleri nu a raportat încă date de mortalitate, iar rezultatele de acest tip sunt așteptate peste câțiva ani.

Length-time bias: screeningul prinde mai ușor tumorile lente

Nu toate cancerele cresc la fel de repede. Unele trec în câteva luni de la o formă microscopică la boală simptomatică, altele rămân ani întregi într-o fază în care pot fi detectate, dar nu produc simptome. Un test aplicat o dată pe an are, prin simplă probabilitate, mai multe șanse să „nimerească” tumorile care stau mult timp în această fază, adică tocmai pe cele lente. Cancerele agresive pot apărea și deveni simptomatice între două testări; acestea se numesc cancere de interval.

Consecința este că tumorile găsite prin screening par mai favorabile nu doar pentru că au fost descoperite devreme, ci și pentru că screeningul selectează preferențial biologia mai blândă. Și acest efect poate face ca rezultatele cancerelor detectate prin screening să arate bine fără ca screeningul să fi schimbat ceva.

Supradiagnosticul: cancerul real care nu ar fi contat

Supradiagnosticul nu înseamnă un diagnostic greșit. Tumora există, iar anatomopatologul o poate confirma. Problema este că unele cancere nu ar fi produs niciodată simptome sau deces în timpul vieții persoanei, fie pentru că nu progresează, fie pentru că progresează atât de lent încât persoana moare din alte cauze. Odată descoperite, însă, ele transformă un om sănătos într-un pacient oncologic, cu biopsii, intervenții chirurgicale, radioterapie sau tratament sistemic și cu monitorizare de durată.

1. Gilbert Welch și William Black, într-o analiză de referință publicată în 2010, au arătat cum detectarea tot mai sensibilă a lărgit sensul cuvântului „cancer”, care a ajuns să descrie leziuni cu evoluții foarte diferite: unele cresc rapid, altele încet, unele se opresc, iar câteva chiar regresează. Supradiagnosticul este motivul pentru care mai multe cancere detectate nu înseamnă automat un screening mai bun și pentru care numărul total de diagnostice din grupul testat merită urmărit atent în anii următori.

Rezultatul pozitiv este începutul unui traseu medical, nu sfârșitul lui

După un semnal pozitiv urmează investigații: tomografie, rezonanță magnetică, ecografie, endoscopie, uneori biopsii, consultații repetate și, dacă nu se găsește nimic, întrebarea dificilă despre ce se face mai departe. În PATHFINDER, un studiu prospectiv american pe 6.662 de adulți fără simptome, publicat în The Lancet în 2023 și realizat cu o versiune anterioară a testului, un semnal a fost detectat la 1,4% dintre participanți, iar un cancer a fost confirmat la 38% dintre aceștia. Timpul median până la lămurirea diagnosticului a fost de 79 de zile, dar a ajuns la 162 de zile la persoanele fără cancer, care au trecut prin cele mai lungi investigații.

Aceste cifre arată că un program de screening trebuie evaluat ca întreg traseu: capacitatea sistemului de a investiga rapid persoanele cu rezultat pozitiv, protocoalele pentru rezultatele pozitive fără cancer găsit, costurile și impactul psihologic al așteptării. În NHS-Galleri, persoanele cu semnal pozitiv au intrat pe circuitul englez de diagnostic rapid, care nu există în aceeași formă în multe alte sisteme de sănătate.

Când testul este pozitiv, dar investigațiile nu găsesc cancer

În NHS-Galleri, aproape jumătate dintre persoanele cu semnal pozitiv nu au primit, în final, un diagnostic de cancer. Pentru ele, situația este una dintre cele mai dificile din tot traseul: un test le-a spus că ar putea exista un cancer, investigațiile nu l-au găsit, iar întrebarea „și acum?” nu are încă un răspuns standardizat. Chiar producătorul precizează că, dacă investigațiile nu confirmă cancerul, aceasta poate însemna fie că nu există cancer, fie că investigațiile nu au fost suficiente pentru a-l găsi, inclusiv pentru că se află în altă parte a corpului decât cea indicată de test.

Formularea descrie exact incertitudinea. Un rezultat fals pozitiv poate apărea pentru că procese care nu sunt canceroase, cum sunt inflamațiile sau leziunile unor țesuturi, modifică și ele compoziția ADN-ului liber circulant. În alte cazuri, cancerul există, dar este prea mic pentru imagistica disponibilă sau se află într-un organ diferit de cel prezis. Pentru aceste persoane nu există, deocamdată, ghiduri consensuale: cât de des se repetă testul, ce investigații se mai fac și când poate fi închis cazul rămân decizii luate de la caz la caz.

Costul acestei incertitudini nu este doar financiar. Datele analizate de comitetul FDA au arătat că aproximativ 73% dintre persoanele cu semnal pozitiv au trecut prin cel puțin o procedură invazivă în cadrul investigațiilor. La acestea se adaugă săptămânile sau lunile de așteptare și anxietatea de a nu ști. Pentru cine se gândește la test, este util să afle dinainte cine va coordona investigațiile după un rezultat pozitiv, ce se întâmplă dacă acestea nu găsesc nimic și dacă este pregătit să trăiască o vreme cu o asemenea incertitudine. Aceste întrebări fac parte din decizia de a face testul, nu doar din ce urmează după el.

Ce a decis comitetul FDA pe 23 septembrie și ce nu înseamnă votul

La o zi după publicarea din NEJM, comitetul consultativ al FDA pentru dispozitive de genetică moleculară și clinică a analizat cererea de aprobare a testului pentru screeningul adulților cu vârsta de 50 de ani sau peste, pe bază de prescripție medicală. Cei zece membri cu drept de vot au răspuns la trei întrebări: siguranța a fost susținută în unanimitate, eficacitatea cu 6 voturi pentru și 4 împotrivă, iar raportul dintre beneficii și riscuri a fost considerat favorabil cu 7 voturi pentru, 2 împotrivă și o abținere.

Pe lângă NHS-Galleri, comitetul a analizat PATHFINDER 2, un studiu nerandomizat american pe aproximativ 35.900 de adulți, în care adăugarea testului la screeningurile recomandate a crescut de câteva ori numărul de cancere detectate. Votul strâns pe eficacitate reflectă exact tensiunea discutată mai sus: datele de performanță sunt solide, dar singurul studiu randomizat nu și-a atins obiectivul principal, iar datele de mortalitate lipsesc.

Votul comitetului este o recomandare, nu o aprobare. FDA nu este obligată să îl urmeze, iar decizia finală este așteptată în lunile următoare, eventual cu o indicație mai restrânsă decât cea cerută sau cu obligația unor studii suplimentare după punerea pe piață. Votul nu modifică ghidurile de screening în vigoare și nu transformă testul într-un screening populațional recomandat. În Statele Unite testul se vinde deja, pe bază de prescripție, ca test de laborator, iar aprobarea formală ar schimba mai ales statutul de reglementare și, posibil, rambursarea.

Cât costă testul și de ce contează cost-eficiența

În Statele Unite, prețul de listă al testului Galleri este de 949 de dolari, iar majoritatea asigurărilor de sănătate, inclusiv programul federal Medicare, nu îl decontează în prezent. Pentru un test conceput să fie repetat anual, costul se cumulează: zece ani de testare înseamnă aproape 9.500 de dolari, fără investigațiile care urmează rezultatelor pozitive.

La scară populațională, calculul devine o problemă de sănătate publică. Un sistem care ar testa anual milioane de oameni trebuie să plătească nu doar testele, ci și imagistica, endoscopiile și biopsiile pentru toți cei cu semnal pozitiv, inclusiv pentru cei care, în final, nu au cancer. Evaluările de cost-eficiență compară aceste cheltuieli cu anii de viață câștigați, iar un astfel de câștig poate fi estimat solid doar dacă testul reduce cancerele avansate sau decesele. Rosenfeld avertizează că estimările economice făcute înaintea studiului, construite pe ipoteza unei reduceri a stadiilor III–IV, s-ar putea să nu mai fie valabile, chiar dacă alte rezultate sugerează beneficii posibile. Comparația cu screeningurile existente este instructivă: testarea sângerărilor oculte în materiile fecale costă, de regulă, câteva zeci de dolari sau mai puțin, iar beneficiul ei asupra mortalității prin cancer colorectal a fost demonstrat în studii randomizate.

Pentru un sistem de sănătate, fiecare sumă investită într-un screening nou este o sumă care nu mai merge în altă parte, de exemplu către creșterea participării la screeningurile cu beneficiu demonstrat. Într-o țară în care multe persoane eligibile nu fac încă testul Babeș-Papanicolaou, mamografia sau testul pentru sângerări oculte în materiile fecale, aceste priorități contează la fel de mult ca performanța unui test nou.

Ce nu spune studiul NHS-Galleri

Nu spune că testul nu detectează cancer

Testul a identificat 937 de cancere confirmate, multe dintre ele în organe pentru care nu există screening, precum pancreasul, ovarul, esofagul sau ficatul. Concluzia studiului nu privește capacitatea de detectare, ci utilitatea testului ca instrument de screening populațional, măsurată prin reducerea cancerelor avansate.

Nu spune că biopsia lichidă este inutilă

Biopsia lichidă este o categorie largă de tehnologii, folosite deja în oncologie pentru identificarea mutațiilor care ghidează tratamentul, pentru monitorizarea răspunsului sau pentru depistarea recidivei după tratament. Un rezultat negativ într-un studiu de screening nu invalidează aceste aplicații, care au propriile lor dovezi.

Nu spune că testele multicancer nu vor funcționa niciodată

Tehnologia, algoritmii, selecția populației, frecvența testării și traseul de diagnostic pot evolua. Rosenfeld subliniază că studiul a testat o tehnologie deja consolidată și că metodele aflate în dezvoltare ar putea oferi mai multă informație, cu sensibilitate mai bună. Aceste metode vor avea însă nevoie de propriile studii randomizate.

Nu spune că rezultatul pentru stadiul IV trebuie ignorat

Raportul de 0,86 și tendința de scădere din rundele a doua și a treia justifică urmărirea suplimentară, pe care autorii o consideră necesară. La fel de important, semnalul nu trebuie transformat prematur într-o dovadă de beneficiu.

Nu spune că screeningul oncologic, în general, nu funcționează

Studiul evaluează o strategie anume, un test multicancer adăugat la îngrijirea obișnuită, într-o populație anume. Programele de screening pentru cancerul mamar, de col uterin, colorectal sau pulmonar au propriile studii și propriile indicații, care nu sunt atinse de acest rezultat.

Ce spune, în schimb, studiul NHS-Galleri

Spune ceva foarte precis: după trei runde anuale, adăugarea testării multicancer la îngrijirea obișnuită nu a produs o reducere semnificativă statistic a incidenței cancerelor în stadiile III–IV pentru cele 12 tipuri de cancer prestabilite. Spune, de asemenea, că testul funcționează în condiții reale la nivelul de performanță anunțat în studiile anterioare, cu specificitate foarte mare și sensibilitate limitată, că a mutat o parte dintre diagnostice din urgență spre screening și că a apărut un semnal de reducere a stadiului IV, care cere confirmare. Aceasta este concluzia care trebuie păstrată, fără a fi exagerată și fără a fi minimizată.

De ce un test de sânge pentru detectarea cancerului rămâne o direcție importantă de cercetare

Motivul principal este o problemă reală a oncologiei: pentru majoritatea tipurilor de cancer nu există programe de screening validate. Cancerul pancreatic, cel ovarian, cel esofagian, cel gastric în populațiile europene sau cel hepatic la persoanele fără boală hepatică cunoscută sunt diagnosticate frecvent în stadii avansate, iar supraviețuirea rămâne redusă. Un singur test de sânge capabil să detecteze semnale din mai multe organe ar putea, în principiu, să extindă detectarea precoce către aceste cancere.

Există și un avantaj logistic. O recoltare de sânge este mai simplă decât o serie de investigații separate, iar participarea la screeningurile clasice rămâne sub nivelul dorit în multe țări, inclusiv în România. Un test acceptat mai ușor ar putea ajunge la oameni care nu fac colonoscopie sau mamografie, cu condiția să nu fie folosit ca substitut al acestora.

În plus, studiul a demonstrat fără echivoc un fapt științific: semnale care indică prezența cancerului și organul de origine pot fi detectate în sânge prin analiza modelelor epigenetice ale ADN-ului liber circulant, uneori și în stadii precoce. Detaliile despre ce cancere eliberează mai mult sau mai puțin ADN vor ajuta la înțelegerea biologiei diferitelor tumori și la dezvoltarea unor teste mai sensibile.

Ce înseamnă rezultatele pentru cine se gândește la un test de sânge pentru detectarea cancerului

Testele multicancer sunt oferite comercial în unele țări, iar interesul pentru ele crește odată cu fiecare titlu de presă. Niciun sistem public de sănătate nu le folosește, în prezent, ca screening populațional recomandat, iar în România programele organizate vizează cancerul de col uterin, cancerul mamar și cancerul colorectal. Pentru o persoană fără simptome, un astfel de test rămâne o decizie individuală, care se discută cu medicul, cunoscând atât ce poate oferi, cât și ce nu poate.

Informația practică cea mai importantă este că un test de sânge pentru detectarea cancerului nu are rolul de a lămuri un simptom. Sângerările neobișnuite, scăderea în greutate neexplicată, tusea persistentă, dificultățile la înghițire, modificările tranzitului intestinal sau o formațiune palpabilă se evaluează prin consult medical și investigații specifice, nu printr-un test de screening. Un rezultat negativ nu anulează semnificația unui simptom.

Pentru cine alege să facă testul, merită știut dinainte ce urmează după un rezultat pozitiv: investigații imagistice, poate endoscopie sau biopsie, și posibilitatea ca, în aproximativ jumătate din cazuri, să nu se găsească un cancer. Merită întrebat cine interpretează rezultatul, cine coordonează investigațiile și ce se întâmplă dacă acestea nu găsesc nimic. Este la fel de important de știut că un rezultat negativ nu oferă garanții și nu justifică renunțarea la screeningurile recomandate.

Un test de sânge nu înlocuiește screeningurile recomandate

Rezultatele NHS-Galleri nu justifică înlocuirea programelor de screening validate cu un test multicancer. Mamografia, testarea Babeș-Papanicolaou și testarea HPV, testarea sângerărilor oculte în materiile fecale sau colonoscopia, precum și tomografia cu doză redusă pentru fumătorii și foștii fumători eligibili au propriile indicații și baze de dovezi. În studiu, testul a fost adăugat acestor programe, nu a fost folosit în locul lor, iar sensibilitatea lui scăzută pentru cancerele de sân și pentru cele precoce arată de ce. Formula „am făcut un test multicancer, deci nu mai am nevoie de celelalte” nu are sprijin în date.

Screeningurile oncologice gratuite din România

În România există trei screeninguri oncologice cu beneficiu demonstrat care pot fi făcute gratuit, dar accesul diferă de la un program la altul și de la un județ la altul. Pentru toate, punctul de pornire este medicul de familie, care stabilește eligibilitatea și eliberează trimiterea.

Programul pentru cancerul colorectal a pornit ca proiect-pilot cu finanțare europeană, coordonat de Institutul Clinic Fundeni, cu centre de colonoscopie la București, Craiova și Constanța, iar extinderea la nivel național a fost anunțată. Persoanele cu risc crescut, de exemplu femeile cu istoric familial important sau cu mutații BRCA, pot începe supravegherea mai devreme și o pot face mai des, la recomandarea medicului, iar persoanele cu sindrom Lynch au propriul program de colonoscopii. Pentru cine nu știe dacă este eligibil, o întrebare pusă medicului de familie este primul pas și este mult mai utilă decât orice test comercial făcut pe cont propriu.

Ce urmează pentru studiul NHS-Galleri

Probabil cea mai importantă parte a studiului nu s-a terminat. Autorii consideră necesară urmărirea suplimentară, pentru a vedea cum evoluează diferența pentru stadiile III–IV și semnalul pentru stadiul IV, iar compania a anunțat prelungirea urmăririi. În anii următori vor deveni disponibile date de mortalitate prin cancer, prin legătura cu registrele naționale, care vor răspunde la întrebarea cea mai apropiată de scopul oricărui screening: mor mai puțini oameni de cancer atunci când este folosită această strategie. Până atunci, diferența dintre promisiune și beneficiu demonstrat trebuie păstrată, atât în deciziile de sănătate publică, cât și în cele individuale.

Echivalențele false din jurul testelor de sânge pentru cancer

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

Dacă întâlnești formulări precum „un singur test de sânge detectează peste 50 de tipuri de cancer”, întrebarea utilă nu este doar câte tipuri de cancer poate semnala testul, ci cât de des le găsește și ce se întâmplă după aceea. Câteva întrebări ajută la citirea oricărei știri sau oferte despre testele multicancer.

În ce populație a fost testat? Performanța la persoane cu simptome, trimise deja la investigații, este diferită de cea la persoane fără simptome. Pentru screening contează a doua situație.

Care este sensibilitatea pentru cancerele în stadiul I? Un test poate funcționa foarte bine pentru tumorile avansate și modest pentru cele mici, care sunt, de fapt, ținta screeningului.

Care este rata rezultatelor fals pozitive și ce investigații urmează după un rezultat pozitiv? Traseul de diagnostic face parte din test, cu timpul, costurile și anxietatea lui.

Există un studiu randomizat și care a fost obiectivul lui principal? Performanța dintr-un studiu observațional nu demonstrează utilitatea screeningului, iar un rezultat secundar interesant nu înlocuiește obiectivul principal.

A redus cancerele avansate? A redus mortalitatea prin cancer? A redus mortalitatea totală? Cu cât răspunsul privește o întrebare mai apropiată de ultima, cu atât este mai aproape de ceea ce contează pentru pacient.

Pentru decizii personale, abordarea cu cel mai solid sprijin rămâne participarea la screeningurile recomandate pentru vârsta și riscul tău, discutarea istoricului familial cu medicul de familie și evaluarea promptă a simptomelor noi sau persistente. Un test multicancer, dacă este luat în calcul, se discută ca adaos la aceste măsuri, cu așteptări realiste, nu ca scurtătură. Reacțiile impulsive, de tipul „fac testul ca să fiu liniștit” sau „refuz orice screening pentru că un studiu a eșuat”, pierd din vedere tocmai nuanța pe care o aduce NHS-Galleri.

Concluzie Healthwise

Medicina are o intuiție puternică: mai devreme înseamnă mai bine. Uneori este adevărat, pentru un infarct, un accident vascular cerebral sau o infecție severă, și, pentru multe cancere, o tumoră tratată în stadiu localizat are un prognostic mai bun decât aceeași boală tratată după metastazare. Screeningul introduce însă o situație diferită: nu tratăm un om despre care știm că este bolnav, ci testăm mii sau milioane de oameni care se simt sănătoși, iar în acest caz standardul dovezii trebuie să fie foarte ridicat.

NHS-Galleri contează tocmai pentru că a pus această întrebare într-un studiu randomizat uriaș, pe peste 142.000 de oameni, cu trei runde de screening și un test capabil să caute simultan semnale din numeroase cancere. Mecanismul biologic funcționează: ADN-ul eliberat de tumori poartă amprente de metilare care pot fi recunoscute în sânge, iar organul de origine poate fi indicat cu precizie. Obiectivul principal nu a fost însă atins, iar cancerele în stadiile III și IV nu au fost semnificativ mai puține în grupul testat. Semnalul pentru stadiul IV lasă o întrebare deschisă: poate că beneficiul are nevoie de mai mult timp, poate că anumite cancere beneficiază mai mult decât altele, poate că generațiile viitoare ale tehnologiei vor detecta mai bine boala precoce sau poate că diferența nu se va transforma într-un beneficiu clinic relevant.

Lecția mai largă este că putem detecta din ce în ce mai mult, de la mutații și fragmente de ADN la modele epigenetice și semnale extrem de mici, dar întrebarea decisivă nu este dacă putem detecta, ci ce se întâmplă cu omul atunci când detectăm. Între cele două întrebări se află aproape întreaga știință a screeningului, iar înțelegerea ei valorează mai mult decât orice test făcut din grabă.

Referințe științifice

Sasieni P, Johnson P, Round T, et al. Effect of Screening with Multicancer Early-Detection Test on Late-Stage Cancer Diagnosis. N Engl J Med. 2026 (publicat online 22 septembrie 2026). doi:10.1056/NEJMoa2505723

Susține designul studiului NHS-Galleri, rezultatul principal (IRR 1,03 pentru stadiile III–IV), rezultatul pentru stadiul IV (IRR 0,86) și datele de siguranță.

Rosenfeld N. Outcomes from the NHS-Galleri trial: the good, the bad, and the uncertain. BJC Rep. 2026;4:40. doi:10.1038/s44276-026-00243-9

Susține interpretarea independentă a rezultatelor: sensibilitatea de 30,7% și 54,7%, specificitatea de 99,55%, valoarea predictivă pozitivă de 52%, efectul rundei de prevalență și limitele obiectivului bazat pe deplasarea stadiului.

Liu MC, Oxnard GR, Klein EA, et al. Sensitive and specific multi-cancer detection and localization using methylation signatures in cell-free DNA. Ann Oncol. 2020;31(6):745-759. doi:10.1016/j.annonc.2020.02.011

Susține mecanismul testului: detectarea cancerului și localizarea originii prin semnături de metilare ale ADN-ului liber circulant.

Klein EA, Richards D, Cohn A, et al. Clinical validation of a targeted methylation-based multi-cancer early detection test using an independent validation set. Ann Oncol. 2021;32(9):1167-1177. doi:10.1016/j.annonc.2021.05.806

Susține specificitatea ridicată a testului, creșterea sensibilității odată cu stadiul și definirea grupului de 12 cancere prestabilite.

Schrag D, Beer TM, McDonnell CH 3rd, et al. Blood-based tests for multicancer early detection (PATHFINDER): a prospective cohort study. Lancet. 2023;402(10409):1251-1260. doi:10.1016/S0140-6736(23)01700-2

Susține descrierea traseului de diagnostic după un semnal pozitiv la persoane fără simptome: proporția semnalelor, rata cancerelor confirmate și timpul până la lămurirea diagnosticului.

Welch HG, Black WC. Overdiagnosis in cancer. J Natl Cancer Inst. 2010;102(9):605-613. doi:10.1093/jnci/djq099

Susține secțiunea despre supradiagnostic și variabilitatea evoluției naturale a cancerelor detectate prin screening.

Menon U, Gentry-Maharaj A, Burnell M, et al. Ovarian cancer population screening and mortality after long-term follow-up in the UK Collaborative Trial of Ovarian Cancer Screening (UKCTOCS): a randomised controlled trial. Lancet. 2021;397(10290):2182-2193. doi:10.1016/S0140-6736(21)00731-5

Susține secțiunea despre UKCTOCS: deplasarea stadiului obținută prin screening multimodal (39% mai multe cancere în stadiile I–II, 10% mai puține în stadiile III–IV) fără reducerea mortalității prin cancer ovarian.

McCartney M, Cohen D. The holy grail of blood tests? New evidence casts doubt on a much-hyped screening tool. BMJ. 2024;386:q1706. doi:10.1136/bmj.q1706

Susține secțiunea despre acordul NHS England–Grail și îngrijorările exprimate de președintele UK National Screening Committee privind designul studiului.