Cardiomiopatie indusă de tahicardie

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Cardiologie | Insuficiență cardiacă | Aritmii

Cardiomiopatia indusă de tahicardie este disfuncția ventriculară stângă produsă de o frecvență cardiacă crescută menținută timp îndelungat, în absența altei cauze structurale. Particularitatea sa este reversibilitatea parțială sau completă după controlul frecvenței, ceea ce o deosebește de majoritatea cardiomiopatiilor. Este subdiagnosticată, deoarece relația cauzală este inversă față de intuiția clinică obișnuită: aritmia produce insuficiența cardiacă, nu invers.

Mecanismul biologic

  • Frecvența crescută susținută produce depleție energetică miocardică, cu alterarea metabolismului mitocondrial și a homeostaziei calciului
  • Scurtarea diastolei reduce umplerea ventriculară și perfuzia coronariană, care are loc predominant în diastolă
  • Se instalează remodelare ventriculară cu dilatare și subțierea peretelui, cu scăderea progresivă a fracției de ejecție
  • Recuperarea funcției începe în săptămâni după controlul frecvenței, dar remodelarea structurală poate persista parțial

Contexte clinice relevante

  • Trebuie suspectată la orice pacient cu fracție de ejecție redusă și tahiaritmie persistentă, în special fibrilație atrială cu răspuns ventricular rapid
  • Diagnosticul se confirmă retrospectiv, prin ameliorarea funcției ventriculare după controlul frecvenței sau al ritmului
  • Pragul de frecvență nu este strict definit, dar valorile susținute peste 100 pe minut timp de săptămâni sau luni sunt considerate suficiente
  • Recunoașterea este importantă pentru că prognosticul este net mai bun decât al altor cardiomiopatii dilatative, cu condiția tratării aritmiei
Synonyms:
tahicardiomiopatia, tahicardiomiopatie, cardiomiopatie tahicardica, cardiomiopatie tahicardică, Cardiomiopatie indusa de tahicardie
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00