Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Macula densa

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Macula densa este un grup de celule specializate din peretele tubului distal al nefronului, situate exact în punctul în care tubul atinge glomerulul din care provine. Numele vine din latină și descrie aspectul microscopic: o pată de celule aglomerate, cu nuclei apropiați.

Funcția lor este de senzor chimic. Ele detectează concentrația de sodiu și clor din lichidul tubular și transmit această informație către arteriola aferentă și către celulele secretoare de renină aflate în imediata vecinătate.

Macula densa face parte din aparatul juxtaglomerular, o structură care reunește, pe o suprafață de câțiva micrometri, componentele a două sisteme de reglare: unul local, care ajustează filtrarea nefronului, și unul sistemic, care influențează presiunea arterială a întregului organism.

Pe scurt

Este un grup de celule din peretele tubului distal, în contact cu propriul glomerul.
Detectează concentrația de sodiu și clor din lichidul tubular.
Face parte din aparatul juxtaglomerular, alături de celulele juxtaglomerulare.
Semnalul ei reglează diametrul arteriolei aferente, prin feedbackul tubuloglomerular.
Tot ea modulează secreția de renină, declanșând cascada renină-angiotensină-aldosteron.
Detectarea se face prin cotransportorul de sodiu, potasiu și doi ioni de clor din membrana apicală.
Este ținta indirectă a diureticelor de ansă și a inhibitorilor SGLT2.

Cum funcționează

Nefronul are o particularitate anatomică neobișnuită: după ce parcurge ansa lui Henle, tubul se întoarce și trece exact pe lângă glomerulul din care a plecat. În acest punct de contact, celulele tubulare își schimbă aspectul și funcția, devenind macula densa.

Detectarea se face prin cotransportorul de sodiu, potasiu și doi ioni de clor, situat în membrana apicală a acestor celule, cea dinspre interiorul tubului. Rata de transport prin acest cotransportor depinde direct de concentrația ionilor din lichidul tubular, iar celula transformă astfel o informație chimică într-un semnal intracelular.

Semnalul se traduce în doi mesageri cu efecte opuse. O concentrație crescută de sodiu și clor duce la eliberarea de adenozină, care contractă arteriola aferentă și reduce filtrarea. O concentrație scăzută duce la producerea de prostaglandine și la stimularea secreției de renină de către celulele juxtaglomerulare vecine.

Cele două reglări la care participă

Reglarea locală a filtrării

Prin feedbackul tubuloglomerular, macula densa ajustează filtrarea propriului nefron. Dacă filtrarea a fost prea mare, concentrația de sodiu la acest nivel crește, iar arteriola aferentă se contractă. Dacă a fost prea mică, se întâmplă inversul.

Bucla funcționează independent în fiecare dintre cei aproximativ un milion de nefroni ai unui rinichi, ceea ce permite ajustări fine, nefron cu nefron, fără implicarea unui centru de comandă.

Reglarea sistemică prin renină

O concentrație scăzută de sodiu la macula densa, care apare în hipovolemie, în hiponatremie sau în scăderea presiunii de perfuzie renală, stimulează celulele juxtaglomerulare să elibereze renină. Aceasta inițiază cascada care produce angiotensina II, un vasoconstrictor puternic, și stimulează secreția de aldosteron.

Efectul final este creșterea retenției de sodiu și de apă și creșterea rezistenței vasculare, deci a presiunii arteriale. Macula densa devine astfel unul dintre punctele în care starea unui singur nefron influențează hemodinamica întregului organism.

Punctul de convergență

Cele două reglări folosesc același semnal, dar îl interpretează diferit și acționează la scări diferite. Una este rapidă și locală, cealaltă lentă și sistemică. Faptul că ambele pornesc din același grup de celule explică de ce medicamentele care acționează asupra transportului de sodiu au efecte simultane asupra filtrării și asupra presiunii arteriale.

Această convergență explică și de ce rinichiul este considerat organul central în reglarea pe termen lung a presiunii arteriale: el deține atât senzorul, cât și efectorii.

Componentele aparatului juxtaglomerular

Componentă Localizare Funcție principală
Macula densa peretele tubului distal senzor de sodiu și clor
Celule juxtaglomerulare peretele arteriolei aferente secreția de renină
Celule mezangiale extraglomerulare între cele două transmiterea semnalului
Arteriola aferentă intrarea în glomerul efector al feedbackului
Arteriola eferentă ieșirea din glomerul modularea presiunii glomerulare

Întregul aparat ocupă o suprafață de câțiva micrometri și reunește, într-un spațiu minuscul, un senzor, o cale de transmitere și doi efectori.

Organizarea aceasta compactă este ceea ce permite ca semnalul chimic detectat în tub să ajungă la vasul de sânge prin difuziune locală, fără mediere nervoasă sau circulatorie.

Relevanță clinică

Diureticele de ansă blochează cotransportorul de sodiu, potasiu și clor, inclusiv cel din membrana maculei densa. Senzorul interpretează blocarea ca o concentrație scăzută de sodiu și răspunde prin dilatarea arteriolei aferente și stimularea secreției de renină. Acest lucru explică activarea sistemului renină-angiotensină observată la pacienții tratați cu doze mari de diuretic de ansă.

Inhibitorii cotransportorului de sodiu și glucoză de tip 2 acționează invers: crescând cantitatea de sodiu care ajunge la macula densa, ei restabilesc semnalul și produc vasoconstricție aferentă, cu scăderea presiunii din capilarele glomerulare. Mecanismul este considerat una dintre explicațiile efectului lor protector renal în diabet și în boala cronică de rinichi.

În diabetul zaharat, reabsorbția crescută de sodiu și glucoză în tubul proximal face ca mai puțin sodiu să ajungă la macula densa. Senzorul interpretează situația ca o filtrare insuficientă și dilată arteriola aferentă, ceea ce contribuie la hiperfiltrarea glomerulară descrisă în fazele precoce ale nefropatiei diabetice.

Cum se studiază

Macula densa se identifică histologic, pe secțiuni de țesut renal, prin aspectul caracteristic al celulelor și prin poziția lor la contactul dintre tub și glomerul. Este o structură vizibilă la microscopul optic, nu una care se evaluează funcțional la pacient.

Funcția ei se studiază experimental, prin micropuncție și prin perfuzarea tubului distal cu soluții de compoziție controlată, urmărind răspunsul arteriolei aferente și al secreției de renină.

Clinic, activitatea sistemului pe care îl comandă se apreciază indirect, prin dozarea activității reninei plasmatice, a aldosteronului și prin răspunsul filtrării la medicamente care modifică transportul tubular de sodiu.

Factori care influențează semnalul maculei densa

Concentrația de sodiu și clor în lichidul tubular care ajunge la acest nivel.

Rata de filtrare glomerulară a propriului nefron.

Reabsorbția de sodiu din segmentele situate în amonte, în special din tubul proximal.

Diureticele de ansă, care blochează direct cotransportorul apical.

Inhibitorii cotransportorului de sodiu și glucoză de tip 2, care cresc încărcarea distală.

Starea volemică și presiunea de perfuzie renală.

Diabetul zaharat, prin reabsorbția proximală crescută.

Întrebări frecvente

Ce este macula densa?

Un grup de celule specializate din peretele tubului distal al nefronului, situate în punctul în care tubul atinge propriul glomerul. Funcționează ca senzor chimic pentru concentrația de sodiu și clor din lichidul tubular.

De unde vine numele?

Din latină, și descrie aspectul microscopic: o pată de celule aglomerate, cu nuclei vizibil mai apropiați decât în restul peretelui tubular. Aspectul distinctiv este ceea ce a permis identificarea structurii pe secțiuni histologice.

Ce detectează mai exact?

Concentrația de sodiu și clor, prin cotransportorul de sodiu, potasiu și doi ioni de clor din membrana apicală. Rata de transport prin acest cotransportor depinde direct de concentrația ionilor, iar celula transformă informația chimică într-un semnal intracelular.

La ce reglări participă?

La două. Una locală, feedbackul tubuloglomerular, care ajustează filtrarea propriului nefron prin arteriola aferentă. Alta sistemică, prin modularea secreției de renină, care influențează volumul circulant și presiunea arterială a întregului organism.

Ce legătură are cu diabetul?

În diabetul zaharat, reabsorbția crescută de sodiu și glucoză în tubul proximal face ca mai puțin sodiu să ajungă la macula densa. Senzorul interpretează situația ca filtrare insuficientă și dilată arteriola aferentă, contribuind la hiperfiltrarea glomerulară din fazele precoce.

Se poate evalua la un pacient?

Nu direct. Este o structură identificabilă histologic, iar funcția ei se studiază experimental. Clinic, activitatea sistemului pe care îl comandă se apreciază indirect, prin renină, aldosteron și răspunsul filtrării la anumite medicamente.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Compoziția lichidului tubular la capătul ansei Compoziția urinei finale
Starea filtrării propriului nefron Rata globală de filtrare a rinichiului
Punctul de pornire a secreției de renină Nivelul circulant de angiotensină II
O structură identificabilă histologic Un parametru măsurabil la pacient
Ținta indirectă a unor clase de medicamente Eficacitatea clinică a acestora

Greșeli frecvente de interpretare

Confundarea cu celulele juxtaglomerulare

Macula densa este formată din celule tubulare și funcționează ca senzor. Celulele juxtaglomerulare sunt celule modificate din peretele arteriolei aferente și secretă renină. Sunt vecine și fac parte din același aparat, dar au origine și funcție diferite.

Presupunerea că detectează presiunea

Semnalul folosit este chimic, nu mecanic. Detectarea presiunii este rolul răspunsului miogen, care acționează direct în peretele arteriolar. Macula densa răspunde la concentrația de sodiu și clor, adică la rezultatul filtrării.

Tratarea celor două reglări ca o singură funcție

Deși pornesc din același loc, feedbackul tubuloglomerular este local și rapid, iar cascada reninei sistemică și lentă. Un medicament poate afecta una dintre ele predominant, iar efectele clinice rezultate sunt diferite.

Când e nevoie de evaluare medicală

Macula densa este o structură anatomică microscopică, nu un parametru care apare în analize sau în investigații imagistice.

Medicamentele care acționează asupra transportului renal de sodiu modifică simultan filtrarea și presiunea arterială. Dozele lor se stabilesc și se ajustează de către medicul curant.

De ce contează

Macula densa este locul în care rinichiul își citește propriul rezultat. Faptul că evoluția a plasat un senzor chimic exact în punctul în care tubul atinge glomerulul din care a plecat, și că a conectat acest senzor atât la un vas local, cât și la un hormon cu efect asupra întregului organism, face din această structură unul dintre cele mai compacte exemple de integrare fiziologică. Ea este și motivul pentru care rinichiul, nu inima și nu vasele, este considerat organul central în reglarea pe termen lung a presiunii arteriale.

Concluzie

Macula densa este grupul de celule din peretele tubului distal care atinge propriul glomerul și funcționează ca senzor pentru concentrația de sodiu și clor din lichidul tubular. Prin adenozină reglează local filtrarea, prin feedbackul tubuloglomerular, iar prin stimularea celulelor juxtaglomerulare declanșează cascada renină-angiotensină-aldosteron, cu efect sistemic. Este ținta indirectă a diureticelor de ansă și a inhibitorilor cotransportorului de sodiu și glucoză de tip 2 și explică hiperfiltrarea din nefropatia diabetică precoce.

Referințe

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține descrierea anatomică a maculei densa și a aparatului juxtaglomerular, mecanismul de detectare a sodiului și legătura cu secreția de renină.

Peti-Peterdi J, Harris RC. Macula densa sensing and signaling mechanisms of renin release. J Am Soc Nephrol. 2010;21(7):1093–1096. doi:10.1681/ASN.2009070759

Susține mecanismul de detectare prin cotransportorul apical, rolul adenozinei și al prostaglandinelor și reglarea secreției de renină.

Schnermann J, Briggs JP. Tubuloglomerular feedback: mechanistic insights from gene-manipulated mice. Kidney Int. 2008;74(4):418–426. doi:10.1038/ki.2008.145

Susține rolul maculei densa în bucla tubuloglomerulară și efectul diureticelor de ansă asupra senzorului.

Vallon V, Thomson SC. The tubular hypothesis of nephron filtration and diabetic kidney disease. Nat Rev Nephrol. 2020;16(6):317–336. doi:10.1038/s41581-020-0256-y

Susține mecanismul hiperfiltrării din diabetul precoce și efectul inhibitorilor cotransportorului de sodiu și glucoză de tip 2 asupra semnalului maculei densa.

Termeni corelați

Feedback tubuloglomerular, Celule juxtaglomerulare, Răspuns miogen, Presiune de perfuzie renală, Presiune arterială medie (MAP)

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00