Celule juxtaglomerulare by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 6, 2026 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 18 « Înapoi la enciclopedieTermeni medicaliCelulele juxtaglomerulare sunt celule musculare netede modificate, situate în peretele arteriolei aferente, chiar înainte de intrarea acesteia în glomerul. Funcția lor principală este secreția de renină, enzima care inițiază cascada renină-angiotensină-aldosteron. Se mai numesc celule granulare, după granulele de renină vizibile în citoplasma lor, sau celule mioepitelioide, după caracterul lor intermediar între celulă musculară și celulă secretorie. Fac parte din aparatul juxtaglomerular, alături de macula densa și de celulele mezangiale extraglomerulare. Când presiunea de perfuzie a rinichilor scade, aceste celule eliberează renină. Enzima inițiază o cascadă care produce angiotensina II, un vasoconstrictor puternic, care stimulează și secreția de aldosteron de către glandele suprarenale. Pe scurt Sunt celule musculare netede modificate din peretele arteriolei aferente. Secretă renina, enzima care inițiază cascada renină-angiotensină-aldosteron. Se numesc și celule granulare, după granulele de renină din citoplasmă. Răspund la trei stimuli: presiunea din arteriolă, semnalul maculei densa și stimularea simpatică. Angiotensina II produsă în urma cascadei crește rezistența vasculară. Aldosteronul determină rinichiul să rețină sodiu și, odată cu el, apă. Sunt ținta indirectă a celor mai folosite clase de antihipertensive. Cum funcționează Renina nu este un vasoconstrictor, ci o enzimă. Ea desprinde din angiotensinogenul produs de ficat un fragment numit angiotensina I, inactiv. Enzima de conversie a angiotensinei, prezentă mai ales în endoteliul pulmonar, transformă apoi angiotensina I în angiotensina II, forma activă. Angiotensina II acționează pe mai multe căi simultan: produce vasoconstricție arteriolară directă, stimulează secreția de aldosteron, crește reabsorbția de sodiu în tubul proximal, stimulează senzația de sete și eliberarea de vasopresină. Efectul final este creșterea volumului circulant și a rezistenței vasculare, deci a presiunii arteriale. Sistemul este construit pentru reglarea pe termen lung. Spre deosebire de baroreflex, care corectează variațiile în secunde, cascada reninei acționează în minute până la ore și modifică durabil volumul circulant, prin retenția de sodiu și de apă. Cascada are și o buclă de retrocontrol. Angiotensina II acționează direct asupra celulelor juxtaglomerulare și inhibă eliberarea suplimentară de renină, ceea ce limitează autoîntreținerea sistemului. Blocarea acestei bucle explică de ce inhibitorii enzimei de conversie și blocantele receptorilor de angiotensină cresc activitatea reninei plasmatice, deși reduc efectul final al cascadei. Cei trei stimuli ai secreției de renină Presiunea din arteriola aferentă Celulele juxtaglomerulare funcționează ele însele ca baroreceptori: scăderea întinderii peretelui arteriolar, provocată de o presiune de perfuzie redusă, declanșează direct eliberarea granulelor de renină. Acest mecanism este cel care leagă secreția de renină de starea hemodinamică generală. El explică de ce hipovolemia, hemoragia, insuficiența cardiacă și stenoza de arteră renală cresc, prin căi diferite, activitatea sistemului. Semnalul maculei densa O concentrație scăzută de sodiu și clor în lichidul care ajunge la macula densa stimulează celulele juxtaglomerulare vecine, prin eliberarea de prostaglandine și de alți mediatori locali. Pe această cale acționează diureticele de ansă: blocând cotransportorul din membrana maculei densa, ele fac senzorul să perceapă o concentrație scăzută de sodiu, ceea ce stimulează secreția de renină chiar atunci când volemia nu este redusă. Stimularea simpatică Nervii simpatici renali inervează direct celulele juxtaglomerulare, iar stimularea receptorilor beta-1 de pe suprafața lor crește secreția de renină. Acest mecanism este activ în efort, în stres și în răspunsul acut la hipotensiune. Pe el se bazează unul dintre efectele betablocantelor: reducerea secreției de renină contribuie la efectul lor antihipertensiv, alături de scăderea debitului cardiac. Componentele și efectele cascadei Etapă Locul producerii Efect principal Renină celule juxtaglomerulare desprinde angiotensina I din angiotensinogen Angiotensinogen ficat substratul cascadei Angiotensina I circulație inactivă Enzima de conversie endoteliu, mai ales pulmonar transformă angiotensina I în II Angiotensina II circulație vasoconstricție, retenție de sodiu, sete Aldosteron corticosuprarenală retenție de sodiu și apă, eliminare de potasiu Fiecare etapă a cascadei este ținta unei clase de medicamente: inhibitorii direcți de renină, inhibitorii enzimei de conversie, blocantele receptorilor de angiotensină și antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi. Activitatea reninei plasmatice și dozarea aldosteronului se folosesc în investigarea hipertensiunii arteriale secundare, în special pentru identificarea hiperaldosteronismului primar. Relevanță clinică Stenoza de arteră renală este exemplul clasic de activare patologică a sistemului. Îngustarea arterei reduce presiunea percepută de celulele juxtaglomerulare, care eliberează renină ca și cum organismul ar fi hipovolemic. Rezultatul este o hipertensiune arterială susținută de un mecanism care, în realitate, nu corectează nimic. În insuficiența cardiacă, activarea cronică a sistemului este inițial compensatorie, prin menținerea presiunii și a volumului, dar devine dăunătoare pe termen lung: retenția de sodiu agravează congestia, iar angiotensina II contribuie la remodelarea ventriculară și la fibroză. Blocarea sistemului este unul dintre pilonii tratamentului. Hiperaldosteronismul primar, în care secreția de aldosteron este autonomă și independentă de renină, este o cauză identificabilă de hipertensiune arterială. Raportul dintre aldosteron și activitatea reninei plasmatice este testul de screening recomandat, iar identificarea lui schimbă tratamentul. Vasopresina, eliberată de hipofiza posterioară atunci când volumul de sânge scade sau concentrația plasmei crește, acționează complementar cascadei: reduce eliminarea apei prin rinichi și, la concentrații mari, produce vasoconstricție. Cele două sisteme se activează adesea împreună în hipovolemie, iar analogii de vasopresină sunt folosiți ca vasoconstrictoare în șocul distributiv refractar la catecolamine. Cum se evaluează sistemul Celulele juxtaglomerulare nu se evaluează direct. Activitatea sistemului pe care îl inițiază se apreciază prin dozarea activității reninei plasmatice sau a concentrației de renină și prin dozarea aldosteronului seric, de regulă în condiții standardizate de poziție, de aport de sodiu și de medicație. Interpretarea cere prudență, fiindcă numeroase medicamente influențează rezultatele. Diureticele, inhibitorii enzimei de conversie, blocantele receptorilor de angiotensină, betablocantele și antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi modifică valorile, uneori substanțial, iar unele trebuie oprite înaintea testării. Imagistica arterelor renale, prin ecografie Doppler, angiografie prin tomografie computerizată sau prin rezonanță magnetică, se folosește atunci când se suspectează o stenoză de arteră renală drept cauză a hipertensiunii. Factori care influențează secreția de renină Presiunea de perfuzie renală și întinderea peretelui arteriolei aferente. Concentrația de sodiu și clor detectată de macula densa. Activitatea nervilor simpatici renali, prin receptorii beta-1. Angiotensina II însăși, printr-o buclă de retrocontrol negativ. Aportul alimentar de sodiu: un aport scăzut crește secreția. Poziția corpului: ortostatismul o crește, decubitul o reduce. Medicația: diureticele o cresc, betablocantele o scad. Întrebări frecvente Ce sunt celulele juxtaglomerulare? Celule musculare netede modificate din peretele arteriolei aferente, chiar înainte de intrarea în glomerul. Secretă renina și se mai numesc celule granulare, după granulele de renină vizibile în citoplasma lor. Ce declanșează secreția de renină? Trei stimuli: scăderea presiunii din arteriola aferentă, detectată direct de aceste celule; o concentrație scăzută de sodiu la macula densa; și stimularea nervilor simpatici renali, prin receptorii beta-1. Renina crește direct tensiunea? Nu. Renina este o enzimă, nu un vasoconstrictor. Ea desprinde angiotensina I din angiotensinogen, iar enzima de conversie o transformă în angiotensina II, care produce vasoconstricție și stimulează secreția de aldosteron. De ce crește tensiunea în stenoza de arteră renală? Pentru că îngustarea arterei reduce presiunea percepută de celulele juxtaglomerulare, care eliberează renină ca și cum organismul ar fi hipovolemic. Se instalează o hipertensiune susținută de un mecanism care nu corectează problema reală. Ce medicamente acționează asupra acestui sistem? Fiecare etapă are o clasă corespunzătoare: inhibitorii direcți de renină, inhibitorii enzimei de conversie, blocantele receptorilor de angiotensină și antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi. Betablocantele reduc indirect secreția de renină. Cum se măsoară activitatea sistemului? Prin dozarea activității reninei plasmatice și a aldosteronului seric, în condiții standardizate de poziție, aport de sodiu și medicație. Raportul dintre aldosteron și renină este testul de screening pentru hiperaldosteronismul primar. Ce arată și ce nu arată Ce arată Ce nu arată Locul de producere a reninei Nivelul circulant de angiotensină II Un mecanism de reglare pe termen lung Corecția rapidă a unei scăderi de presiune Starea de perfuzie percepută de rinichi Starea volemică reală a organismului Ținta principalelor clase de antihipertensive Alegerea medicamentului pentru un pacient Un punct de integrare între rinichi și circulație Funcția de filtrare a rinichiului Greșeli frecvente de interpretare Confundarea reninei cu un vasoconstrictor Renina este o enzimă care inițiază o cascadă. Vasoconstricția este produsă de angiotensina II, la două etape distanță. Confuzia duce la interpretarea greșită a mecanismului de acțiune al medicamentelor care blochează diferite verigi ale sistemului. Confundarea cu macula densa Celulele juxtaglomerulare sunt celule vasculare și secretă renină. Macula densa este formată din celule tubulare și funcționează ca senzor de sodiu. Sunt vecine și fac parte din același aparat, dar au origine și funcție diferite. Interpretarea dozărilor fără oprirea medicației Diureticele, inhibitorii enzimei de conversie, blocantele receptorilor de angiotensină, betablocantele și antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi modifică substanțial valorile reninei și ale aldosteronului. Testarea cere condiții standardizate, stabilite de medic. Când e nevoie de evaluare medicală Hipertensiunea arterială depistată la vârstă tânără, cea care se agravează brusc sau cea care nu răspunde la trei medicamente necesită investigarea unei cauze secundare, inclusiv a stenozei de arteră renală și a hiperaldosteronismului primar. Medicamentele care acționează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron nu se opresc și nu se reiau fără indicația medicului, inclusiv înaintea unor analize care le impun întreruperea. De ce contează Celulele juxtaglomerulare sunt locul în care rinichiul își exercită influența asupra întregului aparat circulator. Faptul că un grup de celule din peretele unei arteriole renale poate ridica durabil presiunea arterială a întregului organism explică de ce rinichiul este considerat organul central în reglarea pe termen lung a tensiunii. Explică și de ce patru dintre cele mai folosite clase de medicamente din cardiologie acționează, în fond, asupra unei singure cascade pornite din acest punct. Concluzie Celulele juxtaglomerulare sunt celule musculare netede modificate din peretele arteriolei aferente, care secretă renina și inițiază cascada renină-angiotensină-aldosteron. Răspund la trei stimuli: presiunea din arteriolă, semnalul maculei densa și stimularea simpatică. Cascada acționează în minute până la ore și modifică durabil volumul circulant și rezistența vasculară, motiv pentru care fiecare etapă a ei este ținta unei clase de antihipertensive. Referințe Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021. Susține localizarea și structura celulelor juxtaglomerulare, cei trei stimuli ai secreției de renină, etapele cascadei și efectele angiotensinei II și ale aldosteronului. Castrop H, Höcherl K, Kurtz A, Schweda F, Todorov V, Wagner C. Physiology of kidney renin. Physiol Rev. 2010;90(2):607–673. doi:10.1152/physrev.00011.2009 Susține descrierea celulelor granulare, mecanismul baroreceptor propriu, reglarea prin macula densa și prin nervii simpatici și bucla de retrocontrol a angiotensinei II. Funder JW, Carey RM, Mantero F, et al. The Management of Primary Aldosteronism: Case Detection, Diagnosis, and Treatment: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline. J Clin Endocrinol Metab. 2016;101(5):1889–1916. doi:10.1210/jc.2015-4061 Susține utilizarea raportului dintre aldosteron și renină ca test de screening și condițiile standardizate de testare, inclusiv influența medicației. Mancia G, Kreutz R, Brunström M, et al. 2023 ESH Guidelines for the management of arterial hypertension. J Hypertens. 2023;41(12):1874–2071. doi:10.1097/HJH.0000000000003480 Susține indicațiile de investigare a hipertensiunii secundare, rolul stenozei de arteră renală și clasele de medicamente care acționează asupra cascadei. Termeni corelați Macula densa, Feedback tubuloglomerular, Presiune de perfuzie renală, Presiune arterială medie (MAP), Rezistență vasculară sistemică « Înapoi la enciclopedie Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Macula densa next post Hipertensiune sistolică izolată