SIBO (suprapopularea bacteriană a intestinului subțire)

(gastroenterologie, microbiologie clinică, nutriție)

SIBO — Small Intestinal Bacterial Overgrowth, suprapopularea bacteriană a intestinului subțire — este o afecțiune caracterizată prin prezența unui număr excesiv de bacterii în intestinul subțire (>10³ UFC/mL în aspiratul duodenal-jejunal, față de <10³ UFC/mL normal) sau prin prezența unor tipuri de bacterii atipice pentru intestinul subțire (specifice colonului). Intestinul subțire are în mod normal o populație bacteriană redusă, menținută prin acidul gastric, secreția de bilă și enzime pancreatice, motilitatea intestinală (complexul motor migrator) și valva ileo-cecală. Perturbarea oricăruia dintre aceste mecanisme poate permite proliferarea bacteriană în intestinul subțire cu consecințe metabolice și simptomatologice semnificative.

Mecanismul biologic

•  Mecanisme de protecție perturbate — SIBO apare când uno sau mai mulți din factorii protectori eșuează: hipoclorhidrie (pH gastric crescut sub IPP sau atrofie gastrică); dismotilitate intestinală cu perturbarea complexului motor migrator (MMC); insuficiența valvei ileocecale (permite refluxul bacterian colonic în ileon); stricturi intestinale, anse oarbe, fistule entero-enterice

•  Fermentarea prematurei a carbohidraților — bacteriile din intestinul subțire fermentează carbohidrații chiar înainte de absorbția lor normală; produce hidrogen și/sau metan în intestinul subțire; balonare și distensie precoce postprandial (în 1–2 ore față de 4–6 ore în SIBO colonic)

•  Malabsorbție — bacteriile în exces deconjugă sărurile biliare (reducând absorbția grăsimilor și vitaminelor liposolubile), consumă vitamina B12 (producând deficit), și produc acizi grași care lezează mucoasa intestinului subțire

•  Tipuri de SIBO — SIBO cu hidrogen (H2-SIBO): bacterii fermentative producătoare de hidrogen (predominant); SIBO cu metan (IMO — intestinal methanogen overgrowth): archaea metanogene producătoare de metan, asociate cu constipație; SIBO cu hidrogen sulfurat: mai rar studiat

•  Relația cu IBS — 30–85% din pacienții cu IBS (variabilitate mare în funcție de criteriile de diagnostic) au teste pozitive pentru SIBO; SIBO poate fi un subset cauzal al IBS sau un epifenomen; tratamentul SIBO cu rifaximin ameliorează simptomele IBS în studii randomizate controlate

Contexte clinice relevante

•  Simptome — balonare și distensie abdominală (mai ales postprandial precoce), gaze excesive, disconfort abdominal, diaree (în H2-SIBO) sau constipație (în IMO), malabsorbție, scădere în greutate în forme severe

•  Diagnosticul — test respirator cu glucoză sau lactuloză (gold standard non-invaziv); aspiratul jejunal cu cultură bacteriană (gold standard invaziv, rar efectuat); limitele testelor respiratorii includ rezultate fals-pozitive și fals-negative semnificative

•  Tratament — antibiotice non-absorbabile (rifaximin 550 mg 3x/zi, 14 zile — cel mai studiat); tratamentul cauzei (de exemplu, ajustarea sau oprirea IPP dacă sunt cauza hipoclorhidriei); dieta elementară sau dieta specifică pentru carbohidrați; prokinetice pentru refacerea MMC

•  SIBO și dieta FODMAP — FODMAP limitează substratul fermentabil disponibil pentru bacteriile din intestinul subțire; poate ameliora simptomele SIBO fără a trata cauza; util ca management simptomatic sau adjuvant la tratamentul antibiotic

SIBO este un diagnostic frecvent supra-utilizat în medicina funcțională, parțial din cauza testelor respiratorii cu sensibilitate și specificitate modeste. nu orice balonare postprandială reprezintă SIBO și nu orice test respirator pozitiv necesită antibiotice. diagnosticul corect necesită corelarea cu tabloul clinic, excluderea altor cauze și, uneori, mai multe teste. rifaximin este eficient — dar fără tratarea cauzei (IPP, dismotilitate), recidiva este regulă.