Bebelușul care suge degetul stâng în uter știe deja cu ce mână va scrie

by Mihaela Marinescu
Published: Updated:
Bebelușul care suge degetul stâng în uter știe deja cu ce mână va scrie

Stângăcia genetică — o proporție stabilă de 10% care nu se schimbă de milenii

Stângăcia genetică nu este o anomalie, o adaptare culturală sau un simplu capriciu al dezvoltării. Aproximativ 10% din populația umană a preferat mâna stângă cu o constanță remarcabilă de-a lungul istoriei și al geografiei — de la picturi rupestre de acum 30.000 de ani, unde analiza urmelor de mâini arată aceeași proporție, până la populații actuale din culturi complet diferite. Această stabilitate statistică sugerează că stângăcia genetică are rădăcini biologice profunde, nu doar variabile de mediu.

Confuzia din jurul subiectului vine din mai multe direcții simultan. Pe de o parte, știința populară a simplificat excesiv: conceptul ‘o genă a stângăciei’ este la fel de imprecis ca ‘o genă a inteligenței’. Pe de altă parte, decenii de corecție forțată în școli au alimentat narativa că stângăcia este o alegere sau un comportament modificabil. Neurobiologia spune altceva.

Lateralitatea — preferința consecventă pentru o mână, un picior sau un ochi dominant — este una dintre cele mai vizibile expresii ale asimetriei creierului uman. Creierul uman nu este simetric. Emisferele stângă și dreaptă sunt specializate diferit, se dezvoltă în ritmuri ușor diferite și comunică printr-o structură complexă numită corpus callosum. Stângăcia genetică este, în esență, o altă configurație a acestei asimetrii — nu opusul normalului, ci o variantă a lui.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147
calculatoare disponibile
Toate calculatoarele

Lateralitatea nu începe la școală — ci în uterul matern, în săptămânile 8–10 de sarcină

Dezvoltarea preferinței manuale nu este un proces care apare când copilul începe să apuce obiecte sau să deseneze. Studiile ecografice — inclusiv lucrările cercetătorului Hepper și ale colaboratorilor săi — au documentat că fetuși începând cu săptămâna 8–10 de gestație manifestă o preferință laterală observabilă: unii sug mai frecvent degetul drept, alții pe cel stâng. Această preferință fetală se corelează semnificativ cu mâna dominantă la vârstele de 10–12 ani.

Mecanismul nu este complet elucidat, dar are câteva componente identificate. În primul rând, asimetria de dezvoltare a cortexului motor: emisfera stângă și cea dreaptă nu se maturizează sincron. Cortexul motor stâng (care controlează mâna dreaptă) tinde să se maturizeze ușor mai devreme la majoritatea indivizilor. Această asimetrie temporală a maturizării pare să favorizeze, statistic, dominanța dreaptă — și abaterea de la ea ar putea reflecta o configurație de maturizare diferită.

În al doilea rând, sunt implicate procese legate de asimetria corpului în ansamblu — o proprietate biologică fundamentală numită lateralizare. Organe ca inima, ficatul sau stomacul sunt poziționate asimetric. Moleculele care controlează această asimetrie corporală (în special calea de semnalizare Nodal și cilia de pe celulele nodului embrionar) influențează și organizarea creierului. Există pacienți cu situs inversus totalis — o inversare completă a organelor interne — la care este mai probabil să întâlnești stângăcia sau organizarea cerebrală inversată. Conexiunea nu este directă sau universală, dar ilustrează că lateralitatea mâinii face parte dintr-un sistem mai larg de asimetrie biologică.

stângăcia genetică nu este controlată de o singură genă — și asta complică enorm predicția

Modelul „o genă = o trăsătură” funcționează bine pentru anumite boli monogenice, dar nu se aplică lateralității. Studiile de asociere genomică (GWAS) efectuate pe sute de mii de persoane au identificat zeci de variante genetice cu efect mic fiecare, distribuite pe mai mulți cromozomi. Nici una dintre ele nu determină singură dacă un individ va fi stângaci. Ele modulează probabilitatea, nu o dictează. Aceasta înseamnă că nu există (și probabil nu va exista) un test genetic simplu care să prezică cu certitudine stângăcia unui copil nenăscut.

Ce gene sunt implicate și ce fac ele în creier

Studiile GWAS publicate în ultimul deceniu — inclusiv o analiză de amploare din 2019 coordonată de cercetători de la University of Oxford, publicată în Brain — au identificat patru regiuni genomice cu asociere semnificativă pentru stângăcie. Genele din aceste regiuni nu sunt gene ‘ale mâinii’ în sens direct. Ele sunt implicate în:

  • Organizarea citoscheletului neuronal — în special structuri proteice legate de microtubuli, componente fundamentale ale transportului axonal
  • Comunicarea inter-emisferică — unele variante sunt legate de structura și conectivitatea corpus callosum
  • Asimetria cerebrală globală — gene care influențează modul în care emisferele se specializează în procesarea limbajului, atenției și funcțiilor motorii
  • Dezvoltarea timpurie a sistemului nervos — gene active în etapele precoce ale embriogenezei neurale

Un aspect semnificativ: unele dintre genele identificate sunt implicate și în asimetria organelorviscerale. Asta susține ipoteza că stângăcia este mai degrabă o variantă a unui mecanism biologic general de asimetrizare, nu o disfuncție izolată a sistemului motor.

Rolul hormonilor prenatali în configurarea lateralității

O ipoteză cu suport empiric — formulată inițial de Geschwind și Galaburda în anii ’80 și rafinată ulterior — propune că nivelurile de testosteron prenatal influențează rata de maturizare a celor două emisfere. Testosteronul în exces ar încetini maturizarea emisferei stângi mai mult decât pe cea dreaptă, favorizând astfel o dominanță a emisferei drepte și, implicit, stângăcia. Această teorie explică parțial de ce stângăcia este ușor mai frecventă la bărbați decât la femei (aproximativ 12% față de 8%) și de ce există corelații statistice între stângăcie și anumite profiluri hormonale prenatale. Teoria nu este universal acceptată și nici nu explică toate cazurile, dar contribuie la imaginea unui mecanism multi-factorial.

Cât de mult se moștenește: datele din studiile pe gemeni și familii

Dacă stângăcia ar fi pur genetic determinată, gemenii monozigoți (identici din punct de vedere genetic) ar trebui să fie întotdeauna amândoi stângaci sau amândoi dreptaci. Datele nu susțin asta. Concordanța pentru lateralitate la gemenii monozigoți este de aproximativ 76–80% — semnificativă, dar departe de 100%. La gemenii dizigoți, concordanța este de 50–60%, comparabilă cu frații non-gemeni.

Estimările de heritabilitate (proporția variației trăsăturii explicată de factori genetici) pentru lateralitate se situează în general între 20 și 30%. Asta înseamnă că genetic contribuie, dar nu domină. Factorii de mediu — inclusiv cei prenatali, care nu sunt sub controlul părinților — explică o parte mai mare a variației decât genetica în sine.

 

Configurație familială

Probabilitate stângăcie

Observație

Ambii părinți dreptaci

~8–9%

Risc de referință al populației

Un părinte stângaci

~17–20%

Probabilitate moderat crescută

Ambii părinți stângaci

~26–35%

Crescut, dar tot minoritar

Gemeni monozigoți

~76–80% concordanță

Factor genetic parțial confirmat

Gemeni dizigoți

~50–60% concordanță

Componenta de mediu semnificativă

 

Tabelul de mai sus oferă probabilități orientative, nu certitudini. Probabilitățile sunt estimate din studii de cohortă și pot varia în funcție de populație și de metodologia utilizată.

doi părinți stângaci nu garantează un copil stângaci

Mulți părinți stângaci sunt surprinși că au copii dreptaci. Aceasta nu înseamnă că nu există componenta genetică — înseamnă că modelul de moștenire este poligenic și probabilistic. La fel cum doi părinți înalți pot avea un copil de statură medie, doi părinți stângaci pot transmite o combinație de variante genetice care nu atinge pragul pentru exprimare fenotipică. Stângăcia nu urmează o lege mendeliană simplă și nu poate fi prezisă cu precizie din arborele genealogic.

Creierul stângacilor nu este oglinda creierului dreptacilor — și diferența este mai subtilă decât se crede

Una dintre cele mai persistente credințe populare este că stângacii folosesc predominant emisfera dreaptă, în timp ce dreptacii folosesc emisfera stângă. Realitatea neurobiologică este mai nuanțată. Emisfera stângă este dominantă pentru limbaj la aproximativ 95% dintre dreptaci și la aproximativ 70–75% dintre stângaci. La restul stângacilor, limbajul este fie distribuit bilateral (în ambele emisfere), fie dominant în emisfera dreaptă.

Această variabilitate mai mare a organizării cerebrale la stângaci este în sine semnificativă. Ea sugerează că creierul uman are mai mult de o modalitate viabilă de a organiza funcțiile superioare, că stângăcia genetică nu este o simplă inversare a configurației standard, și că flexibilitatea organizării neurale poate fi o caracteristică adaptativă, nu o eroare.

 

Funcție

Dreptaci

Stângaci

Limbaj

Emisfera stângă (dominant)

Variabil — poate fi bilateral sau drept

Procesare spațială

Emisfera dreaptă

Similar, dar cu variabilitate mai mare

Corpus callosum

Standard

Adesea mai mare / mai activ

Controlul motor mână

Cortex motor contralateral

Identic ca mecanism, opus ca emisferă

Organizare globală

Asimetrie mai pronunțată

Asimetrie mai redusă sau inversată

 

Corpus callosum — structura de fibre nervoase care conectează cele două emisfere — tinde să fie mai dens sau mai activ la stângaci în anumite studii de imagistică, sugerând o comunicare inter-emisferică diferită. Dacă aceasta conferă avantaje sau dezavantaje cognitive depinde puternic de context, tip de sarcină și individ.

emisfera dreaptă nu este sediul creativității — și stângacii nu sunt automat mai creativi

Populariziarea excesivă a modelului „emisfera stângă = logic, emisfera dreaptă = creativ” a creat un mit rezistent. Neuroimagistica modernă arată că procesele creative implică rețele distribuite în ambele emisfere, nu o singură sursă localizată. Stângacii nu au un acces privilegiat la creativitate prin simplul fapt al lateralității. Există unele studii care sugerează scoruri ușor mai ridicate la gândirea divergentă în grupuri de stângaci, dar efectele sunt mici, inconsistente între studii și nu justifică o generalizare.

Stângăcia, neurodezvoltarea și corelațiile statistice — ce înseamnă și ce nu înseamnă

Există o serie de studii care raportează asocieri statistice între stângăcie și anumite condiții neurodezvoltative — printre care ADHD, dislexia, tulburarea din spectrul autist și schizofrenia. Aceste corelații există și sunt replicate în mai multe cohorte. Ele necesită însă o lectură atentă.

În primul rând, prevalența stângăciei în rândul persoanelor cu aceste condiții este mai mare decât în populația generală, dar majoritatatea stângacilor nu au nicio astfel de condiție. Stângăcia nu este un marker de risc clinic individual — este un semnal statistic de grup. În al doilea rând, asocierea nu implică cauzalitate. Este mai probabil că atât stângăcia cât și anumite profiluri neurodezvoltative sunt expresii ale aceleiași variabilități biologice în organizarea cerebrală precoce, nu că una o cauzează pe cealaltă.

Interpretarea corectă este aceasta: variabilitatea în lateralizarea cerebrală — care include atât stângăcia cât și organizarea atipică a funcțiilor cognitive — face parte dintr-un continuum biologic larg. La unul dintre capete ale acestui continuum pot apărea anumite profiluri neurodezvoltative; la celălalt capăt, organizarea tipică. Stângăcia în sine se situează undeva în mijlocul acestui spectru, nu la extrema lui.

stângăcia nu este un diagnostic și nu necesită evaluare neurologică

Asocierea statistică între stângăcie și anumite condiții neurodezvoltative nu justifică evaluarea neurologică de rutină a copiilor stângaci. Un copil stângaci care se dezvoltă normal, atinge etapele de dezvoltare la timp și nu prezintă dificultăți funcționale nu are nicio indicație clinică derivată din lateralitate. Îngrijorarea excesivă a părinților față de stângăcia copilului — mai ales în absența altor semne — nu are suport în datele actuale.

Ce spun studiile mari de genetică — și unde cercetarea rămâne deschisă

Studiul publicat în Brain (2019) de o echipă coordonată de University of Oxford, pe un eșantion de aproape 400.000 de participanți din UK Biobank, a reprezentat un punct de inflexiune în înțelegerea stângăciei genetice. Cercetătorii au identificat patru loci genomici cu asociere semnificativă, au demonstrat că unele variante implicate afectează organizarea microtubulilor — structuri celulare implicate în construirea conexiunilor neuronale — și au arătat că există o corelație genetică parțială între stângăcie și anumite profiluri cognitive.

O concluzie notabilă: stângacii din eșantion prezentau, în medie, o conectivitate mai bună între ariile implicate în limbaj din ambele emisfere. Aceasta nu a fost interpretată ca superioritate cognitivă, ci ca o altă organizare funcțională — mai puțin asimetrică, cu mai multă reprezentare bilaterală a limbajului.

Studiile pe gemeni (printre care lucrările grupului de la Vrije Universiteit Amsterdam) au confirmat estimările moderate ale heritabilității și au arătat că mediul prenatal non-genetic — probabil factori hormonali, poziția fetală, fluxul de oxigen — contribuie semnificativ la determinarea lateralității, inclusiv la discordanța la gemenii identici.

Unde rămâne cercetarea deschisă: nu știm exact cum interacționează variantele genetice identificate cu factorii prenatali. Nu știm care dintre ele sunt relevante în populații non-europene (marea majoritate a studiilor GWAS sunt pe cohorte de origine europeană). Nu știm cu certitudine dacă există perioade critice în care influențele de mediu pot modifica exprimarea lateralității genetice sau dacă aceasta este fixată devreme.

studiile GWAS identifică asocieri, nu cauze — și diferența contează

O variantă genetică asociată cu stângăcia nu înseamnă că acea variantă produce stângăcia. Înseamnă că, în populațiile studiate, persoanele cu acea variantă sunt ușor mai probabile să fie stângaci. Mecanismul cauzal — cum anume acea variantă influențează dezvoltarea creierului — este o întrebare separată, mai dificilă, care necesită studii funcționale și nu poate fi răspunsă din datele GWAS singure.

Ce înseamnă pentru un copil stângaci — și ce nu ar trebui să se întâmple

Înțelegerea biologică a stângăciei are o implicație practică imediată: corectarea forțată a lateralității la copii nu este neutră. Dacă preferința mâinii este stabilită neurobiologic înainte de naștere și întărită în primii ani de viață, intervenția de a obliga un copil să folosească mâna dreaptă înseamnă a lucra împotriva unui tipar neural deja format.

Studiile care au urmărit adulți care au fost forțați să scrie cu dreapta în copilărie raportează o incidență mai mare a balbismului, a dificultăților de citit, a anxietății și a unor probleme de coordonare. Mecanismul probabil implică interferențe cu lateralizarea limbajului, care la mulți stângaci implică emisfera dreaptă sau ambele emisfere — forțarea dominanței motorii a mâinii drepte poate crea conflicte cu organizarea lingvistică deja existentă.

Totodată, stângăcia genetică confirmată neurobiologic nu este o condiție care necesită intervenție. Lumea modernă oferă instrumente adaptate stângacilor, iar navigarea unui mediu proiectat majoritar pentru dreptaci — de la foarfece la tastaturi — este o provocare practică, nu o limitare biologică.

Stângăcia și performanța în sport — o corelație cu explicație evolutivă

Un domeniu în care stângăcia conferă un avantaj documentat este sportul de contact și sporturile cu adversar direct (tenis, box, baseball, escrima, cricket). Avantajul este explicat de ipoteza rarității-frecvenței: stângacii sunt mai puțin frecvenți, deci adversarii dreptaci au mai puțină experiență în a se confrunta cu ei. Frecvența stângacilor în sporturi de elită depășește proporția din populația generală — fenomen consistent documentat cross-cultural. Acesta este și unul dintre argumentele evolutive propuse pentru menținerea stângăciei la ~10%: un echilibru evolutiv între costurile sociale (într-o lume proiectată pentru dreptaci) și avantajul tactic în situații competitive.

Sfaturi Healthwise

Informațiile de mai jos sunt orientări generale, nu recomandări medicale individuale.

  • Nu corectați lateralitatea unui copil. Dacă un copil manifestă preferință consecventă pentru mâna stângă, aceasta este cel mai probabil o expresie biologică stabilă. Forțarea nu elimină lateralitatea — creează, în cel mai bun caz, ambidextrie forțată, în cel mai rău caz, interferențe cu dezvoltarea limbajului.
  • Evaluați funcționalitatea, nu lateralitatea. Dacă un copil stângaci are dificultăți de scriere, citire sau coordonare, evaluarea trebuie să vizeze acele funcții specifice, nu lateralitatea în sine. Stângăcia nu explică și nu cauzează aceste dificultăți.
  • Adaptați mediul, nu copilul. Foarfece pentru stângaci, poziționarea corectă a caietului (rotit spre dreapta pentru stângaci, nu la fel ca pentru dreptaci), instrumente de scris cu grip adecvat — sunt ajustări practice care reduc efortul și disconfortul fără a interveni în biologie.
  • Înțelegeți heritabilitatea corect. Dacă aveți un copil stângaci și niciunul dintre părinți nu este stângaci, aceasta nu este o anomalie — variabilitatea genetică și factorii prenatali non-genetici sunt suficienți pentru a produce stângăcia fără istoric familial evident.
  • Nu căutați corelații clinice nejustificate. Stângăcia singură, fără alte semne, nu este motiv de evaluare neurologică sau psihologică. Asocierile statistice cu anumite condiții nu se traduc în risc individual semnificativ.
  • Fiți atenți la calitatea surselor. Afirmațiile de tipul „stângacii sunt mai inteligenți / mai creativi / mai sensibili” circulă frecvent pe platforme wellness fără suport empiric solid. Cercetarea reală este mai nuanțată și mai puțin flatantă în ambele direcții.

Nota Editorului

Fetița mea este stângace.

A fost dintotdeauna.

Nu din prima zi în care a ținut un creion, ci cu mult înainte de asta. De când a început să apuce jucării cu mâinile ei mici de bebeluș. De când încerca să exploreze lumea prin atingere, alegerea era mereu aceeași: mâna stângă.

Și poate că povestea a început chiar mai devreme.

Pe când creștea în burtica mea ca un cozonac de Crăciun, dospind încet din iubire, speranță și nerăbdare, îmi făceam tot felul de promisiuni. Nu despre ce profesie va avea. Nu despre ce note va lua. Nici măcar despre ce fel de om va deveni.

Îmi doream doar să fie liberă.

Liberă să aleagă.

Liberă să exploreze.

Liberă să descopere ce îi place și ce nu.

Și dacă într-o zi ar fi decis că vrea să salveze broaștele țestoase din Galapagos, să studieze stelele sau să cultive lavandă pe un deal uitat de lume, să poată face asta fără să simtă că trebuie să ceară voie cuiva.

Poate de aceea nu am avut nicio problemă când am observat că preferă mâna stângă.

Eu nu.

Restul, da.

Pentru că aproape imediat au apărut gesturile acelea mici, făcute din bună intenție și din obiceiuri vechi.

Jucăria mutată discret din mâna stângă în mâna dreaptă.

Lingurița repoziționată.

Creionul împins în cealaltă palmă.

Sugestii rostite cu zâmbetul pe buze.

„Lasă că se obișnuiește.”

„Mai bine să învețe cu dreapta.”

„Îi va fi mai ușor în viață.”

Și atunci am înțeles ceva interesant.

Că uneori oamenii nu încearcă să schimbe copilul.

Încearcă să îl adapteze la propriile lor frici.

Frica de diferență.

Frica de inconvenient.

Frica de ceea ce nu cunosc.

Doar că biologia nu funcționează după regulile noastre sociale.

Creierul ei luase deja această decizie cu mult înainte ca cineva să îi cumpere prima jucărie. Cercetările moderne sugerează că lateralitatea începe să se contureze încă din viața intrauterină, cu mult înainte ca un copil să poată fi influențat de familie, școală sau cultură.

Cu alte cuvinte, ea nu a ales să fie stângace.

Creierul ei a ales.

Iar eu cred că rolul nostru, ca părinți, nu este să rescriem această alegere.

Ci să o respectăm.

Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care ni le învață copiii.

Că nu vin pe lume pentru a confirma planurile noastre.

Vin să își scrie propria poveste.

Iar uneori această poveste începe cu o mână stângă care apucă prima jucărie.

Și cu o mamă care spune simplu:

„E perfect așa.”

Cu drag pentru toți copiii care își descoperă lumea în felul lor și pentru toți părinții care au curajul să îi lase să o facă,

Mihaela Marinescu
Fondator & Redactor Healthwise

Stângăcia genetică este expresia unei variabilități biologice normale în modul în care creierul uman se asimetrizează în dezvoltarea prenatală. Nu este o anomalie, nu este un avantaj universal și nu este complet predictibilă din genetică — pentru că nu depinde doar de gene, ci de interacțiunea dintre zeci de variante genetice cu efect mic, factori hormonali prenatali și procese de dezvoltare neurologică timpurie. Proporția de 10% din populație rămâne remarcabil de stabilă tocmai pentru că reflectă o echilibru biologic complex, nu un accident cultural sau o eroare de programare. Înțelegerea acestui mecanism contează mai ales acolo unde are implicații practice directe: în educație, în evaluarea dezvoltării copilului și în corectarea unui mit care a generat, timp de decenii, intervenții inutile și uneori dăunătoare.

Citește și

Stângăcia reprezintă preferința naturală pentru utilizarea mâinii stângi în activitățile care necesită precizie și coordonare fină.

Aproximativ 10% din populația lumii este stângace, iar această proporție s-a menținut remarcabil de stabilă de-a lungul istoriei și în culturi foarte diferite.


 

Da, dar nu în modul simplu în care sunt moștenite anumite trăsături genetice.

Cercetările arată că stângăcia are o componentă genetică importantă, însă este influențată de numeroase gene și de factori prenatali care acționează împreună în timpul dezvoltării creierului.


 

Nu.

Studiile genetice moderne au identificat zeci de variante genetice asociate cu stângăcia, însă niciuna nu determină singură dacă o persoană va fi stângace sau dreptace.

Lateralitatea este considerată o trăsătură poligenică și multifactorială.


 

Mult mai devreme decât cred majoritatea oamenilor.

Studiile ecografice sugerează că preferința laterală începe să apară încă din săptămânile 8–10 de sarcină, când unii fetuși își sug mai frecvent degetul drept, iar alții pe cel stâng.


 

Într-o anumită măsură, da.

Cercetările au arătat că preferința pentru suptul degetului drept sau stâng în viața intrauterină se corelează semnificativ cu mâna dominantă observată în copilărie și adolescență.


 

Una dintre explicațiile propuse este că emisfera stângă și cortexul motor stâng tind să se maturizeze puțin mai devreme în dezvoltarea prenatală.

Această diferență subtilă poate favoriza statistic dominanța mâinii drepte la majoritatea indivizilor.

 

Lateralizarea cerebrală reprezintă procesul prin care cele două emisfere ale creierului dezvoltă specializări funcționale diferite.

Preferința pentru o anumită mână este una dintre cele mai vizibile expresii ale acestei asimetrii biologice.

 

Nu.

Chiar și atunci când ambii părinți sunt stângaci, majoritatea copiilor pot fi dreptaci.

Stângăcia crește probabilitatea unei lateralități similare la urmași, dar nu o garantează.


 

Estimările sugerează un risc de aproximativ 26–35%.

Această valoare este mai mare decât în populația generală, dar arată clar că stângăcia nu este determinată de o singură genă.


 

Studiile pe gemeni estimează că factorii genetici explică aproximativ 20–30% din variația lateralității.

Restul este influențat de factori prenatali și de procese complexe de dezvoltare neurologică.


 

Nu.

Organizarea cerebrală a stângacilor este mai variabilă și mai complexă decât o simplă inversare a modelului întâlnit la dreptaci.

Diferențele există, dar sunt subtile și nu transformă creierul într-o copie oglindită.


 

La majoritatea stângacilor, limbajul rămâne predominant în emisfera stângă.

Totuși, comparativ cu dreptacii, este mai frecventă organizarea bilaterală sau dominanța emisferei drepte pentru anumite funcții lingvistice.


 

Nu există dovezi solide care să susțină această idee.

Deși unele studii au raportat diferențe mici la anumite teste cognitive, cercetările moderne nu confirmă că stângacii sunt în mod automat mai creativi decât dreptacii.


 

Nu.

Inteligența este influențată de numeroși factori genetici, educaționali și de mediu.

Datele actuale nu susțin existența unui avantaj intelectual general asociat stângăciei.


 

Unele studii au observat o frecvență puțin mai mare a stângăciei în anumite grupuri cu:

  • ADHD,

  • dislexie,

  • autism,

  • schizofrenie.

Totuși, majoritatea covârșitoare a stângacilor nu au astfel de diagnostice.


 

Nu.

Stângăcia este considerată o variantă normală de organizare a creierului și nu reprezintă o afecțiune neurologică.


 

Nu.

În absența altor probleme de dezvoltare, stângăcia nu reprezintă un motiv pentru investigații neurologice sau psihologice suplimentare.


 

Nu.

Cercetările moderne și practica educațională actuală recomandă respectarea lateralității naturale a copilului.

Forțarea utilizării mâinii drepte poate crea dificultăți inutile și nu modifică organizarea cerebrală de bază.


 

Da.

Studiile au raportat asocieri între corectarea forțată a lateralității și dificultăți precum:

  • anxietate,

  • balbism,

  • probleme de coordonare,

  • dificultăți de citire și scriere.

Aceste efecte nu apar la toți copiii, dar riscul există.


 

Da.

În sporturile cu adversar direct, precum:

  • tenis,

  • box,

  • scrimă,

  • baseball,

stângacii sunt adesea suprareprezentați la nivel de performanță.

Explicația principală este că adversarii întâlnesc mai rar stângaci și sunt mai puțin obișnuiți să joace împotriva lor.


 

Stângăcia este o expresie normală a diversității biologice umane și începe să se contureze încă din viața intrauterină.

Nu este o alegere, nu este o greșeală de dezvoltare și nu necesită corectare. Este una dintre numeroasele modalități prin care creierul uman poate organiza funcțiile motorii și cognitive, păstrând în același timp o funcționare perfect normală.

REFERINȚE ACADEMICE

1. Wiberg A, Ng M, Al Omran Y, et al. Handedness, language areas and neuropsychiatric diseases: insights from brain imaging and genetics. Brain. 2019;142(10):2938-2947. doi:10.1093/brain/awz257
2. Hepper PG, Wells DL, Lynch C. Prenatal thumb sucking is related to postnatal handedness. Neuropsychologia. 2005;43(3):313-315. doi:10.1016/j.neuropsychologia.2004.08.009
3. Willems RM, Van der Haegen L, Fisher SE, Francks C. On the other hand: including left-handers in cognitive neuroscience and neurogenetics. Nat Rev Neurosci. 2014;15(3):193-201. doi:10.1038/nrn3679
4. Geschwind N, Galaburda AM. Cerebral lateralization: biological mechanisms, associations, and pathology. Arch Neurol. 1985;42(5):428-459. doi:10.1001/archneur.1985.04060050026008
5. McManus IC. Right Hand, Left Hand: The Origins of Asymmetry in Brains, Bodies, Atoms and Cultures. London: Weidenfeld & Nicolson; 2002.
6. de Kovel CGF, Francks C. The molecular genetics of hand preference revisited. Sci Rep. 2019;9(1):5986. doi:10.1038/s41598-019-42515-0
7. Llaurens V, Raymond M, Faurie C. Why are some people left-handed? An evolutionary perspective. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci. 2009;364(1519):881-894. doi:10.1098/rstb.2008.0235
8. Papadatou-Pastou M, Martin M, Munafò MR, Jones GV. Sex differences in left-handedness: a meta-analysis of 144 studies. Psychol Bull. 2008;134(5):677-699. doi:10.1037/a0012814
9. Armour JA, Davison A, McManus IC. Genome-wide association study of handedness excludes simple genetic models. Heredity. 2014;112(3):221-225. doi:10.1038/hdy.2013.93
10. Vuoksimaa E, Koskenvuo M, Rose RJ, Kaprio J. Origins of handedness: a nationwide study of 30,161 adults. Neuropsychologia. 2009;47(5):1294-1301. doi:10.1016/j.neuropsychologia.2009.01.007

Was this article helpful?
Yes0No0

Table of Contents

You may also like

Leave a Comment

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00