Rinită alergică

(categorie: ORL, alergologie)

Rinita alergică este inflamația mucoasei nazale produsă de un răspuns imun mediat de anticorpi IgE la un alergen inhalat. Simptomele caracteristice sunt rinoreea apoasă, obstrucția nazală, strănutul în salve și pruritul nazal.

Deși simptomele sunt locale, mecanismul este sistemic: sistemul imunitar a clasificat greșit o proteină inofensivă drept amenințare.

Cum funcționează

La prima expunere, celulele imunitare procesează alergenul și determină producerea de anticorpi IgE specifici, care se fixează pe mastocitele din mucoasa nazală. Această etapă nu produce simptome.

La expunerile următoare, alergenul se leagă de anticorpii fixați, iar mastocitele eliberează histamină, leucotriene și prostaglandine. Rezultatul este vasodilatație, edem, hipersecreție de mucus și stimularea terminațiilor nervoase.

Reacția are două faze. Cea imediată apare în minute; cea tardivă, la câteva ore, este mediată de eozinofile și explică de ce simptomele persistă după ce alergenul nu mai este prezent.

Expunerea repetată întreține o inflamație cronică a mucoasei, cu consecințe care depășesc nasul: somn fragmentat, afectarea sinusurilor și a urechii medii, agravarea astmului.

Clasificare

Sezonieră

Simptome în perioadele de polenizare ale alergenului specific.

Perenă

Simptome tot anul, cu alergen disponibil permanent: acarian, mucegai, animale.

După severitate

Ușoară până la moderat-severă, în funcție de impactul pe somn și activitate.

După persistență

Intermitentă sau persistentă, după numărul de zile cu simptome.

Relevanță clinică

Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice ale copilăriei, cu o prevalență raportată între zece și patruzeci la sută la copiii de vârstă școlară în țările industrializate.

Reducerea ei la „o problemă de nas” este eroarea cu cele mai mari consecințe. Rinita alergică netratată la copil afectează somnul, atenția și performanța școlară, cu deficite comparabile cu cele din privarea de somn.

Nu orice rinoree cronică la copil este rinită alergică. Rinita vasomotorie produce simptome aproape identice prin mecanisme complet diferite, fără implicarea IgE, și nu răspunde la antihistaminice.

Afirmația că „trece cu vârsta” este doar parțial adevărată. Se aplică unor alergii alimentare, nu rinitei alergice la aeroalergeni, care tinde să persiste și să progreseze fără tratament.

Diagnosticul și tratamentul sunt stabilite de medic — pediatru, alergolog sau ORL-ist. Un copil cu simptome nazale persistente merită evaluare, nu un spray cumpărat fără consultație.

Ce se evaluează

Istoricul: tiparul temporal, spațiile care agravează, ameliorarea în vacanțe.

Istoricul familial de atopie.

Contextul de expunere: animale, textile, mucegai, fumat pasiv.

Testele cutanate prick sau IgE specific seric.

Comorbiditățile: conjunctivită, tuse nocturnă, wheezing, eczemă.

Factori care influențează severitatea rinitei alergice

Tipul și concentrația alergenului.

Predispoziția atopică familială.

Poluarea atmosferică.

Fumatul pasiv.

Prezența astmului asociat.

Calitatea controlului alergenului în locuință.

Tratamentul instituit și aderența la el.

De ce contează

Rinita alergică este una dintre afecțiunile cel mai des minimalizate la copil — „e doar o alergie” — deși inflamația cronică afectează somnul, atenția și performanța școlară.

Pe Healthwise, apare în explicarea atopiei, a marșului atopic și a legăturii dintre rinită și astm.

Concluzie

Rinita alergică este inflamația mucoasei nazale produsă de un răspuns imun mediat de IgE la un alergen inhalat.

Ce trebuie reținut: mecanismul este sistemic, nu local, consecințele depășesc nasul, iar diagnosticul cere identificarea alergenului — nu orice rinoree cronică la copil este alergică.