Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Șoc distributiv

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Șocul distributiv este forma de șoc circulator în care mecanismul dominant este vasodilatația excesivă, cu prăbușirea rezistenței vasculare sistemice. Spre deosebire de celelalte forme, debitul cardiac este normal sau chiar crescut.

Denumirea vine de la distribuția anormală a fluxului sanguin: sângele circulă, uneori în cantitate mai mare decât normal, dar nu ajunge unde trebuie. La aceasta se adaugă, în multe cazuri, creșterea permeabilității vasculare, cu pierdere de lichid din patul vascular în interstițiu.

Formele principale sunt șocul septic, cel anafilactic și cel neurogen, la care se adaugă formele produse de insuficiența suprarenală acută și de unele intoxicații. Șocul septic este cea mai frecventă formă întâlnită în terapie intensivă.

Pe scurt

Mecanismul dominant este vasodilatația, cu rezistență vasculară prăbușită.
Debitul cardiac este normal sau crescut, spre deosebire de celelalte forme de șoc.
Extremitățile sunt adesea calde, cel puțin în faza inițială.
Permeabilitatea vasculară crescută agravează hipovolemia relativă.
Formele principale: septic, anafilactic, neurogen.
Tratamentul include vasoconstrictoare, alături de corectarea cauzei.
Perfuzia tisulară poate rămâne insuficientă chiar cu presiune și debit corectate.

Cum funcționează

Mediatorii inflamatori eliberați în sepsis sau în anafilaxie acționează asupra endoteliului și a musculaturii netede vasculare. Producția crescută de oxid nitric și activarea unor canale de potasiu din membrana celulelor musculare produc o relaxare profundă, pe care mecanismele vasoconstrictoare obișnuite nu o mai pot contrabalansa.

Vasodilatația afectează atât arteriolele, cât și venele. Dilatarea arteriolară prăbușește rezistența și, prin aceasta, presiunea arterială. Dilatarea venoasă redistribuie sângele în rezervorul venos și reduce întoarcerea venoasă, producând o hipovolemie relativă: volumul sanguin total poate fi normal, dar volumul circulant efectiv scade.

Al treilea mecanism este creșterea permeabilității capilare. Lichidul trece din patul vascular în interstițiu, ceea ce adaugă o componentă de hipovolemie absolută și explică edemele masive observate la pacienții resuscitați cu volume mari de lichide.

Răspunsul la catecolamine se degradează în timp. Expunerea prelungită reduce sensibilitatea receptorilor adrenergici, iar acidoza severă o reduce suplimentar, astfel încât aceeași doză produce un efect tot mai mic. Acesta este unul dintre mecanismele care definesc șocul refractar la vasopresoare.

Formele principale

Șocul septic

Este forma cea mai frecventă. Definiția actuală îl descrie ca sepsis cu hipotensiune care necesită vasopresoare pentru menținerea unei presiuni arteriale medii de cel puțin 65 mmHg și cu lactat seric peste 2 mmol/l, în absența hipovolemiei.

Tratamentul include antibioterapia precoce, controlul sursei de infecție, umplerea volemică inițială și vasopresoare, cu noradrenalina ca primă opțiune. Mortalitatea rămâne ridicată, în pofida progreselor terapeutice.

Șocul anafilactic

Se instalează în minute după expunerea la alergen, prin eliberarea masivă de histamină și de alți mediatori din mastocite și bazofile. Vasodilatația și creșterea permeabilității se asociază frecvent cu bronhospasm, cu edem laringian și cu manifestări cutanate.

Tratamentul de primă linie este adrenalina intramusculară, administrată în coapsă, cât mai precoce. Întârzierea ei este principalul factor asociat cu evoluția nefavorabilă, iar antihistaminicele și corticosteroizii nu o înlocuiesc.

Șocul neurogen

Apare după leziuni ale măduvei spinării, de obicei cervicale sau toracice înalte, prin întreruperea căilor simpatice descendente. Pierderea tonusului vasoconstrictor produce vasodilatație, iar pierderea inervației simpatice a inimii împiedică tahicardia compensatorie.

Combinația de hipotensiune cu bradicardie și tegumente calde este caracteristică și îl deosebește de celelalte forme de șoc distributiv.

Tiparul hemodinamic, comparativ

Tip de șoc Debit cardiac Rezistență vasculară Tegumente
Distributiv normal sau crescut scăzută calde, în faza inițială
Hipovolemic scăzut crescută compensator reci, palide
Cardiogen scăzut crescută compensator reci, cu congestie
Obstructiv scăzut crescută compensator reci

Tabelul explică de ce o valoare izolată a presiunii arteriale medii nu spune ce tip de șoc este prezent: toate cele patru forme o pot reduce, prin mecanisme diferite care cer tratamente diferite.

Formele mixte sunt frecvente în practică. Un pacient septic poate dezvolta și o disfuncție miocardică, iar atunci debitul cardiac scade, ceea ce estompează tiparul clasic.

Relevanță clinică

Distincția față de celelalte forme are consecințe terapeutice imediate. Un debit cardiac normal sau crescut cu rezistență prăbușită cere vasoconstrictoare; un debit scăzut cere umplere volemică sau suport inotrop. Administrarea greșită agravează situația în ambele sensuri.

Corectarea presiunii arteriale nu garantează însă corectarea perfuziei. În șocul septic, inflamația afectează endoteliul, modifică distribuția fluxului între capilare și poate produce zone slab perfuzate alături de zone cu flux preferențial. Această decuplare explică de ce unii pacienți continuă să aibă lactat crescut după normalizarea tensiunii.

Din acest motiv, evaluarea include lactatul seric, timpul de recolorare capilară, diureza, temperatura și aspectul tegumentelor, starea de conștiență și, la nevoie, măsurarea debitului cardiac sau a saturației venoase în oxigen.

Insuficiența suprarenală relativă este frecventă în sepsisul sever și contribuie la refractaritatea la vasopresoare. Ghidurile actuale recomandă administrarea de hidrocortizon la pacienții la care necesarul de vasopresor rămâne ridicat în pofida resuscitării adecvate, ca măsură de limitare a expunerii la catecolamine.

Cum se recunoaște

Tegumentele calde la un pacient hipotensiv sunt semnalul clasic, dar nu sunt constante: în fazele avansate ale șocului septic, vasoconstricția se instalează și tabloul devine asemănător cu cel al celorlalte forme.

Ecocardiografia la patul bolnavului permite estimarea debitului cardiac și a contractilității și ajută la diferențierea rapidă. Un ventricul hiperdinamic, cu cavități mici, la un pacient hipotensiv, orientează către vasodilatație sau hipovolemie.

Calculul rezistenței vasculare sistemice, acolo unde debitul cardiac este monitorizat, confirmă tiparul. În absența monitorizării, contextul clinic — febra, erupția cutanată, expunerea la un alergen, leziunea medulară — rămâne elementul decisiv.

Factori care influențează severitatea șocului distributiv

Intensitatea răspunsului inflamator și cantitatea de mediatori eliberați.

Gradul de creștere a permeabilității vasculare.

Prezența unei disfuncții miocardice asociate.

Precocitatea tratamentului cauzei: antibiotice, adrenalină, control al sursei.

Statusul volemic anterior episodului.

Acidoza severă, care reduce răspunsul la catecolamine.

Insuficiența suprarenală relativă, frecventă în sepsisul sever.

Comorbiditățile cardiace și renale.

Întrebări frecvente

Ce este șocul distributiv?

Forma de șoc în care mecanismul dominant este vasodilatația excesivă, cu prăbușirea rezistenței vasculare sistemice. Debitul cardiac este normal sau crescut, iar sângele circulă fără să ajungă unde trebuie.

De ce extremitățile sunt calde?

Pentru că vasodilatația afectează și circulația cutanată, spre deosebire de celelalte forme de șoc, în care vasoconstricția compensatorie face pielea rece și palidă. Semnul nu este constant: în fazele avansate ale sepsisului, vasoconstricția se instalează.

Care sunt formele principale?

Șocul septic, cel mai frecvent, șocul anafilactic și cel neurogen. La acestea se adaugă formele produse de insuficiența suprarenală acută și de unele intoxicații.

Care e tratamentul de bază?

Corectarea cauzei și vasoconstrictoare. În sepsis, antibioterapie precoce, control al sursei și noradrenalină. În anafilaxie, adrenalină intramusculară cât mai rapid. În forma neurogenă, suport vasopresor și, uneori, tratamentul bradicardiei.

De ce rămâne lactatul crescut după corectarea tensiunii?

Din cauza decuplării dintre macrocirculație și microcirculație. Inflamația afectează endoteliul și modifică distribuția fluxului între capilare, producând zone slab perfuzate alături de zone cu flux preferențial, chiar când presiunea și debitul global sunt corectate.

Cum se deosebește forma neurogenă?

Prin combinația de hipotensiune cu bradicardie și tegumente calde, după o leziune medulară cervicală sau toracică înaltă. Pierderea inervației simpatice a inimii împiedică tahicardia compensatorie prezentă în celelalte forme.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Un tipar de rezistență scăzută cu debit păstrat Cauza specifică a vasodilatației
Necesitatea vasoconstrictoarelor Doza necesară la un pacient anume
De ce corectarea presiunii nu e suficientă Starea microcirculației, fără metode dedicate
Orientarea rapidă prin temperatura tegumentelor Stadiul în care se află șocul
O formă cu hipovolemie relativă și absolută Proporția dintre cele două componente

Greșeli frecvente de interpretare

Administrarea de inotrope în locul vasoconstrictoarelor

Problema este rezistența prăbușită, nu pompa. Dobutamina și milrinona cresc contractilitatea și pot scădea suplimentar tensiunea prin vasodilatație, agravând exact mecanismul dominant.

Întârzierea adrenalinei în anafilaxie

Adrenalina intramusculară în coapsă este tratamentul de primă linie și trebuie administrată cât mai precoce. Antihistaminicele și corticosteroizii nu o înlocuiesc, iar întârzierea ei este principalul factor asociat cu evoluția nefavorabilă.

Oprirea resuscitării la normalizarea tensiunii

O presiune arterială medie corectată prin vasopresoare nu garantează perfuzia tisulară. Lactatul, diureza și timpul de recolorare capilară decid dacă intervenția a ajutat, nu cifra de pe monitor.

Umplerea volemică fără limită

Creșterea permeabilității vasculare face ca o parte importantă din lichidul administrat să treacă în interstițiu. Volumele mari produc edem pulmonar și tisular fără a crește durabil volumul circulant, iar beneficiul umplerii se verifică prin testele de responsivitate.

Când e nevoie de evaluare medicală

Febra înaltă cu confuzie, respirație rapidă și tegumente marmorate necesită apel de urgență imediat, întrucât pot indica un sepsis sever.

O reacție alergică cu umflarea buzelor sau a limbii, dificultate de respirație, erupție generalizată sau amețeală cere adrenalină imediat, dacă pacientul are un autoinjector prescris, și apel de urgență, chiar dacă simptomele par să cedeze.

De ce contează

Șocul distributiv este singura formă în care circulația pare să funcționeze. Inima pompează suficient, uneori mai mult decât normal, iar pielea este caldă — exact opusul imaginii clasice a unui pacient în șoc. Această disonanță a întârziat recunoașterea lui timp de decenii și rămâne și astăzi motivul pentru care o parte dintre cazuri sunt diagnosticate târziu. Lecția lui este că perfuzia nu se citește din debit și nici din presiune, ci din ce ajunge efectiv în țesut.

Concluzie

Șocul distributiv este forma de șoc produsă de vasodilatație excesivă, cu prăbușirea rezistenței vasculare și cu debit cardiac normal sau crescut, însoțită frecvent de creșterea permeabilității vasculare. Formele principale sunt cea septică, cea anafilactică și cea neurogenă, iar tegumentele calde la un pacient hipotensiv sunt semnalul clasic, deși inconstant. Tratamentul cere vasoconstrictoare și corectarea cauzei, iar normalizarea presiunii nu garantează perfuzia, din cauza decuplării dintre macrocirculație și microcirculație.

Referințe

Cecconi M, De Backer D, Antonelli M, et al. Consensus on circulatory shock and hemodynamic monitoring. Task force of the European Society of Intensive Care Medicine. Intensive Care Med. 2014;40(12):1795–1815. doi:10.1007/s00134-014-3525-z

Susține încadrarea în cele patru mecanisme de șoc, tiparul hemodinamic comparativ și recomandarea de a interpreta presiunea împreună cu fluxul și cu markerii de perfuzie.

Evans L, Rhodes A, Alhazzani W, et al. Surviving Sepsis Campaign: International Guidelines for Management of Sepsis and Septic Shock 2021. Crit Care Med. 2021;49(11):e1063–e1143. doi:10.1097/CCM.0000000000005337

Susține definiția șocului septic prin necesarul de vasopresoare și lactatul peste 2 mmol/l, antibioterapia precoce și alegerea noradrenalinei.

Muraro A, Worm M, Alviani C, et al. EAACI guidelines: Anaphylaxis (2021 update). Allergy. 2022;77(2):357–377. doi:10.1111/all.15032

Susține rolul adrenalinei intramusculare ca tratament de primă linie, calea și locul de administrare și afirmația privind întârzierea ca factor de evoluție nefavorabilă.

Vincent JL, De Backer D. Circulatory shock. N Engl J Med. 2013;369(18):1726–1734. doi:10.1056/NEJMra1208943

Susține mecanismele vasodilatației prin oxid nitric și canale de potasiu, hipovolemia relativă și absolută și descrierea tulburărilor microcirculatorii.

Termeni corelați

Rezistență vasculară sistemică, Vasopresor, Decuplare macrocirculație-microcirculație, Șoc neurogen, Debit cardiac, Șoc compensat

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00