Ține-ți copiii aproape: cartea despre atașamentul dintre părinți și copii și influența colegilor

Ține-ți copiii aproape, scrisă de psihologul canadian Gordon Neufeld și de medicul Gabor Maté, susține că mulți copii și adolescenți de azi își orientează nevoia de atașament spre colegii de aceeași vârstă, în locul părinților și al altor adulți apropiați, și că această „orientare către egali” explică o parte din dificultățile de educație, de comportament și de dezvoltare emoțională. Publicată în 2004 și revizuită în 2013, cartea a devenit una dintre cele mai cunoscute lucrări despre parenting bazat pe atașament. Ideea că relația cu părinții rămâne importantă în copilărie și adolescență este susținută de cercetare; conceptul de orientare către egali, așa cum îl descriu autorii, provine din experiența clinică și nu a fost testat ca atare în studii.

Datele ediției românești: Ține-ți copiii aproape. De ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul, de Gordon Neufeld și Gabor Maté, traducere de Oana Pascu, Editura Curtea Veche Publishing, colecția Familia, ediția a II-a, 2023, 480 de pagini, copertă cartonată, ISBN 9786064415226. Titlul original este Hold On to Your Kids: Why Parents Need to Matter More Than Peers.

Cartea, în șase idei

1. Autorii susțin că mulți copii își orientează nevoia de atașament spre colegi, în locul adulților apropiați.
2. Această „orientare către egali” ar explica dificultăți de educație, de comportament și de maturizare emoțională.
3. Soluția propusă este refacerea legăturii cu copilul înaintea oricărei încercări de a-l corecta.
4. Relația caldă și apropiată cu părinții se asociază, în studii, cu mai puține comportamente riscante la adolescenți.
5. Influența colegilor este o parte normală a dezvoltării, nu doar un risc.
6. Conceptul de orientare către egali vine din experiența clinică și nu a fost măsurat ca atare în cercetare.

Cine sunt autorii

Gordon Neufeld este psiholog al dezvoltării din Vancouver, cu peste 40 de ani de practică în lucrul cu copii, adolescenți și familii, inclusiv cu tineri aflați în conflict cu legea. A fondat Institutul Neufeld, care oferă cursuri pentru părinți, profesori și profesioniști din mai multe țări, construite pe modelul lui de dezvoltare bazat pe atașament. Modelul pornește de la teoria atașamentului formulată de psihiatrul britanic John Bowlby și o extinde cu observațiile proprii despre maturizare.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147

calculatoare disponibile

Toate calculatoarele

IMC

Antropometrie

IMC — Indice de Masă Corporală

Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii.

Evaluare generală

WHR

Antropometrie

WHR — Raport Talie-Șold

Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex.

Risc metabolic

kcal

Nutriție

TDEE — Necesar Caloric Zilnic

Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit.

Echilibru energetic

MED

Nutriție

Scor Dietă Mediteraneană

Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare.

Pattern alimentar

Pentru tine Inimă & colesterol Sarcină & femei Somn & stres Pentru specialiști Panouri clinice

Toate cele 147 calculatoare →

Gabor Maté, născut în 1944 la Budapesta, este medic canadian, cu o lungă activitate în medicina de familie și în îngrijirea paliativă, precum și în lucrul cu persoane dependente de droguri din cartierul Downtown Eastside din Vancouver. Este autorul unor cărți larg citite despre stres și boală, despre dependențe și despre traumă, între care In the Realm of Hungry Ghosts, despre dependențe, și, mai recent, The Myth of Normal, scrisă împreună cu fiul său, Daniel Maté. În Ține-ți copiii aproape, el a contribuit, alături de Neufeld, la redactarea și la ilustrarea ideilor cu exemple, inclusiv din propria familie.

Pentru un părinte care caută o carte despre relația cu copilul, contează că ea este scrisă de doi autori care au lucrat decenii întregi cu copii și familii în dificultate și care își explică ideile în limbaj accesibil, cu exemple concrete.

Carte recomandată

Familia · Psihologia familiei · Parenting

Ține-ți copiii aproape

Gordon Neufeld și Gabor Maté · Curtea Veche Publishing, 2023 · Trad. Oana Pascu

Psihologul Gordon Neufeld și medicul Gabor Maté pornesc de la o observație incomodă: tot mai mulți copii se orientează după anturaj, nu după părinți — iar asta slăbește tocmai relația de atașament prin care un adult poate ghida. Cartea explică mecanismul pe înțelesul oricui, cu argumente din psihologia dezvoltării, și arată cum se reconstruiește legătura. Ediția a II-a.

Vezi cartea pe Cărturești

Hardcover · 480 pagini · Limba română

Ce propune cartea

Teza cărții este că, pentru a putea fi educați, copiii trebuie să fie atașați de adulții care îi educă. Un copil atașat de părinte vrea să-l urmeze, să-i fie aproape și să-i câștige aprobarea, iar această dorință face posibile îndrumarea și disciplina. Autorii susțin că, în societatea contemporană — cu familii mai mici, părinți ocupați, mutări frecvente, timp petrecut mai ales cu colegii de aceeași vârstă —, mulți copii își transferă nevoia de atașament asupra colegilor. Pentru că semenii nu pot oferi siguranța și îndrumarea unui adult, rezultatul ar fi copii mai greu de educat, mai anxioși, mai vulnerabili la presiunea grupului și mai puțin maturi emoțional.

Soluția propusă este ceea ce autorii numesc „recâștigarea” copilului: refacerea legăturii înaintea corectării, prin atenție, căldură și timp petrecut împreună, prin „colectarea” copilului — atragerea atenției lui printr-un contact prietenos înainte de a-i cere ceva — și prin crearea unui „sat” de adulți apropiați, precum bunicii, profesorii sau vecinii, care să susțină atașamentul. Autorii recomandă evitarea disciplinei bazate pe separare, precum pedeapsa prin izolare, și prudență față de tehnologiile care mențin copiii permanent conectați cu colegii.

Cum este organizată

Cartea are cinci părți. Prima descrie fenomenul orientării către egali și originile lui, în viziunea autorilor. A doua explică de ce ar submina această orientare autoritatea părinților. A treia descrie consecințele: agresivitatea, bullying-ul, sexualitatea precoce, dificultățile de învățare. A patra și a cincea sunt partea practică: cum se reface legătura cu copilul și cum se previne pierderea ei. Ediția revizuită din 2013 a adăugat capitole despre tehnologia digitală și rețelele sociale.

Pentru părintele care caută mai ales sfaturi aplicabile, părțile a patra și a cincea sunt cele mai utile. Primele trei părți conțin argumentarea teoretică a autorilor, cu multe exemple clinice, și sunt mai lungi decât ar fi necesar pentru a înțelege ideea centrală.

Atașamentul și influența colegilor — ce arată cercetarea

Teoria atașamentului, formulată de John Bowlby în anii 1950–1960 și dezvoltată de Mary Ainsworth, psiholog american, are o bază științifică solidă: copiii care au o relație sigură cu cel puțin un adult de încredere tind să aibă, ulterior, o reglare emoțională mai bună și relații mai stabile. Studiile despre adolescenți arată, la rândul lor, că o relație caldă cu părinții, combinată cu reguli clare și cu interes pentru ce face copilul — ceea ce cercetătorii numesc monitorizare parentală —, se asociază cu mai puțin consum de alcool, de tutun și de droguri, cu mai puține comportamente sexuale riscante și cu rezultate școlare mai bune.

Instrumentul prin care teoria atașamentului a devenit măsurabilă este un experiment de laborator descris de Mary Ainsworth în 1970: Situația Străină. Un copil de aproximativ un an este observat cât timp mama iese din cameră, un străin intră și mama revine. Reacția copilului la despărțire și, mai ales, la revenire permite descrierea mai multor tipuri de atașament: sigur, anxios-evitant, anxios-rezistent și, după cercetările ulterioare ale psihologilor Mary Main și Judith Solomon, dezorganizat. În majoritatea studiilor, aproximativ două treimi dintre copii au un atașament sigur. Tiparele de atașament la adulți sunt discutate în articolul Healthwise despre atașamentul emoțional patologic.

Una dintre recomandările cele mai concrete din literatura despre parenting privește mesele luate împreună. Studiile observaționale arată că adolescenții care iau des masa cu familia au, în medie, mai puține comportamente riscante, mai puține simptome depresive și o alimentație mai bună. Asocierea nu înseamnă că masa, în sine, produce efectul: familiile care mănâncă des împreună au, adesea, și alte caracteristici, precum mai mult timp petrecut cu copiii și o comunicare mai bună. Mesele comune sunt, mai degrabă, un indicator și o ocazie pentru relația pe care cartea o descrie.

Influența colegilor este și ea documentată. Într-un experiment cunoscut, publicat în 2005 de psihologii americani Margo Gardner și Laurence Steinberg, adolescenții și tinerii care jucau un joc de simulare a condusului au luat mai multe riscuri atunci când prieteni de aceeași vârstă îi priveau, în timp ce adulții nu au fost influențați. Adolescența este, biologic, o perioadă în care creierul devine foarte sensibil la aprobarea semenilor. Aceeași sensibilitate are însă și un rol adaptativ: ea îi pregătește pe tineri pentru relațiile sociale ale vieții adulte și pentru independență.

În discuțiile despre adolescenți circulă frecvent ideea că creierul „se maturizează la 25 de ani”. Studiile de imagistică arată, într-adevăr, că regiunile implicate în controlul impulsurilor și în planificare, în special cortexul prefrontal, continuă să se dezvolte și după adolescență, în jurul vârstei de 20 de ani. Pragul precis de 25 de ani este însă o simplificare: maturizarea este treptată, diferă mult de la o persoană la alta și nu are un moment în care „se încheie”.

Ce este solid

Mesajul central al cărții — că relația cu copilul este fundația educației și că legătura trebuie refăcută înaintea corectării — este compatibil cu cercetarea despre parenting. Stilul pe care psihologii îl numesc autoritativ, adică o combinație de căldură, reguli clare și explicații, se asociază constant cu rezultate mai bune decât stilul autoritar, bazat pe control și pedepse, sau decât cel permisiv.

Recomandările practice — timp petrecut împreună, atenție la starea copilului înaintea cererilor, evitarea umilirii și a pedepselor prin retragerea afecțiunii, implicarea altor adulți de încredere în viața copilului — sunt rezonabile și, în mare parte, susținute de date. Accentul pe „satul” din jurul copilului, adică pe bunici, profesori, antrenori și vecini, corespunde observațiilor despre importanța relațiilor multiple cu adulți de încredere, care sunt un factor de protecție pentru copiii din familii aflate în dificultate.

Ideea „satului” are, în România, o aplicare foarte concretă. Potrivit datelor autorității naționale pentru protecția drepturilor copilului, zeci de mii de copii au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate și sunt crescuți, cel mai adesea, de bunici sau de alte rude. Studiile despre acești copii arată un risc mai mare de dificultăți emoționale și școlare, dar și rolul protector al unui adult stabil și implicat care îi îngrijește. Pentru familiile aflate în această situație, recomandarea cărții de a construi în jurul copilului o rețea de adulți de încredere și de a păstra un contact regulat cu părintele plecat este, poate, cea mai utilă parte a ei.

Ideea are și o bază antropologică. În Mothers and Others, publicată în 2009, antropologul american Sarah Blaffer Hrdy a argumentat că, spre deosebire de marile maimuțe, la care mama își crește puiul aproape singură, oamenii au evoluat ca specie la care copiii sunt îngrijiți de mai mulți adulți — bunici, frați mai mari, alte rude —, un sistem pe care biologii îl numesc creștere cooperativă. Din această perspectivă, un copil atașat de mai mulți adulți nu este o excepție modernă, ci forma obișnuită a copilăriei umane.

Carte recomandată

Familia · Psihologia familiei · Parenting

Ține-ți copiii aproape

Gordon Neufeld și Gabor Maté · Curtea Veche Publishing, 2023 · Trad. Oana Pascu

Psihologul Gordon Neufeld și medicul Gabor Maté pornesc de la o observație incomodă: tot mai mulți copii se orientează după anturaj, nu după părinți — iar asta slăbește tocmai relația de atașament prin care un adult poate ghida. Cartea explică mecanismul pe înțelesul oricui, cu argumente din psihologia dezvoltării, și arată cum se reconstruiește legătura. Ediția a II-a.

Vezi cartea pe Cărturești

Hardcover · 480 pagini · Limba română

Unde se oprește certitudinea

Rezervele privesc explicațiile generale ale cărții despre cauzele problemelor copiilor și despre efectele societății moderne. Asemenea explicații sunt interesante, dar greu de verificat, iar cartea le prezintă cu o siguranță mai mare decât permit datele.

Aceeași tendință spre explicații unice apare și în alte cărți ale lui Gabor Maté. În Scattered Minds, publicată în 1999, el descrie tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate, pe care a primit-o el însuși ca diagnostic la maturitate, ca pe o consecință, în principal, a mediului emoțional din primii ani de viață. Poziția lui este contestată: studiile pe gemeni și pe familii arată că ereditatea explică aproximativ 70–80% din variația riscului de ADHD, iar factorii de mediu cu rol documentat sunt, în primul rând, prematuritatea și expunerile din timpul sarcinii. Pentru un părinte, distincția contează: un copil cu ADHD nu are această tulburare pentru că părinții nu au fost suficient de apropiați de el.

O rezervă similară privește tehnologia. Ediția revizuită tratează rețelele sociale și mesageria ca pe instrumente care adâncesc orientarea spre colegi. Relația dintre timpul petrecut pe ecrane și sănătatea mintală a adolescenților este, în prezent, una dintre cele mai dezbătute teme din psihologie: unii cercetători văd în rețelele sociale o cauză importantă a creșterii anxietății și a depresiei la tineri, alții consideră că asocierile sunt mici și că direcția cauzală nu este clară. Prudența recomandată de autori este rezonabilă; certitudinea cu care o argumentează depășește, deocamdată, datele.

Pentru cine este și pentru cine nu

Cartea se potrivește părinților care simt că relația cu copilul lor s-a răcit sau că influența colegilor a devenit copleșitoare, părinților de preadolescenți care vor să se pregătească pentru anii următori, profesorilor și educatorilor interesați de rolul relației în învățare, precum și bunicilor și altor adulți care vor să înțeleagă cum pot sprijini un copil din familie.

Ediția românească

Ediția a II-a a apărut în 2023 la Curtea Veche Publishing, în colecția Familia, în traducerea Oanei Pascu, într-un volum cartonat de 480 de pagini. Titlul românesc adaptează subtitlul original: „De ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul” corespunde englezescului Why Parents Need to Matter More Than Peers. Cartea face parte din Biblioteca ParentED FEST, o selecție de cărți pentru părinți asociată unui festival dedicat educației parentale.

Cum se plasează față de alte cărți din categorie

Printre cărțile despre parenting bazat pe atașament, aceasta se distinge prin accentul pe influența colegilor și prin argumentarea sociologică. Lucrările psihiatrului american Daniel Siegel, în special cele scrise împreună cu Tina Payne Bryson, pornesc tot de la atașament, dar explică dezvoltarea creierului copilului și propun strategii concrete pentru situațiile de zi cu zi. Cărțile psihologului american Laurence Steinberg despre adolescență prezintă mai detaliat cercetarea despre creierul adolescentului, inclusiv rolul adaptativ al influenței colegilor. Pentru un părinte care vrea o perspectivă cu multe exemple clinice și un mesaj puternic despre importanța relației, Ține-ți copiii aproape este o alegere potrivită; pentru unul care caută o prezentare apropiată de cercetare, celelalte sunt un complement util.

Ce susține cartea și ce susțin dovezile

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Întrebări frecvente

Merită citită cartea Ține-ți copiii aproape?

Merită pentru părinții care vor să înțeleagă de ce relația cu copilul contează și în adolescență și caută sfaturi pentru refacerea legăturii. Mesajul central este compatibil cu cercetarea, iar recomandările practice sunt rezonabile. Explicațiile generale despre cauzele problemelor copiilor sunt, în schimb, interpretări ale autorilor, nu rezultate ale unor studii.

Ce este orientarea către egali?

Este termenul prin care Gordon Neufeld descrie situația în care un copil își îndreaptă nevoia de atașament spre colegii de aceeași vârstă, în locul părinților și al altor adulți apropiați. Conceptul provine din experiența clinică a autorului și nu a fost definit sau măsurat ca atare în cercetarea științifică.

Este influența colegilor dăunătoare pentru copii?

Nu neapărat. Influența colegilor este o parte normală a dezvoltării, mai ales în adolescență, și poate fi atât negativă, cât și pozitivă. Prieteniile apropiate se asociază cu o stare de bine mai bună, iar adolescenții cu relații bune cu părinții au, adesea, și relații mai bune cu colegii.

Cine sunt Gordon Neufeld și Gabor Maté?

Gordon Neufeld este psiholog al dezvoltării din Vancouver, cu peste 40 de ani de practică și fondatorul Institutului Neufeld. Gabor Maté este medic canadian, născut la Budapesta, cu activitate în îngrijirea paliativă și în lucrul cu persoane dependente, autor al unor cărți larg citite despre stres, dependențe și traumă.

Pentru ce vârstă a copiilor este potrivită cartea?

Cartea se adresează în principal părinților de copii de vârstă școlară și de adolescenți, perioada în care influența colegilor crește. Principiile despre atașament și relație sunt relevante și pentru copiii mai mici, dar exemplele și situațiile descrise privesc mai ales anii de școală.

Poate înlocui această carte ajutorul unui psiholog?

Nu. Pentru copiii cu dificultăți persistente de comportament, de atenție, de învățare sau de dispoziție, cu anxietate, depresie, gânduri de autovătămare sau consum de substanțe, este nevoie de evaluare de specialitate. Cartea poate ajuta părinții să înțeleagă relația cu copilul, dar nu stabilește un diagnostic și nu oferă un tratament.

Ce diferențe are ediția a II-a?

Ediția revizuită în original, în 2013, a adăugat capitole despre tehnologia digitală, rețelele sociale și mesageria, pe care autorii le consideră factori care adâncesc orientarea copiilor spre colegi. Ediția românească din 2023, a II-a, este tradusă de Oana Pascu și publicată de Curtea Veche Publishing.

Concluzie Healthwise

Ține-ți copiii aproape, de Gordon Neufeld și Gabor Maté, susține că relația cu părinții și cu alți adulți apropiați este fundația educației și a maturizării emoționale și că mulți copii de azi o înlocuiesc cu atașamentul față de colegi. Cartea este scrisă din experiența clinică a doi autori care au lucrat decenii cu copii și familii și oferă recomandări practice pentru refacerea legăturii cu copilul.

Mesajul central și o mare parte din recomandări sunt compatibile cu cercetarea despre atașament și despre stilul parental. Conceptul de orientare către egali și explicațiile generale ale cărții despre cauzele problemelor copiilor sunt însă interpretări ale autorilor, nu rezultate testate, iar influența colegilor are, în cercetare, și o față pozitivă, pe care cartea o prezintă mai puțin.

Pentru părinții care simt că legătura cu copilul s-a răcit, cartea poate fi un punct de plecare util. Pentru cei care se confruntă cu dificultăți persistente ale copilului, ea funcționează cel mai bine alături de evaluarea unui specialist, nu în locul ei.

Referințe științifice

Bowlby J. Attachment and Loss. Vol. 1: Attachment. New York: Basic Books; 1969.

Sursa teoriei atașamentului pe care se sprijină modelul autorilor.

Gardner M, Steinberg L. Peer influence on risk taking, risk preference, and risky decision making in adolescence and adulthood: an experimental study. Dev Psychol. 2005;41(4):625-635.

Susține descrierea experimentului despre influența colegilor asupra comportamentului riscant la adolescenți.

Steinberg L. A social neuroscience perspective on adolescent risk-taking. Dev Rev. 2008;28(1):78-106.

Susține afirmațiile privind sensibilitatea creierului adolescentului la aprobarea semenilor și rolul ei adaptativ.

Pinquart M. Associations of parenting dimensions and styles with externalizing problems of children and adolescents: an updated meta-analysis. Dev Psychol. 2017;53(5):873-932.

Susține afirmațiile privind asocierea dintre stilul parental autoritativ și problemele de comportament.

Orben A, Przybylski AK. The association between adolescent well-being and digital technology use. Nat Hum Behav. 2019;3(2):173-182.

Susține afirmația privind dezbaterea asupra mărimii asocierii dintre tehnologia digitală și starea de bine a adolescenților.