Spermograma: valori normale, pregătire și interpretarea rezultatului

Spermograma, numită și analiza materialului seminal, măsoară volumul ejaculatului, concentrația, numărul total, mobilitatea și morfologia spermatozoizilor și este investigația de bază în evaluarea fertilității masculine. Valorile de referință OMS publicate în 2021 reprezintă percentila 5 a unor bărbați ale căror partenere au obținut o sarcină în cel mult un an, nu praguri care separă fertilul de infertil. Pentru că formarea și maturarea spermatozoizilor durează aproximativ două luni și jumătate, rezultatul reflectă ce s-a întâmplat în organism în săptămânile dinaintea recoltării, inclusiv febra, medicamentele sau testosteronul administrat din exterior. De aceea, o spermogramă anormală se confirmă printr-o a doua analiză și se interpretează împreună cu examenul clinic și cu evaluarea partenerei, nu ca verdict izolat.

Pe un buletin de analize pot apărea valori ca o concentrație de 14 milioane de spermatozoizi pe mililitru, o mobilitate progresivă de 28% sau o morfologie normală de 3%, marcate cu roșu pentru că se află sub limitele de referință. Concluzia la care ajung mulți bărbați în acel moment este „sunt infertil”. Spermograma nu funcționează însă astfel: valorile de referință nu trasează o linie biologică deasupra căreia un bărbat este fertil și sub care devine infertil.

Un bărbat cu parametri sub valorile de referință poate obține o sarcină naturală, iar un altul, cu toate valorile în interval, poate face parte dintr-un cuplu care se confruntă cu infertilitate. Fertilitatea nu este proprietatea unui singur număr și, strict vorbind, nici a unui singur partener. Ea rezultă dintr-un sistem în care contează numărul, mobilitatea, morfologia și funcția spermatozoizilor, anatomia și echilibrul hormonal masculin, dar și ovulația, rezerva ovariană, trompele uterine și vârsta partenerei, frecvența contactelor sexuale și timpul.

Confuzia pornește din felul în care arată rezultatul: milioane, procente, mililitri, limite și culori par să transmită un diagnostic exact. În realitate, spermograma este o fotografie a unui sistem biologic foarte variabil — extrem de utilă atunci când este citită corect și înșelătoare atunci când o singură valoare este tratată ca verdict.

Spermograma în șapte idei

1. Spermograma analizează sperma la microscop: câți spermatozoizi conține, cât de bine se mișcă și câți au o formă considerată normală.
2. Valorile de referință OMS arată nivelul sub care se află doar 5% dintre bărbații care au conceput un copil într-un an.
3. O valoare puțin sub limită nu înseamnă infertilitate, iar toate valorile în limite nu garantează o sarcină.
4. Rezultatul de azi reflectă ce s-a întâmplat în corp în ultimele două-trei luni, de exemplu o febră mare sau anumite medicamente.
5. Rezultatul depinde mult de pregătire: zilele fără ejaculare, recoltarea întregii probe și drumul ei rapid până la laborator.
6. Testosteronul luat din afară, inclusiv pentru sală, poate reduce puternic sau chiar opri producția de spermatozoizi.
7. Un rezultat anormal se confirmă cu o a doua analiză și se discută cu un androlog sau urolog, alături de evaluarea partenerei.

Ce măsoară spermograma: un profil de parametri, nu o singură valoare

Spermograma evaluează caracteristicile ejaculatului și ale spermatozoizilor pe care acesta îi conține. Este una dintre investigațiile fundamentale în evaluarea fertilității masculine și, de regulă, primul test cerut bărbatului dintr-un cuplu care nu reușește să obțină o sarcină.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147

calculatoare disponibile

Toate calculatoarele

IMC

Antropometrie

IMC — Indice de Masă Corporală

Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii.

Evaluare generală

WHR

Antropometrie

WHR — Raport Talie-Șold

Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex.

Risc metabolic

kcal

Nutriție

TDEE — Necesar Caloric Zilnic

Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit.

Echilibru energetic

MED

Nutriție

Scor Dietă Mediteraneană

Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare.

Pattern alimentar

Pentru tine Inimă & colesterol Sarcină & femei Somn & stres Pentru specialiști Panouri clinice

Toate cele 147 calculatoare →

Printre cei mai importanți parametri se află volumul ejaculatului, concentrația spermatozoizilor, numărul total de spermatozoizi, mobilitatea și morfologia, la care se adaugă vitalitatea atunci când este indicată. În funcție de laborator și de context, buletinul poate include și pH-ul, timpul de lichefiere, vâscozitatea, prezența agregărilor sau a aglutinărilor, celulele rotunde și leucocitele.

Prima greșeală de interpretare apare chiar aici. Nu există „valoarea spermogramei”, ca și cum analiza s-ar reduce la un singur rezultat. Există un profil, iar parametrii lui se citesc împreună.

Concentrația și numărul total de spermatozoizi nu sunt același lucru

Dacă analiza arată 20 de milioane de spermatozoizi pe mililitru, această valoare este concentrația. La un ejaculat de 2 ml, numărul total este de aproximativ 40 de milioane de spermatozoizi; la 4 ml și aceeași concentrație, numărul total ajunge la aproximativ 80 de milioane.

Cele două valori spun lucruri apropiate, dar nu identice. Concentrația nu reflectă doar producția testiculară: ea depinde și de cantitatea de secreții produse de glandele accesorii, care diluează sau concentrează spermatozoizii în ejaculat. Numărul total, obținut prin înmulțirea concentrației cu volumul, este mai apropiat de câți spermatozoizi au fost eliberați efectiv.

Când se face spermograma: după câte luni de încercări și când mai devreme

Spermograma se cere, de regulă, atunci când un cuplu nu obține o sarcină după 12 luni de contacte sexuale regulate, neprotejate. Pragul are o bază statistică: aproximativ 8 din 10 cupluri concep în primul an de încercări, iar o parte importantă dintre cele rămase reușesc în al doilea. Asta înseamnă că lunile a patra, a șasea sau a opta fără sarcină sunt, pentru majoritatea cuplurilor, parte din variația normală, nu un semn de boală.

Când partenera are peste 35 de ani, evaluarea se face după 6 luni, pentru că timpul reproductiv feminin devine factorul limitant. Când partenera are peste 40 de ani, evaluarea se face imediat, fără o perioadă de așteptare.

Există și situații în care spermograma nu trebuie să aștepte deloc: un istoric de testicul necoborât, un tratament oncologic anterior, un varicocel care se poate palpa, o intervenție chirurgicală în zona inghinală sau scrotală, un oreion cu afectare testiculară după pubertate, tulburările de erecție sau de ejaculare, folosirea de testosteron ori de steroizi anabolizanți. La fel, ciclurile menstruale neregulate ale partenerei sau o afecțiune ginecologică cunoscută justifică evaluarea cuplului mai devreme — iar spermograma face parte din această evaluare, nu vine după ea.

Spermograma este una dintre cele mai simple investigații din tot traseul infertilității: neinvazivă, relativ ieftină și cu rezultat în câteva zile. Faptul că este făcută adesea târziu, după luni de investigații la femeie, ține de organizarea evaluării, nu de o limită a testului.

Spermograma nu se face doar pentru infertilitate

Cea mai frecventă situație în afara infertilității este confirmarea vasectomiei. După secționarea canalelor deferente, spermatozoizii aflați deja în traseu mai sunt eliminați o perioadă, așa că vasectomia nu este eficientă din prima zi. Ghidul Asociației Americane de Urologie recomandă o spermogramă de control la 8–16 săptămâni după intervenție, iar contracepția suplimentară poate fi oprită abia când proba arată azoospermie sau spermatozoizi rari și imobili, cel mult 100.000/ml. Prezența spermatozoizilor mobili în acest moment arată că traseul nu a fost închis complet.

A doua situație este congelarea spermei înaintea unui tratament oncologic, a unei intervenții chirurgicale care poate afecta fertilitatea sau a unui tratament cu testosteron. Spermograma arată câți spermatozoizi utilizabili conține proba și câte probe merită congelate pentru a avea o rezervă suficientă.

Spermograma poate fi cerută și bărbatului care urmează un tratament cu testosteron și își dorește copii mai târziu, pentru că oferă un punct de plecare cu care se pot compara rezultatele ulterioare. La adolescentul sau tânărul cu varicocel și testicule de volume diferite, analiza ajută la decizia dintre supraveghere și tratament.

În toate aceste situații, întrebarea la care răspunde spermograma nu este „sunt fertil?”, ci una mai precisă: ce s-a schimbat față de momentul anterior sau ce rezervă de spermatozoizi există înaintea unei intervenții.

Cum se formează spermatozoizii și de ce spermograma reflectă ultimele două-trei luni

Spermatogeneza începe în tubii seminiferi ai testiculelor

Spermatozoizii sunt produși în tubii seminiferi ai testiculelor, printr-un proces numit spermatogeneză. Celulele germinale trec printr-o succesiune complexă de diviziuni, meioză și diferențiere: din spermatogonii se formează spermatocite, apoi spermatide și, în final, spermatozoizi.

Etapa finală, numită spermiogeneză, este transformarea spermatidei rotunde în celula cu formă caracteristică: capul, care conține ADN-ul compactat, piesa intermediară, bogată în mitocondrii, și coada, care asigură mișcarea.

Maturarea în epididim completează ce a început testiculul

Spermatozoidul eliberat din testicul nu este încă o celulă complet funcțională. Urmează tranzitul prin epididim, un canal lung și răsucit situat pe fața posterioară a testiculului, unde spermatozoizii dobândesc progresiv capacitatea de mișcare și caracteristicile necesare fertilizării.

De unde vine cifra de 74 de zile

Se spune frecvent că „sperma se reînnoiește la 74 de zile”. Cifra provine din studiile clasice care au urmărit, cu ajutorul unor marcaje, timpul necesar unei celule germinale pentru a deveni spermatozoid; estimările au variat între aproximativ 64 și 74 de zile, iar durata diferă și de la un bărbat la altul. La aceasta se adaugă tranzitul prin epididim, de la câteva zile până la aproximativ două săptămâni.

Consecința practică este importantă: ceea ce se vede într-o spermogramă astăzi reflectă procese biologice desfășurate pe parcursul mai multor săptămâni înainte de recoltare. Spermograma are, într-un sens foarte concret, memorie biologică.

Febra de acum două luni poate apărea în spermograma de astăzi

Testiculele funcționează optim la o temperatură mai mică decât temperatura centrală a corpului, motiv pentru care se află în afara cavității abdominale. O boală febrilă importantă poate afecta temporar spermatogeneza, iar efectul nu apare neapărat în zilele febrei: spermatozoizii analizați ulterior provin dintr-un proces început cu săptămâni înainte.

De aceea, una dintre întrebările relevante în fața unei spermograme modificate este dacă bărbatul a avut febră sau o infecție importantă în ultimele două-trei luni. Un rezultat modificat după o boală febrilă nu indică automat o problemă permanentă.

Pregătirea pentru spermogramă: abstinența, recoltarea și transportul probei

Spermograma are o variabilitate biologică mare, iar standardizarea recoltării este ceea ce face rezultatele interpretabile și comparabile între ele. Câteva detalii aparent minore pot modifica rezultatul mai mult decât s-ar crede.

Câte zile de abstinență se recomandă înainte de spermogramă

În practica bazată pe standardele OMS, laboratoarele solicită de regulă o perioadă de 2–7 zile de abstinență ejaculatoare, adică fără ejaculare în acest interval. Motivul nu este că abstinența ar crește fertilitatea, ci nevoia de condiții comparabile pentru interpretarea probei. Laboratorul trebuie să afle numărul exact de zile de abstinență, iar când două spermograme sunt comparate, ideal este ca ele să fie recoltate în condiții cât mai asemănătoare.

Recoltarea întregului ejaculat, inclusiv a primei fracțiuni

În majoritatea laboratoarelor, proba se obține prin masturbare, într-un recipient steril destinat recoltării. Este important să fie colectat întregul ejaculat, mai ales prima fracțiune, care poate conține o proporție importantă din spermatozoizi.

Dacă o parte din probă se pierde, laboratorul trebuie informat. Altfel, rezultatul este interpretat ca și cum proba ar fi fost completă, iar un volum sau un număr total mai mic poate fi atribuit în mod greșit unei probleme biologice.

Lubrifianții, prezervativele obișnuite și metodele alternative de recoltare

Lubrifianții obișnuiți nu se folosesc fără indicația laboratorului, deoarece unele produse pot afecta mobilitatea spermatozoizilor. Nici prezervativele obișnuite nu sunt potrivite pentru recoltarea unei spermograme, pentru că pot conține substanțe care modifică proba. Dacă masturbarea nu este posibilă sau există motive religioase, culturale ori medicale, există metode alternative de recoltare, de exemplu prezervative speciale, fără substanțe toxice pentru spermatozoizi, care se discută în prealabil cu laboratorul sau cu medicul.

Recoltarea spermogramei acasă: timp, temperatură și transport

Unele laboratoare permit recoltarea la domiciliu. În acest caz se respectă exact instrucțiunile laboratorului privind recipientul, timpul până la predare, temperatura și transportul, iar ora ejaculării se notează. Întârzierea sau expunerea probei la temperaturi nepotrivite poate modifica în special evaluarea mobilității.

Detalii de recoltare care pot schimba rezultatul spermogramei

Când proba nu poate fi obținută la laborator

Recoltarea unei probe de spermă într-o cameră de laborator, la o oră fixă, este pentru mulți bărbați o experiență stânjenitoare, iar pentru unii imposibilă. Anxietatea de performanță, lipsa de intimitate, presiunea timpului sau convingerile personale pot face ca proba să nu poată fi obținută, iar episodul este trăit frecvent cu rușine. Situația este mult mai obișnuită decât pare și are soluții practice.

Dacă laboratorul permite, recoltarea se poate face acasă, cu respectarea strictă a instrucțiunilor privind recipientul, temperatura și timpul de transport. Proba se poate obține și în timpul unui contact sexual, cu un prezervativ special, fără substanțe toxice pentru spermatozoizi, recomandat de laborator. O recoltare eșuată se reprogramează fără nicio consecință medicală.

Când dificultatea persistă, ea merită discutată cu medicul, pentru că poate exista o tulburare de erecție sau de ejaculare care are tratament. În contextul fertilizării in vitro, unde proba este necesară într-o zi anume, clinicile pot propune congelarea în avans a unei probe de rezervă, astfel încât procedura să nu depindă de reușita recoltării din ziua respectivă.

Pentru interpretare contează un singur lucru: ca proba să fie completă și obținută în condițiile cerute. Locul și modul în care s-a ajuns la ea sunt detalii logistice, nu un criteriu de evaluare a bărbatului.

Ce se întâmplă cu proba în laborator: coagulare, lichefiere și standardizare

Sperma nu rămâne în forma inițială după ejaculare. Imediat după ejaculare formează în mod normal un coagul, care se lichefiază apoi, de regulă în mai puțin de o oră, sub acțiunea enzimelor provenite din prostată.

Laboratorul examinează proba după proceduri standardizate și evaluează caracteristicile macroscopice — volum, aspect, vâscozitate, pH — și pe cele microscopice — concentrație, mobilitate, morfologie, alte celule. Spermograma este o analiză în care există atât variabilitate biologică, cât și variabilitate de laborator, de aceea calitatea laboratorului și respectarea metodologiei OMS contează enorm. Două laboratoare care aplică diferit criteriile de morfologie pot raporta procente diferite pentru aceeași probă.

Cum alegi laboratorul pentru spermogramă

Pentru că spermograma depinde mult de metodologie, laboratorul nu este un detaliu. Câteva criterii simple ajută la alegere: laboratorul lucrează după manualul OMS, participă la un program extern de control al calității, notează numărul de zile de abstinență și timpul scurs până la analiză și evaluează morfologia după criterii stricte, specificate pe buletin.

Un buletin complet conține volumul, concentrația, numărul total, mobilitatea împărțită pe categorii, morfologia împreună cu criteriul folosit, vitalitatea atunci când mobilitatea este scăzută, precum și observații despre lichefiere, vâscozitate, aglutinare și celulele rotunde. Lipsa numărului total sau a categoriilor de mobilitate face comparațiile ulterioare mai dificile.

Unele laboratoare folosesc analiza computerizată, cunoscută sub numele CASA (computer-assisted sperm analysis), altele evaluarea manuală la microscop. Analiza computerizată este rapidă și reproductibilă pentru concentrație și mobilitate, dar poate greși în probele cu multe resturi celulare sau cu concentrații foarte mici ori foarte mari, iar pentru morfologie evaluarea făcută de un specialist rămâne esențială. Niciuna dintre metode nu este superioară în sine: contează validarea ei și experiența echipei.

Atunci când spermograma se repetă, este preferabil ca a doua analiză să fie făcută în același laborator. Diferențele dintre laboratoare, mai ales la morfologie, pot fi mai mari decât schimbările biologice pe care încerci să le urmărești.

Valorile normale ale spermogramei după OMS și ce reprezintă percentila 5

Ediția a șasea a manualului OMS pentru examinarea materialului seminal, publicată în 2021, prezintă distribuția valorilor obținute de la bărbați din cupluri în care partenera a obținut o sarcină naturală în cel mult 12 luni. Datele provin de la peste 3.500 de bărbați din 12 țări, de pe cinci continente.

Pentru mai mulți parametri este prezentată percentila 5 inferioară a acestei distribuții: aproximativ 95% dintre bărbații din populația de referință aveau valori peste acel nivel și aproximativ 5% sub el. Aceasta este diferența esențială: percentila 5 descrie o poziție într-o distribuție de bărbați fertili, nu un prag biologic al fertilității. Autorii analizei care stă la baza valorilor au precizat explicit că ele nu reprezintă limite distincte între bărbații fertili și cei subfertili.

Limitele inferioare de referință OMS (ediția a șasea, 2021)

Aceste valori se interpretează împreună și în context clinic. Ele nu sunt repere de sine stătătoare și nici ținte de atins.

Zona gri în care bărbații fertili și cei infertili au spermograme asemănătoare

Unul dintre cele mai citate studii pe această temă, publicat în 2001 în New England Journal of Medicine, a comparat spermogramele bărbaților din cupluri fertile cu ale celor din cupluri infertile. Rezultatele s-au suprapus în mare măsură: au putut fi definite valori sub care riscul de infertilitate era crescut și valori peste care fertilitatea era probabilă, dar între ele a rămas o zonă intermediară în care spermograma nu putea arăta singură de ce parte se află un bărbat. Morfologia a avut cea mai bună capacitate de discriminare dintre parametri, însă niciunul, luat izolat, nu a permis diagnosticul de infertilitate.

Există și limite ale valorilor de referință. Populația pe care se bazează ediția a șasea nu acoperă toate regiunile lumii, iar datele din multe țări lipsesc. Valorile OMS sunt cel mai bun reper disponibil, dar nu o măsură universală perfectă.

Interpretarea spermogramei parametru cu parametru

Concentrația spermatozoizilor, oligozoospermia și azoospermia

Concentrația arată câți spermatozoizi există într-un mililitru de ejaculat și se exprimă de regulă în milioane/ml. O concentrație redusă este descrisă prin termenul oligozoospermie, iar absența spermatozoizilor din ejaculat poartă numele de azoospermie. Concentrația se analizează întotdeauna împreună cu volumul, motiv pentru care numărul total oferă informație suplimentară.

Numărul total de spermatozoizi din ejaculat

Numărul total se calculează înmulțind concentrația cu volumul: 25 de milioane/ml × 3 ml înseamnă aproximativ 75 de milioane de spermatozoizi în ejaculat. De aceea doi bărbați cu aceeași concentrație pot avea numere totale diferite și invers. Limita OMS de 39 de milioane se referă la întregul ejaculat, nu la un mililitru — o confuzie frecventă la citirea buletinului.

Mobilitatea progresivă, mobilitatea totală și astenozoospermia

Un spermatozoid nu trebuie doar să existe, ci și să se poată deplasa. Mobilitatea este împărțită în categorii: spermatozoizi cu mobilitate progresivă, care înaintează; spermatozoizi cu mobilitate neprogresivă, care se mișcă fără să avanseze; și spermatozoizi imobili. Ediția a șasea OMS a reintrodus împărțirea mobilității progresive în rapidă și lentă, astfel încât unele laboratoare raportează și aceste subcategorii.

Reducerea mobilității este descrisă prin termenul astenozoospermie. Nici aici un procent nu indică singur probabilitatea exactă de sarcină: contează numărul total, concentrația, morfologia, situația partenerei, durata infertilității și vârsta cuplului. Parametrii spermogramei nu funcționează izolat.

Numărul total de spermatozoizi mobili progresiv — valoarea calculată care orientează tratamentul

Parametrii spermogramei se pot combina într-o singură valoare, folosită frecvent în clinicile de fertilitate: numărul total de spermatozoizi mobili progresiv. Se obține înmulțind volumul cu concentrația și cu procentul de mobilitate progresivă. Pentru un ejaculat de 3 ml, cu o concentrație de 20 de milioane/ml și o mobilitate progresivă de 40%, calculul este 3 × 20 × 0,40, adică aproximativ 24 de milioane de spermatozoizi care înaintează efectiv.

Valoarea este utilă tocmai pentru că reunește trei informații pe care buletinul le prezintă separat. Doi bărbați cu aceeași concentrație pot avea valori foarte diferite, în funcție de volum și de mobilitate. Iar un bărbat cu o concentrație puțin sub limită, dar cu volum mare și mobilitate bună, poate avea mai mulți spermatozoizi utili decât un bărbat cu toate valorile în interval, dar la limită.

Două buletine citite prin numărul total de spermatozoizi mobili progresiv

În practică, această valoare contribuie la alegerea strategiei: dacă inseminarea intrauterină are șanse rezonabile, dacă este de preferat fertilizarea in vitro sau dacă este nevoie de ICSI. Pragurile folosite diferă între clinici și se aplică adesea valorilor obținute după procesarea probei în laborator, nu celor din spermograma inițială. De aceea, valoarea calculată acasă, din buletin, este un reper orientativ, nu un criteriu de tratament.

Morfologia după criterii stricte și teratozoospermia

Pe buletin poate apărea „forme normale: 4%”, iar prima reacție este aproape inevitabilă: înseamnă că 96% sunt anormali? În sensul clasificării morfologice stricte, da. Concluzia că 96% dintre spermatozoizi sunt defecți și că există o problemă enormă este însă greșită.

Criteriile moderne de morfologie, cunoscute și drept criteriile stricte Tygerberg sau Kruger, sunt foarte exigente. Spermatozoidul este evaluat după forma și dimensiunile capului, piesa intermediară, coada și proporțiile dintre ele, iar abateri mici îl scot din categoria „formă normală”. De aceea limita inferioară de referință este de doar 4%. Un procent de forme normale sub această limită este numit teratozoospermie.

Volumul ejaculatului și hipospermia

Volumul ejaculatului nu reprezintă cantitatea de spermatozoizi. Cea mai mare parte a lichidului seminal provine din secrețiile veziculelor seminale și ale prostatei, iar spermatozoizii reprezintă doar o mică parte din volum. Un volum redus, numit hipospermie, poate apărea din motive diferite: recoltare incompletă, abstinență scurtă, ejaculare retrogradă (când sperma ajunge în vezica urinară), obstrucții, anumite anomalii ale tractului reproducător sau alte cauze. Primul lucru de verificat în cazul unui volum neașteptat de mic este simplu: a fost recoltat întregul ejaculat?

Lichefierea, vâscozitatea și pH-ul spermei

Laboratorul poate raporta o lichefiere întârziată sau o vâscozitate crescută. Aceste modificări pot îngreuna evaluarea probei și apar uneori în contextul unor modificări ale secrețiilor glandelor accesorii. O vâscozitate crescută nu reprezintă însă un diagnostic de infertilitate și se interpretează împreună cu restul spermogramei și cu tabloul clinic. pH-ul reflectă, la rândul lui, echilibrul dintre secrețiile ușor acide ale prostatei și cele alcaline ale veziculelor seminale.

Celulele rotunde, leucocitele și aglutinarea de pe buletin

Multe buletine raportează „celule rotunde”, iar termenul este confundat frecvent cu „leucocite”. Celulele rotunde sunt o categorie descriptivă, nu un diagnostic: ele pot fi leucocite, dar și celule germinale imature — spermatocite sau spermatide eliberate prematur din tubii seminiferi — ori celule epiteliale. Distincția se face printr-o colorație specifică, testul peroxidazei, care evidențiază leucocitele granulocitare.

Leucocitospermia este definită de OMS drept prezența a peste 1 milion de leucocite pe mililitru. Ea poate însoți o inflamație sau o infecție a glandelor accesorii — prostata, veziculele seminale, epididimul — ori o infecție cu transmitere sexuală, dar apare și la fumători sau după o perioadă lungă fără ejaculare. Leucocitele produc specii reactive de oxigen, motiv pentru care un număr crescut poate afecta funcția spermatozoizilor. Relația cu fertilitatea nu este însă una simplă, iar tratamentul antibiotic în lipsa simptomelor și a unui germen identificat are dovezi limitate.

Aglutinarea înseamnă că spermatozoizii mobili se lipesc între ei — cap de cap, coadă de coadă sau mixt. Ea se deosebește de agregare, în care spermatozoizii se lipesc de alte celule sau de resturi celulare. Aglutinarea poate orienta spre prezența anticorpilor antispermatici, care se verifică prin teste dedicate, precum testul MAR. Probabilitatea anticorpilor antispermatici este mai mare după traumatisme testiculare, intervenții chirurgicale în zonă sau vasectomie.

Vitalitatea spermatozoizilor

Mobilitatea și vitalitatea nu sunt același lucru. Testarea vitalității stabilește proporția spermatozoizilor vii și este deosebit de utilă atunci când proba conține foarte mulți spermatozoizi imobili.

Termenii care pot apărea pe buletinul spermogramei

De ce două spermograme ale aceluiași bărbat pot arăta foarte diferit

Spermatogeneza nu este o linie de producție perfect constantă, iar parametrii ejaculatului pot varia considerabil între două recoltări ale aceluiași bărbat. Rezultatul poate fi influențat de durata abstinenței, de o recoltare incompletă, de febră sau de o boală recentă, de anumite medicamente, de expuneri toxice, de fumat, de căldură excesivă, de factori metabolici și de momentul biologic al spermatogenezei. La acestea se adaugă variabilitatea analitică a laboratorului. De aceea un singur rezultat modificat se interpretează cu prudență.

Când se repetă spermograma

Dacă prima spermogramă este normală și contextul clinic nu ridică alte probleme, ghidurile pot considera suficientă o singură analiză. Dacă este anormală, evaluarea se bazează de regulă pe cel puțin două spermograme. Scopul repetării nu este obținerea unui „rezultat bun”, ci stabilirea faptului că modificarea este reproductibilă.

Spermograma nu se repetă obligatoriu după exact 74 de zile

Nu există o regulă universală potrivit căreia orice spermogramă se repetă exact la 74 de zile. Intervalul depinde de motivul repetării, de severitatea modificării, de contextul clinic, de o eventuală boală febrilă sau intervenție și de strategia de fertilitate a cuplului. Atunci când scopul este evaluarea efectului unei schimbări asupra unui nou ciclu de spermatogeneză, un interval de aproximativ două-trei luni are logică biologică. În alte situații, medicul poate cere repetarea mai devreme, de exemplu atunci când se suspectează o eroare de recoltare.

Febra, infecțiile și COVID-19 în interpretarea spermogramei

O infecție cu febră importantă poate reduce temporar concentrația, mobilitatea și calitatea spermatozoizilor, iar efectul poate persista săptămâni sau luni. Într-un caz documentat în detaliu, al unui bărbat cu fertilitate dovedită care a avut două zile de febră de 39–40°C, numărul, mobilitatea și vitalitatea spermatozoizilor au scăzut în săptămânile următoare, iar revenirea la valorile de dinainte a durat câteva luni. Este un singur caz, dar urmărit la intervale repetate, și ilustrează clar decalajul dintre momentul febrei și momentul în care efectul devine vizibil.

De aceea un istoric de gripă severă, COVID-19 sau alte infecții febrile este relevant pentru interpretare, iar un rezultat slab obținut după febră nu demonstrează o afectare permanentă a fertilității.

Testosteronul, steroizii anabolizanți și spermograma

Acesta este unul dintre paradoxurile importante ale fertilității masculine. Un bărbat poate lua testosteron pentru masă musculară, performanță sau simptome atribuite unui testosteron scăzut. Testosteronul administrat din exterior suprimă însă axa hipotalamus–hipofiză–testicul: scad LH și FSH, hormonii prin care hipofiza stimulează testiculul, iar odată cu ei scade și testosteronul produs în interiorul testiculului, a cărui concentrație locală ridicată este necesară spermatogenezei. Rezultatul poate fi o oligozoospermie severă sau chiar azoospermie.

Steroizii anabolizanți pot avea același efect

Steroizii androgeni anabolizanți suprimă la fel gonadotropinele și, implicit, spermatogeneza. Recuperarea după oprire poate necesita luni și este variabilă de la un bărbat la altul. De aceea istoricul fertilității masculine include întrebări despre testosteron, steroizi anabolizanți și alte medicamente și suplimente, inclusiv cele folosite pentru sport.

Varicocelul, stilul de viață și alte cauze ale unei spermograme modificate

Varicocelul și spermograma

Varicocelul reprezintă dilatarea venelor plexului pampiniform, rețeaua venoasă care drenează testiculul. Este frecvent și poate fi asociat la unii bărbați cu parametri seminali modificați.

Ce poate și ce nu poate explica stilul de viață

Fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea, anumite expuneri profesionale, expunerea frecventă la căldură și unele medicamente pot fi asociate cu parametri seminali mai slabi. Infertilitatea masculină nu se reduce însă la „mănâncă mai bine și ia vitamine”: pot exista cauze genetice, endocrine, anatomice, testiculare, obstructive, medicamentoase sau oncologice. Un rezultat semnificativ anormal merită evaluare medicală, nu doar ajustări de stil de viață.

Căldura, sauna, laptopul și lenjeria — ce este dovedit și ce este exagerat

Temperatura testiculară este unul dintre puținii factori cu mecanism clar și, în același timp, modificabil. Scrotul menține testiculele la câteva grade sub temperatura centrală a corpului, printr-un sistem de răcire în care sângele arterial cald cedează căldură sângelui venos mai rece, prin mușchii care apropie sau depărtează testiculele de corp și prin pielea subțire, fără țesut adipos. Spermatogeneza este sensibilă la creșterea acestei temperaturi.

Expunerile repetate la căldură — sauna frecventă, băile foarte calde, jacuzzi-ul, laptopul ținut ore întregi pe genunchi, statul prelungit pe scaun, profesiile cu expunere la surse de căldură — au fost asociate cu parametri seminali mai slabi. Efectul este, în general, reversibil: după renunțarea la expunere, parametrii se pot reface, cu decalajul de câteva luni impus de durata spermatogenezei.

Pentru lenjerie, cel mai mare studiu pe subiect, publicat în 2018 în Human Reproduction, a inclus 656 de bărbați care se prezentau la o clinică de fertilitate. Cei care purtau cel mai frecvent boxeri largi aveau o concentrație și un număr total de spermatozoizi mai mari și un FSH mai mic decât cei care purtau lenjerie strâmtă. Studiul arată o asociere, nu o relație cauzală demonstrată, iar majoritatea participanților aveau oricum valori bune față de referințele OMS. Pentru telefonul ținut în buzunar și pentru mersul pe bicicletă, datele sunt mai slabe și mai contradictorii.

Ce nu poate spune o spermogramă normală

Spermograma evaluează caracteristici seminale importante, dar nu măsoară toate funcțiile de care depinde fertilizarea: capacitatea spermatozoidului de a ajunge la ovocit, de a se lega de el și de a-l fertiliza, sau integritatea materialului genetic pe care îl transportă. Evaluarea infertilității masculine include de aceea istoricul medical și reproductiv, examenul fizic și spermograma, iar atunci când este indicat, profilul hormonal, testele genetice, imagistica și teste suplimentare.

Testele de spermă de acasă și aplicațiile pe telefon

În farmacii și online se găsesc teste de spermă pentru acasă, iar unele folosesc camera telefonului și o aplicație. Cele mai multe răspund la o singură întrebare: dacă concentrația trece sau nu de un anumit prag, de obicei în jurul a 15–20 de milioane/ml. Unele estimează și numărul de spermatozoizi mobili. Aproape niciunul nu evaluează morfologia după criterii stricte, volumul exact, vitalitatea sau celulele din probă.

Aceste teste au un rol limitat: un bărbat care nu este încă pregătit să meargă la laborator poate afla dacă există o scădere evidentă a concentrației. Rezultatul nu poate sta însă la baza unei decizii medicale și nu înlocuiește spermograma de laborator în evaluarea unui cuplu care nu obține o sarcină.

Fragmentarea ADN-ului spermatic și testele suplimentare după spermogramă

Spermatozoidul transportă spre ovocit ADN-ul patern, iar acest ADN poate prezenta rupturi ale catenelor. Fenomenul se numește fragmentarea ADN-ului spermatic (în engleză, sperm DNA fragmentation, SDF), iar rezultatul este exprimat adesea sub forma unui indice de fragmentare, DFI (DNA fragmentation index), adică procentul de spermatozoizi cu ADN fragmentat.

Când are sens testul de fragmentare ADN

Testarea fragmentării nu este recomandată automat tuturor bărbaților aflați la prima evaluare a fertilității. Poate fi luată în calcul în situații selectate, precum infertilitatea inexplicată, pierderile recurente de sarcină, eșecurile repetate ale reproducerii asistate și alte situații în care rezultatul ar putea contribui la decizia medicală. Principiul este simplu: un test are valoare dacă poate schimba interpretarea sau conduita, nu doar pentru că produce încă un număr.

De ce valorile DFI nu se compară între metode și laboratoare

Există mai multe metode de măsurare a fragmentării, iar pragurile raportate diferă în funcție de metodă. Un DFI de 25% obținut printr-o metodă într-un laborator nu oferă automat aceeași informație ca un DFI de 25% obținut prin altă metodă, în alt laborator. Rezultatul se interpretează în contextul metodei, al laboratorului și al situației clinice.

Principalele metode de evaluare a fragmentării ADN-ului spermatic

Testele avansate nu sunt automat mai utile

În evaluarea fertilității masculine există numeroase investigații suplimentare: fragmentarea ADN, stresul oxidativ, teste funcționale, anticorpii antispermatici, teste genetice și diverse tehnologii de selecție a spermatozoizilor. Unele au indicații bine definite — testele genetice în azoospermie sau în oligozoospermia severă, de exemplu —, altele au dovezi mai limitate.

Ce urmează după o spermogramă anormală

Primul pas nu este panica și nici suplimentul, ci contextul. Se verifică dacă recoltarea a fost completă, dacă perioada de abstinență a fost corespunzătoare, dacă a existat febră în ultimele luni, dacă sunt folosite medicamente sau androgeni exogeni și dacă rezultatul se confirmă la o a doua analiză. Apoi urmează evaluarea andrologică sau urologică.

Ce evaluează medicul androlog sau urolog

În funcție de rezultat și de istoric, medicul poate evalua testiculele, epididimul, canalele deferente, prezența varicocelului și caracterele sexuale secundare, precum și istoricul de criptorhidie, infecțiile, intervențiile chirurgicale, traumatismele, medicamentele și expunerile profesionale. Pot fi indicate analize hormonale precum FSH, LH și testosteron, iar în anumite situații prolactina și alte investigații endocrine. În formele severe, cum sunt azoospermia și oligozoospermia severă, devin relevante investigațiile genetice, precum cariotipul și testarea microdelețiilor cromozomului Y.

O spermogramă anormală poate fi și un semnal despre sănătatea bărbatului

Evaluarea fertilității masculine nu se reduce la întrebarea dacă se poate obține o sarcină. Ghidurile de urologie arată că infertilitatea masculină este asociată cu un risc mai mare de probleme de sănătate ulterioare, iar unele dintre cauzele ei — afecțiuni endocrine, genetice sau testiculare — au nevoie de un diagnostic propriu-zis. De aceea soluția nu este automat trecerea directă la fertilizarea in vitro: bărbatul este evaluat ca pacient, nu doar ca sursă de spermatozoizi.

De ce cuplul se evaluează în paralel

Fertilitatea depinde de ambii parteneri. O eroare frecventă este evaluarea în serie: luni întregi de investigații la femeie și abia apoi spermograma, sau invers. Ghidul comun al societăților americane de urologie și de medicină reproductivă recomandă evaluarea simultană a ambilor parteneri încă de la începutul investigațiilor, pentru că timpul reproductiv al cuplului contează, mai ales atunci când partenera are o vârstă reproductivă avansată sau există alți factori cunoscuți.

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

Dacă ai primit o spermogramă modificată, înainte de a căuta „cum cresc spermatozoizii în 30 de zile”, merită să te uiți la context.

1. Verifică dacă proba a fost recoltată corect

Întrebările de pornire sunt simple: a fost colectat întregul ejaculat, au fost respectate zilele de abstinență, a ajuns proba la laborator conform instrucțiunilor? Un răspuns negativ la oricare dintre ele poate explica o parte din rezultat.

2. Citește profilul întreg, nu doar valoarea marcată cu roșu

Volumul, concentrația, numărul total, mobilitatea și morfologia se citesc împreună. O singură abatere nu descrie întregul potențial reproductiv.

3. Gândește-te la ce s-a întâmplat în ultimele două-trei luni

Febra, o infecție, COVID-19, o intervenție chirurgicală, o expunere importantă la căldură sau o schimbare de tratament pot lăsa urme în spermograma de azi. Aceste informații îl ajută pe medic să interpreteze corect rezultatul.

4. Spune medicului despre testosteron și steroizi

Inclusiv atunci când sunt folosiți pentru sport sau cumpărați fără rețetă. Este o informație medicală esențială pentru interpretarea unei spermograme modificate.

5. Confirmă un rezultat anormal cu o a doua analiză

O singură probă poate să nu reprezinte nivelul obișnuit. Repetarea în condiții standardizate ajută la separarea variației de o modificare persistentă.

6. Întreabă ce se schimbă înaintea oricărui test suplimentar

„Dacă acest test iese anormal, ce facem diferit?” este una dintre cele mai bune întrebări din medicina bazată pe dovezi și te ajută să eviți investigațiile care nu schimbă nimic.

7. Investigați cuplul, nu doar spermatozoizii

O spermogramă există într-un context în care contează ambii parteneri. Evaluarea lor în paralel economisește timp reproductiv.

Concluzie Healthwise

Spermograma pare foarte exactă: milioane, procente, mililitri, categorii, limite, valori marcate cu roșu. Iar un număr colorat cu roșu are o capacitate extraordinară de a deveni, în mintea celui care îl citește, un diagnostic. Biologia reproductivă nu funcționează însă în roșu și verde.

Un bărbat cu 15 milioane de spermatozoizi pe mililitru nu devine infertil pentru că limita statistică este 16. Un bărbat cu 4% forme normale nu are „doar 4% spermatozoizi buni”. O spermogramă normală nu garantează o sarcină, iar una anormală nu este verdictul că un bărbat nu va putea deveni tată. Valorile OMS provin din populații; în cabinet există un om, a cărui fertilitate se interpretează împreună cu istoricul lui, examenul clinic, repetarea analizei atunci când este necesară, cauza posibilă, fertilitatea partenerei și timpul reproductiv al cuplului.

Poate cea mai importantă informație despre o spermogramă nu apare pe buletin: spermatozoizii văzuți astăzi sunt rezultatul unei istorii biologice începute cu multe săptămâni în urmă. O febră, un medicament, testosteronul administrat din exterior sau o boală pot lăsa o urmă — și tot de aceea unele dintre aceste urme se pot modifica în timp. Spermograma este un instrument, nu o sentință. Rolul ei nu este să răspundă singură la întrebarea „sunt fertil?”, ci să ofere medicului și cuplului o piesă esențială pentru o întrebare mai corectă: cum arată potențialul nostru reproductiv și există ceva ce trebuie investigat sau tratat?

Referințe științifice

World Health Organization. WHO laboratory manual for the examination and processing of human semen. 6th ed. Geneva: World Health Organization; 2021. ISBN 978-92-4-003078-7.

[Susține metodologia standardizată a spermogramei (abstinența de 2–7 zile, recoltarea completă, lichefierea, clasificarea mobilității) și limitele inferioare de referință din tabel.]

Campbell MJ, Lotti F, Baldi E, Schlatt S, Festin MPR, Björndahl L, Toskin I, Barratt CLR. Distribution of semen examination results 2020 – A follow up of data collated for the WHO semen analysis manual 2010. Andrology. 2021;9(3):817-822. doi:10.1111/andr.12983

[Susține originea valorilor OMS (peste 3.500 de bărbați fertili din 12 țări), faptul că percentila 5 nu separă fertilul de subfertil și lipsa datelor din unele regiuni.]

Guzick DS, Overstreet JW, Factor-Litvak P, Brazil CK, Nakajima ST, Coutifaris C, et al. Sperm morphology, motility, and concentration in fertile and infertile men. N Engl J Med. 2001;345(19):1388-1393. doi:10.1056/NEJMoa003005

[Susține zona de suprapunere dintre bărbații fertili și cei infertili și faptul că niciun parametru izolat nu permite diagnosticul de infertilitate.]

Heller CG, Clermont Y. Spermatogenesis in man: an estimate of its duration. Science. 1963;140(3563):184-186. doi:10.1126/science.140.3563.184

[Susține estimarea duratei spermatogenezei umane și caracterul aproximativ al cifrei de 64–74 de zile.]

Sergerie M, Mieusset R, Croute F, Daudin M, Bujan L. High risk of temporary alteration of semen parameters after recent acute febrile illness. Fertil Steril. 2007;88(4):970.e1-970.e7. doi:10.1016/j.fertnstert.2006.12.045

[Susține afectarea temporară a numărului, mobilității și vitalității spermatozoizilor după o febră de scurtă durată și decalajul de săptămâni dintre febră și efect.]

Mínguez-Alarcón L, Gaskins AJ, Chiu YH, Messerlian C, Williams PL, Ford JB, Souter I, Hauser R, Chavarro JE. Type of underwear worn and markers of testicular function among men attending a fertility center. Hum Reprod. 2018;33(9):1749-1756. doi:10.1093/humrep/dey259

[Susține asocierea dintre lenjeria largă, concentrația și numărul total de spermatozoizi mai mari și FSH-ul mai mic, precum și caracterul observațional al acestei asocieri.]

Sharlip ID, Belker AM, Honig S, Labrecque M, Marmar JL, Ross LS, Sandlow JI, Sokal DC. Vasectomy: AUA guideline. J Urol. 2012;188(6 Suppl):2482-2491. doi:10.1016/j.juro.2012.09.080

[Susține intervalul de 8–16 săptămâni pentru spermograma de control după vasectomie și criteriul de azoospermie sau spermatozoizi rari, imobili, de cel mult 100.000/ml.]

Schlegel PN, Sigman M, Collura B, De Jonge CJ, Eisenberg ML, Lamb DJ, et al. Diagnosis and treatment of infertility in men: AUA/ASRM guideline part I. J Urol. 2021;205(1):36-43. doi:10.1097/JU.0000000000001521

[Susține evaluarea simultană a ambilor parteneri, repetarea spermogramei anormale, investigațiile hormonale și genetice și asocierea infertilității masculine cu alte probleme de sănătate.]

Minhas S, Bettocchi C, Boeri L, Capogrosso P, Carvalho J, Cilesiz NC, et al. European Association of Urology guidelines on male sexual and reproductive health: 2021 update on male infertility. Eur Urol. 2021;80(5):603-620. doi:10.1016/j.eururo.2021.08.014

[Susține indicațiile selective ale testului de fragmentare ADN, abordarea varicocelului și efectul supresor al testosteronului exogen asupra spermatogenezei.]