Oncologie & Prevenția Cancerului Tratamentul neoadjuvant în cancerul de sân, adaptat răspunsului tumorii: ce a arătat studiul I-SPY2.2 by Mihaela Marinescu noiembrie 16, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 16, 2026 0 comments 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 11 Tratamentul neoadjuvant în cancerul de sân înseamnă medicamente administrate înaintea operației, iar răspunsul tumorii la ele, verificat la final prin analiza țesutului operat, este unul dintre cei mai puternici indicatori de prognostic în formele agresive ale bolii. Studiul de fază 2 I-SPY2.2, publicat în JAMA Oncology pe 22 octombrie 2026, a testat ca primă etapă a acestui tratament combinația dintre trastuzumab deruxtecan, un anticorp care transportă chimioterapia direct la celula tumorală, și rilvegostomig, un anticorp experimental care blochează două frâne ale sistemului imunitar. La pacientele ale căror tumori aveau o semnătură genetică imunopozitivă, aproximativ jumătate au ajuns la dispariția completă a cancerului invaziv doar cu această combinație, iar 21 dintre ele au mers la operație fără chimioterapie clasică. Rezultatul final al întregii strategii nu a fost însă superior tratamentului standard, astfel încât studiul susține ideea unor tratamente mai scurte la paciente atent selectate, nu o schimbare imediată de practică. Subiectul este relevant pentru un număr mare de femei, deoarece majoritatea cancerelor de sân nu au amplificarea genei HER2 și sunt etichetate în buletinul de anatomie patologică drept „HER2-negative”. O parte importantă dintre ele exprimă totuși cantități mici din proteina HER2, iar în ultimii ani categoria numită HER2-low a devenit o țintă terapeutică reală în boala metastatică. Întrebarea firească a fost dacă aceeași logică poate fi adusă mai devreme, în stadiile II și III, înainte ca boala să se extindă. Confuzia apare din trei direcții. Prima: cuvântul „negativ” din buletin sugerează absența totală a țintei, deși realitatea biologică este un continuum. A doua: „răspunsul complet” este perceput ca vindecare, deși este un rezultat intermediar, foarte important, dar măsurat în ziua operației, nu peste ani. A treia: titlurile despre „renunțarea la chimioterapie” lasă impresia că medicamentul nou ar fi blând, deși trastuzumab deruxtecan conține el însuși o chimioterapie, livrată doar mai țintit. De aceea, unghiul Healthwise asupra studiului este precis: I-SPY2.2 nu aduce o combinație nouă pentru toate pacientele, ci testează ideea că tratamentul poate fi scurtat atunci când tumora răspunde foarte devreme, iar răspunsul poate fi urmărit în timp real prin imagistică și biopsie. Studiul I-SPY2.2 cu trastuzumab deruxtecan, în șapte idei Unele cancere de sân se tratează întâi cu medicamente și abia apoi prin operație, pentru ca medicul să vadă cum răspunde tumora. Studiul a testat, ca prim pas, un medicament care duce chimioterapia direct în celula canceroasă, împreună cu unul care trezește sistemul imunitar. La tumorile pe care un test genetic le arăta ca fiind „vizibile” pentru imunitate, aproximativ jumătate au dispărut complet doar cu această combinație. Dintre pacientele cu răspuns complet și tumori imunopozitive, 21 nu au mai avut nevoie de chimioterapie clasică, iar aproape toate au evitat etapa cea mai grea. La tumorile fără această semnătură imună, combinația aproape nu a funcționat, iar rezultatul final al strategiei a egalat, dar nu a depășit, tratamentul obișnuit. Efectul advers cel mai atent urmărit a fost o inflamație a plămânilor, apărută la circa o pacientă din opt și descoperită devreme prin tomografii repetate. Studiul este mic și nu are încă date de supraviețuire; o pacientă interesată poate discuta cu oncologul despre studiile clinice deschise. De ce se tratează unele cancere de sân înaintea operației Tratamentul sistemic administrat înaintea operației are trei roluri distincte. Poate micșora tumora suficient pentru a permite o intervenție mai conservatoare. Testează sensibilitatea tumorii „pe viu”, în corpul pacientei, nu într-o eprubetă. Și, poate cel mai important, oferă informații pentru etapa de după operație: o pacientă cu tumoră reziduală are un risc mai mare de recidivă și poate primi un tratament suplimentar, în timp ce o pacientă fără tumoră reziduală are, în general, un prognostic foarte bun. Notă HealthwiseConținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic. Calculatoare medicale Cunoaște-ți corpul.Cu instrumente construite pe dovezi. Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF. 218 calculatoare disponibile Toate calculatoarele IMC Antropometrie IMC — Indice de Masă Corporală Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii. WHR Antropometrie WHR — Raport Talie-Șold Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex. kcal Nutriție TDEE — Necesar Caloric Zilnic Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit. MED Nutriție Scor Dietă Mediteraneană Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare. Susține Healthwise Gratuit pentru toți. Nu gratuit de făcut. Informație medicală, instrumente și dosare de sănătate, gratuite și construite pe dovezi științifice. Vedeți ce costă și cum puteți ajuta. Susține Healthwise Abordarea este standard în cancerele triplu negative și în cele HER2-pozitive în stadiile II și III, unde chimioterapia și, după caz, imunoterapia sau terapia anti-HER2 sunt eficiente și răspunsul are valoare prognostică puternică. În cancerele cu receptori hormonali pozitivi, decizia este mai nuanțată, pentru că multe dintre aceste tumori răspund lent la chimioterapie, iar o parte dintre ele au un risc biologic scăzut, care nu justifică un tratament intensiv înaintea operației. Testele genomice ajută la această separare. MammaPrint, un profil de expresie a 70 de gene, clasifică tumorile în risc genomic scăzut sau ridicat. În I-SPY2.2, pacientele cu tumori hormono-pozitive, HER2-negative și risc MammaPrint scăzut nu au fost incluse, tocmai pentru că beneficiul unui tratament intens înaintea operației era improbabil. De la NSABP B-18 la I-SPY: cum a devenit tratamentul înaintea operației o practică standard Ideea de a administra chimioterapia înaintea operației în cancerul de sân operabil a fost testată riguros pentru prima dată în studiul NSABP B-18, condus de chirurgul american Bernard Fisher. Între 1988 și 1993, 1.523 de paciente au primit aceleași patru cicluri de doxorubicină și ciclofosfamidă, fie înainte de operație, fie după aceasta. Întrebarea era simplă și esențială: contează momentul în care se administrează tratamentul? Rezultatele publicate în 1998 în Journal of Clinical Oncology au răspuns în două direcții. Supraviețuirea fără boală și supraviețuirea globală au fost aceleași în cele două grupuri, ceea ce a arătat că amânarea operației cu câteva luni nu reduce șansele pacientei. În grupul tratat înaintea operației, mai multe femei au putut beneficia de o intervenție conservatoare a sânului, în locul mastectomiei. A doua observație a fost și mai importantă pentru cercetarea ulterioară: pacientele la care tumora dispăruse complet până la operație au avut cea mai bună evoluție pe termen lung. Studiul următor, NSABP B-27, a adăugat docetaxel la aceeași schemă. Proporția răspunsurilor complete aproape s-a dublat, dar supraviețuirea nu s-a îmbunătățit semnificativ, după cum a arătat actualizarea publicată în 2008. Cele două studii au fixat, astfel, cele două idei pe care se sprijină și astăzi programul I-SPY: răspunsul tumorii este un indicator prognostic valoros pentru fiecare pacientă, iar creșterea numărului de răspunsuri complete nu garantează automat un câștig de supraviețuire pentru un tratament nou. operația amânată nu înseamnă o șansă pierdută Una dintre cele mai frecvente temeri ale pacientelor care încep tratamentul cu medicamente este că tumora „rămâne în corp” mai mult timp. Pacientele din studiul NSABP B-18, urmărite pe parcursul a peste 15 ani, nu au arătat nicio diferență de supraviețuire între tratamentul administrat înainte și cel administrat după operație. Medicamentele acționează asupra întregului organism din prima zi, inclusiv asupra eventualelor celule tumorale aflate deja în afara sânului. Tratamentul înaintea operației nu amână terapia, ci schimbă ordinea etapelor și adaugă o informație pe care operația făcută la început nu o poate oferi: modul în care tumora răspunde. Răspunsul patologic complet: ce caută anatomopatologul în țesutul operat Răspunsul patologic complet, prescurtat pCR, înseamnă că în țesutul mamar și în ganglionii limfatici îndepărtați la operație nu mai există cancer invaziv. Pot rămâne zone de carcinom in situ, adică celule anormale care nu au depășit membrana bazală a canalelor, dar definiția folosită cel mai des în studii nu le consideră tumoră reziduală invazivă. Când răspunsul nu este complet, anatomopatologul poate cuantifica ce a rămas prin metoda numită povară tumorală reziduală (RCB, din engleză residual cancer burden). Metoda combină dimensiunea patului tumoral, proporția de celule canceroase rămase, numărul ganglionilor afectați și dimensiunea celei mai mari metastaze ganglionare. Rezultatul este o clasă de la 0 la III: clasa 0 echivalează cu răspunsul complet, clasa I înseamnă boală reziduală minimă, iar clasele II și III indică un volum mai mare de tumoră rămasă. O analiză pe 5.161 de paciente din 12 centre și studii din Europa și Statele Unite, publicată în Lancet Oncology în 2022, a arătat că scorul RCB are valoare prognostică independentă în toate subtipurile de cancer mamar. Pacientele cu RCB-I au, în general, rezultate pe termen lung apropiate de cele cu răspuns complet, motiv pentru care I-SPY2.2 raportează și categoria combinată RCB 0/I. Tumora reziduală nu mai este doar un indicator de prognostic, ci și un criteriu de decizie pentru tratamentul de după operație. Studiul CREATE-X, publicat în New England Journal of Medicine în 2017, a inclus 910 paciente cu cancer de sân HER2-negativ la care rămăsese tumoră invazivă după chimioterapia neoadjuvantă. Adăugarea capecitabinei, o chimioterapie orală, a crescut supraviețuirea fără boală la cinci ani de la 67,6% la 74,1%, iar supraviețuirea globală de la 83,6% la 89,2%. Beneficiul cel mai mare a apărut în tumorile triplu negative, unde supraviețuirea fără boală a crescut de la 56,1% la 69,8%. În tumorile HER2-pozitive, studiul KATHERINE, publicat în 2019, a urmărit 1.486 de paciente cu boală reziduală după tratamentul neoadjuvant. Trastuzumab emtansin, un alt anticorp conjugat care transportă chimioterapie spre celulele HER2-pozitive, a crescut proporția pacientelor fără recidivă invazivă la trei ani de la 77,0% la 88,3%, comparativ cu trastuzumab clasic. Pentru purtătoarele de variante patogene BRCA1 sau BRCA2 cu risc înalt, studiul OlympiA, publicat în 2021, a arătat că olaparibul, un inhibitor PARP administrat timp de un an după tratamentul standard, reduce riscul de recidivă. Aceste rezultate explică de ce, în I-SPY2.2, pacientele care nu au atins răspunsul complet nu au fost lăsate fără opțiuni. Tratamentul de după operație se adaptează la ceea ce a rămas, iar strategia secvențială folosește aceeași logică încă dinaintea operației. tumora rămasă după tratament schimbă planul, nu închide drumul Un buletin care arată tumoră reziduală după chimioterapia neoadjuvantă poate fi primit ca o veste descurajantă. În realitate, el identifică pacientele care beneficiază cel mai mult de un tratament suplimentar după operație, iar studiile CREATE-X și KATHERINE au arătat câștiguri importante tocmai în acest grup. Riscul de recidivă este, în medie, mai mare decât la pacientele cu răspuns complet, dar nu este o certitudine și poate fi redus. Mărimea tumorii rămase contează și ea: o boală reziduală minimă, de clasă RCB-I, are un prognostic apropiat de cel al răspunsului complet. Interpretarea buletinului se face împreună cu oncologul, în funcție de subtipul tumorii și de opțiunile disponibile. De ce răspunsul complet contează mai mult în tumorile agresive Cea mai cunoscută analiză despre semnificația răspunsului complet este CTNeoBC, coordonată de Agenția americană pentru alimente și medicamente (FDA) și publicată în The Lancet în 2014. Au fost reunite date de la 11.955 de paciente din 12 studii internaționale. Pacientele care au atins răspunsul complet au avut supraviețuire fără evenimente și supraviețuire globală mai bune, iar legătura a fost cea mai puternică în cancerele triplu negative și în cele HER2-pozitive cu receptori hormonali negativi. Aceeași analiză a scos însă la iveală o nuanță esențială. Când a comparat studiile între ele, nu pacientele între ele, creșterea frecvenței răspunsului complet într-un braț de tratament nu a prezis în mod fiabil o creștere a supraviețuirii. Cu alte cuvinte, pentru o pacientă anume, a ajunge la răspuns complet este un semn foarte bun. Pentru un medicament nou, o rată mai mare de răspuns complet nu garantează automat că acel medicament prelungește viața. răspunsul patologic complet nu este încă un rezultat de supraviețuire Răspunsul complet se măsoară în ziua operației, nu peste cinci sau zece ani. Pentru pacienta individuală, el este unul dintre cei mai buni predictori ai unei evoluții favorabile, mai ales în tumorile triplu negative și HER2-pozitive. Pentru evaluarea unui tratament nou, el rămâne însă un rezultat intermediar: analiza CTNeoBC nu a putut valida creșterea ratei de răspuns complet drept garanție a creșterii supraviețuirii. I-SPY2.2 are supraviețuirea la cinci ani ca obiectiv secundar, iar aceste date nu sunt încă disponibile. Până atunci, rezultatele studiului descriu o promisiune biologică, nu un beneficiu de supraviețuire dovedit. HER2-low, HER2-ultralow și semnătura imună: trei feluri de a clasifica aceeași tumoră Clasificarea clasică a cancerului de sân se sprijină pe trei markeri evaluați prin imunohistochimie (IHC), o colorație care face vizibile proteinele în țesut: receptorii pentru estrogen, receptorii pentru progesteron și proteina HER2. Studiul folosește denumirea ERBB2, numele genei care codifică proteina HER2; în buletinele din România și în discuția cu medicul apare aproape întotdeauna termenul HER2. Istoria acestui marker explică de ce clasificarea lui se schimbă și astăzi. În 1987, cercetătorul american Dennis Slamon și colaboratorii săi au publicat în revista Science o analiză pe tumori mamare care arăta că aproximativ o treime dintre ele aveau gena HER2 amplificată, adică prezentă în numeroase copii. Pacientele cu această amplificare aveau recidive mai frecvente și o supraviețuire mai scurtă. Descoperirea a transformat o observație de laborator într-o țintă terapeutică. Trastuzumab, un anticorp care blochează proteina HER2 de pe suprafața celulei, a fost aprobat în Statele Unite în 1998 pentru boala metastatică, iar ulterior și pentru stadiile incipiente. Pentru femeile cu tumori HER2-pozitive, a schimbat radical prognosticul. Timp de aproape două decenii, însă, tumorile cu scor 1+ sau 2+ fără amplificarea genei au fost tratate ca „negative”, pentru că trastuzumab clasic nu avea efect în ele: medicamentul are nevoie de o țintă abundentă pentru a bloca semnalul de creștere. Schimbarea a venit odată cu anticorpii conjugați. Pentru trastuzumab deruxtecan, proteina HER2 nu mai este un semnal care trebuie blocat, ci o ancoră de care medicamentul se prinde pentru a intra în celulă. Studiul DESTINY-Breast04, publicat în 2022, a demonstrat eficacitatea medicamentului în tumorile HER2-low metastatice și a creat, practic, o categorie terapeutică nouă din pacientele etichetate până atunci „HER2-negative”. Pentru HER2, colorația primește un scor între 0 și 3+. Scorul 3+ sau un scor 2+ confirmat prin hibridizare in situ (ISH), o tehnică ce numără copiile genei, înseamnă tumoră HER2-pozitivă, tratată cu terapii anti-HER2 clasice. Scorurile 1+ și 2+ fără amplificare a genei definesc tumorile HER2-low. Scorul 0 cu o colorare slabă și incompletă a membranei, vizibilă la cel mult 10% dintre celule, definește categoria HER2-ultralow, iar scorul 0 fără nicio colorare de membrană rămâne HER2-zero. În I-SPY2.2 au fost eligibile pentru combinația nouă doar pacientele cu tumori HER2-low sau HER2-ultralow, adică scoruri IHC de la 0 cu colorare de membrană până la 2+. Dintre cele 105 paciente tratate, 72% aveau scor 1+ sau 2+, iar 28% scor 0. Distincția dintre scorurile mici este însă mai dificilă decât pare. Într-un studiu publicat în JAMA Oncology în 2022, condus de cercetători de la Universitatea Yale, 18 anatomopatologi au evaluat aceleași 170 de probe de biopsie mamară. Doar 26% dintre cazurile notate cu scor 0 au primit același scor de la cel puțin 90% dintre evaluatori, față de 58% dintre cazurile cu scor 3+. Altfel spus, granița dintre HER2-zero și HER2-low este cea mai puțin reproductibilă zonă a testului. Explicațiile sunt mai multe. Colorația imunohistochimică a fost concepută și calibrată pentru a separa tumorile cu cantități mari de HER2 de restul, nu pentru a distinge nuanțele de la capătul inferior al scalei. Tumora poate fi eterogenă, cu zone care exprimă proteina diferit, astfel încât o biopsie mică poate da alt rezultat decât piesa operatorie. Statusul HER2 se poate schimba și după tratament sau între tumora primară și o eventuală metastază. Ghidul comun al Societății Americane de Oncologie Clinică și al Colegiului American al Patologilor, actualizat în 2023, recomandă ca anatomopatologii să diferențieze atent scorul 0 de scorul 1+, cu controale de calitate adecvate, fără a introduce o categorie de diagnostic separată. Studiul DESTINY-Breast06, publicat în 2024, a adăugat o treaptă și mai fină, arătând beneficiul tratamentului cu trastuzumab deruxtecan și în tumorile HER2-ultralow metastatice cu receptori hormonali pozitivi, după terapia hormonală. același fragment de tumoră poate primi scoruri HER2 diferite la doi anatomopatologi Variabilitatea nu indică o greșeală a laboratorului, ci limitele unei metode create pentru alt scop. Atât timp cât tratamentul depindea doar de diferența dintre HER2-pozitiv și HER2-negativ, nuanța dintre 0 și 1+ nu avea consecințe. Acum, ea poate decide accesul la un medicament. Pentru o pacientă cu un rezultat la limită, întrebarea dacă lama poate fi reevaluată sau dacă o altă probă tumorală poate fi testată este legitimă și se pune medicului oncolog, nu laboratorului direct. Scorul HER2 nu se interpretează însă izolat, ci împreună cu receptorii hormonali, stadiul bolii și opțiunile de tratament disponibile. Ce înseamnă „imunopozitiv” în acest studiu A doua clasificare, specifică programului I-SPY, se numește subtip predictiv de răspuns (RPS, din engleză response-predictive subtype). Ea a fost construită din datele primelor aproximativ 990 de participante la I-SPY2, tratate cu zece regimuri diferite, și combină receptorii hormonali, statusul HER2 și semnături de expresie genică. Una dintre acestea, numită ImPrint, estimează dacă tumora are un profil imun asociat cu răspunsul la imunoterapie. Analiza publicată în Cancer Cell în 2022 a arătat că alocarea tratamentelor după aceste subtipuri ar fi crescut rata globală de răspuns complet de la 51% la 63%, comparativ cu alegerea bazată doar pe receptorii hormonali și pe HER2. Versiunea 2.0 a acestei clasificări, folosită în raportarea rezultatelor, împarte tumorile HER2-negative în patru grupe: cu receptori hormonali pozitivi și imunonegative, cu receptori hormonali pozitivi și imunopozitive, cu receptori hormonali negativi și imunonegative, respectiv cu receptori hormonali negativi și imunopozitive. Termenul „imunopozitiv” desemnează, așadar, o tumoră a cărei semnătură genetică sugerează o posibilă sensibilitate la imunoterapie. Nu este același lucru cu testul PD-L1 din buletinul de anatomie patologică și nu face parte din investigațiile de rutină; este un instrument de cercetare folosit în cadrul studiului. Termenii-cheie din studiul I-SPY2.2 TermenCe înseamnăDe ce contează în studiu Tratament neoadjuvantTratament sistemic administrat înaintea operațieiPermite urmărirea răspunsului tumorii și adaptarea tratamentului Răspuns patologic complet (pCR)Absența cancerului invaziv în sân și în ganglionii operațiObiectivul principal al studiului Povara tumorală reziduală (RCB)Clasificare 0–III a tumorii rămase după tratamentNuanțează rezultatul când răspunsul nu este complet Receptori hormonali (HR)Receptori pentru estrogen și progesteronSepară tumorile hormono-dependente de cele triplu negative HER2-lowScor IHC 1+ sau 2+, fără amplificarea geneiȚintă pentru trastuzumab deruxtecan HER2-ultralowScor IHC 0 cu colorare slabă a membraneiInclus în studiu, alături de HER2-low Semnătură imunopozitivăProfil genetic asociat cu răspunsul la imunoterapieCel mai puternic predictor al răspunsului în studiu Anticorp conjugat (ADC)Anticorp legat de un medicament citotoxicModul de acțiune al medicamentului trastuzumab deruxtecan „HER2-negativ” în buletin nu înseamnă lipsa totală a proteinei HER2 Pentru terapiile anti-HER2 clasice, singura întrebare relevantă era dacă tumora are amplificarea genei. Pentru un anticorp conjugat precum trastuzumab deruxtecan, chiar și o cantitate mică de proteină HER2 pe suprafața celulei poate fi suficientă pentru a ancora medicamentul și a elibera chimioterapia în tumoră. De aceea, același buletin poate fi citit diferit în funcție de tratamentul discutat: o tumoră „HER2-negativă” pentru trastuzumab clasic poate fi „HER2-low” pentru trastuzumab deruxtecan. Scorul exact de IHC, nu doar eticheta finală, devine o informație utilă de clarificat cu medicul. Cum acționează trastuzumab deruxtecan și rilvegostomig Cele două medicamente ale combinației lucrează pe niveluri diferite. Primul atacă direct celula tumorală. Al doilea încearcă să determine sistemul imunitar să recunoască și să elimine celulele canceroase rămase. Ipoteza studiului a fost că efectele se pot potența: celulele distruse de primul medicament eliberează semnale care atrag atenția imunității, iar al doilea medicament împiedică tumora să oprească acest răspuns. Un anticorp care transportă chimioterapie: trastuzumab deruxtecan Trastuzumab deruxtecan este un anticorp conjugat cu un medicament (ADC, din engleză antibody–drug conjugate). Partea de anticorp este trastuzumab, care recunoaște proteina HER2. De anticorp este legată chimic o moleculă citotoxică, deruxtecan, un inhibitor al topoizomerazei I, enzima care taie temporar una dintre catenele ADN-ului pentru a reduce tensiunea acestuia în timpul copierii. Fără această enzimă, celula nu își poate replica ADN-ul și moare. Medicamentul are aproximativ opt molecule de chimioterapie atașate fiecărui anticorp, un raport mare față de alte ADC-uri. După ce anticorpul se leagă de HER2, complexul este internalizat în celulă, iar legătura dintre anticorp și chimioterapie este tăiată de enzimele intracelulare. Molecula eliberată poate traversa membranele și poate ajunge și în celulele tumorale vecine, inclusiv în cele cu puțin HER2 sau deloc. Acest fenomen, numit efect „de vecinătate” (bystander effect), explică de ce medicamentul este activ și în tumorile cu expresie redusă a țintei. În boala metastatică, studiul de fază 3 DESTINY-Breast04, publicat în New England Journal of Medicine în 2022, a inclus 557 de paciente cu cancer mamar HER2-low tratate anterior cu chimioterapie. Trastuzumab deruxtecan a prelungit semnificativ supraviețuirea fără progresie și supraviețuirea globală față de chimioterapia aleasă de medic. Același studiu a documentat și principalul risc specific: boala pulmonară interstițială sau pneumonita legată de medicament a apărut la 12,1% dintre paciente, iar 0,8% au avut forme fatale. I-SPY2.2 a pornit, așadar, de la un medicament cu eficacitate dovedită în boala avansată și cu un profil de siguranță care impune supraveghere pulmonară. Două frâne ale sistemului imunitar blocate simultan: PD-1 și TIGIT Limfocitele T, celulele imunitare care pot distruge celulele canceroase, au pe suprafață receptori care funcționează ca frâne. Ei împiedică reacțiile imunitare excesive împotriva țesuturilor proprii, dar tumorile îi folosesc pentru a se ascunde. Cel mai cunoscut este PD-1, ținta imunoterapiilor de tip pembrolizumab. Un altul este TIGIT, un receptor care reduce activitatea limfocitelor T și a celulelor NK, o altă categorie de celule imunitare cu rol antitumoral. Rilvegostomig este un anticorp bispecific, adică o moleculă construită să recunoască două ținte în același timp: PD-1 și TIGIT. Ideea este ca blocarea simultană a celor două frâne să producă un răspuns imun mai puternic decât blocarea uneia singure. Medicamentul este în prezent experimental și nu este aprobat pentru utilizare în afara studiilor clinice. Combinația cu trastuzumab deruxtecan nu fusese testată anterior în cancerul de sân, motiv pentru care studiul a inclus o etapă inițială de siguranță cu monitorizare pulmonară intensificată. Imunoterapia are deja un loc stabil în tratamentul neoadjuvant al cancerului mamar triplu negativ. Studiul de fază 3 KEYNOTE-522, publicat în New England Journal of Medicine în 2020, a arătat că adăugarea pembrolizumabului la chimioterapia administrată înaintea operației crește proporția pacientelor cu răspuns complet. Din acest motiv, în I-SPY2.2, etapele care urmează combinației experimentale includ pembrolizumab pentru tumorile triplu negative și pentru cele imunopozitive. Cum a fost construit studiul I-SPY2.2: trei blocuri de tratament și o decizie după fiecare I-SPY2.2 este un studiu de tip platformă, în care mai multe tratamente experimentale sunt testate în paralel, folosind un protocol comun și un grup de control împărțit. Designul se numește randomizare secvențială cu alocări multiple (SMART): pacienta nu primește un singur tratament fix, ci o succesiune de etape, iar trecerea la etapa următoare depinde de răspunsul măsurat. Brațul cu rilvegostomig și trastuzumab deruxtecan a fost deschis între mai 2024 și mai 2025, în 30 de centre din Statele Unite. Au putut participa adulte cu cancer de sân în stadiul II sau III, cu tumori de cel puțin 2,5 cm la examinarea clinică sau 2 cm la imagistică. Pentru combinația nouă au fost eligibile doar tumorile HER2-low sau HER2-ultralow. La randomizare, o parte dintre participante au fost repartizate în grupul de control, care a primit doar etapele standard. Cele trei blocuri de tratament din I-SPY2.2 BlocCe conțineDuratăCine îl primește Blocul ARilvegostomig plus trastuzumab deruxtecanPână la 4 cicluri la 3 săptămâni (aproximativ 12 săptămâni)Toate pacientele din brațul experimental Blocul BPaclitaxel, carboplatin și pembrolizumab, sau paclitaxel singur, în funcție de subtip12 săptămâniPacientele care nu au un răspuns suficient după blocul A, precum și grupul de control Blocul CDoxorubicină și ciclofosfamidă, cu sau fără pembrolizumab4 cicluriPacientele care nu au un răspuns suficient după blocul B Răspunsul a fost urmărit prin rezonanță magnetică (RMN) mamară la începutul tratamentului și după 3, 6 și 12 săptămâni, măsurând volumul funcțional al tumorii, adică volumul de țesut tumoral care încă captează substanța de contrast. Pacientele cu o scădere insuficientă a volumului la 6 săptămâni au fost îndrumate să treacă mai devreme la blocul următor. La finalul blocurilor A și B, pacientele cu o probabilitate de răspuns complet estimată pe baza RMN peste pragul stabilit, cu biopsie negativă și fără ganglioni suspecți la ecografie, au putut merge direct la operație. Folosirea RMN-ului ca busolă a tratamentului are o istorie proprie, legată de primul studiu din programul I-SPY. În I-SPY 1, desfășurat împreună cu rețeaua americană de cercetare în imagistică ACRIN, femeile cu cancer de sân local avansat au făcut RMN mamar înainte, în timpul și după chimioterapia neoadjuvantă. Analiza publicată în 2012 în revista Radiology a arătat că volumul funcțional al tumorii, adică volumul de țesut care captează substanța de contrast, prezice răspunsul complet mai bine decât măsurarea clinică a tumorii la palpare. Pe această observație s-a construit algoritmul care, în I-SPY2.2, decide trecerea de la un bloc de tratament la următorul. RMN-ul are însă o limită fundamentală: nu poate vedea boala microscopică. O tumoră care nu se mai vede la imagistică poate conține încă grupuri mici de celule canceroase. Din acest motiv, protocolul I-SPY2.2 a cerut și o biopsie fără tumoră înaintea operației anticipate. Chiar și așa, decizia finală a rămas cea a anatomopatologului, după examinarea întregului țesut operat. Câteva studii testează acum un pas și mai îndrăzneț: renunțarea la operația sânului la pacientele cu răspuns excepțional. Într-un studiu de fază 2 condus la MD Anderson Cancer Center și publicat în Lancet Oncology în 2022, 50 de paciente cu tumori mici triplu negative sau HER2-pozitive au făcut, după tratament, o biopsie cu aspirație în vid, ghidată imagistic. Cele 31 de paciente fără tumoră la biopsie au primit doar radioterapie, fără operație, și niciuna nu a avut recidivă la nivelul sânului după o urmărire mediană de 26,4 luni. Rezultatul este încurajator, dar provine dintr-un grup foarte mic și selectat, cu urmărire scurtă, și nu reprezintă o practică standard. un RMN fără tumoră vizibilă nu este același lucru cu un răspuns complet confirmat Expresia „tumora a dispărut la RMN” este adesea înțeleasă ca vindecare sau ca motiv pentru a renunța la operație. RMN-ul măsoară însă țesutul care captează contrast, iar celulele tumorale rămase în număr mic pot trece neobservate. În I-SPY2.2, imagistica a servit pentru a ghida tratamentul, nu pentru a-l încheia: confirmarea răspunsului complet a venit întotdeauna din analiza țesutului operat. Renunțarea la operație rămâne, deocamdată, o întrebare de cercetare, testată doar în studii clinice cu protocoale stricte și urmărire atentă. Analiza statistică a fost bayesiană, ceea ce înseamnă că rezultatele au fost actualizate continuu pe măsură ce se acumulau date. Pentru blocul A, combinația „absolvea”, adică trecea testul, dacă probabilitatea ca rata ei de răspuns complet să depășească un prag prestabilit era de peste 85%. Pragurile au fost de 40% pentru subtipurile imunopozitive, care răspund bine la tratamentele cunoscute, și de 15% pentru subtipurile imunonegative, cu răspuns tradițional mai slab. Pentru strategia completă, comparația s-a făcut direct cu grupul de control. Cine a participat la studiu Din 656 de paciente evaluate, 377 au fost eligibile și randomizate. Dintre cele 289 alocate tratamentelor experimentale, 108 au fost repartizate combinației cu rilvegostomig și trastuzumab deruxtecan, iar 105 au primit efectiv tratamentul. În grupul de control au fost repartizate 88 de paciente, dintre care 77 au fost tratate. Vârsta medie a fost de 48,1 ani în brațul experimental și de 50,9 ani în grupul de control. În brațul experimental, 56% dintre tumori aveau receptori hormonali pozitivi, iar 44% erau triplu negative. După semnătura imună, grupele au fost inegale: 47 de paciente aveau tumori hormono-pozitive imunonegative, 35 tumori triplu negative imunopozitive, 12 tumori hormono-pozitive imunopozitive și 11 tumori triplu negative imunonegative. Aceste cifre mici, în special cele 12 paciente dintr-un subgrup, cântăresc mult în interpretarea rezultatelor. Dintre pacientele tratate cu combinația nouă, 27 au mers la operație după blocul A, iar 40 după blocul B. „a trecut pragul” nu înseamnă „mai bun decât tratamentul standard” Studiul are două tipuri de evaluare, iar rezultatele lor sunt diferite. Prima întreabă dacă blocul A, singur, depășește un prag de răspuns complet considerat relevant clinic; aici, combinația a trecut testul în subtipurile imunopozitive. A doua întreabă dacă întreaga strategie, cu blocurile A, B și C, obține mai multe răspunsuri complete decât grupul de control; aici, combinația nu a trecut testul. Formularea corectă este, așadar, că rilvegostomig cu trastuzumab deruxtecan a obținut rezultate finale similare tratamentului standard, cu un traseu mai scurt pentru o parte dintre paciente. Nu a crescut numărul total de răspunsuri complete. Ce a obținut combinația înaintea oricărei chimioterapii clasice După blocul A, 21 de paciente au avut răspuns patologic complet. Toate aveau tumori imunopozitive: 7 din 12 în grupa hormono-pozitivă imunopozitivă și 14 din 35 în grupa triplu negativă imunopozitivă. În cele două grupe imunonegative, niciuna dintre cele 58 de paciente nu a avut răspuns complet după blocul A. Modelul statistic, care ține cont și de pacientele care nu au mers direct la operație și estimează răspunsul pe baza RMN, a calculat o rată de răspuns complet de 57% pentru tumorile hormono-pozitive imunopozitive și de 52% pentru cele triplu negative imunopozitive. Probabilitatea ca aceste rate să depășească pragul de 40% a fost de 93%, respectiv 88%, ambele peste limita de 85% stabilită pentru succes. Pentru ansamblul tumorilor imunopozitive, rata estimată a fost de aproximativ 54%. În tumorile imunonegative, ratele estimate au fost de 3% în grupa hormono-pozitivă și de 8% în grupa triplu negativă, mult sub pragul de 15%. Când rezultatele au fost analizate după clasificarea obișnuită, doar după receptorii hormonali, combinația nu a trecut testul: 16% în tumorile hormono-pozitive HER2-negative și 33% în tumorile triplu negative. Răspunsul complet după blocul A, pe subtipuri SubtipPacienteRăspuns complet (număr)Rată estimată de modelPragRezultat Hormono-pozitiv, HER2-negativ (toate)59716%15%Nu a trecut testul Triplu negativ (toate)461433%40%Nu a trecut testul Hormono-pozitiv, imunopozitiv12757%40%A trecut testul Triplu negativ, imunopozitiv351452%40%A trecut testul Hormono-pozitiv, imunonegativ4703%15%Nu a trecut testul Triplu negativ, imunonegativ1108%15%Nu a trecut testul Tabelul arată mecanismul central al rezultatului. Aceleași paciente, grupate după receptorii hormonali, par să răspundă modest. Grupate după semnătura imună, se separă în două populații foarte diferite: una în care combinația a eliminat tumora la aproximativ jumătate dintre paciente și una în care aproape nu a avut efect. receptorii hormonali nu au separat respondentele de nerespondente, semnătura imună le-a separat În tumorile hormono-pozitive, imunoterapia era privită până recent ca o opțiune cu beneficiu limitat. În I-SPY2.2, 7 din cele 12 tumori hormono-pozitive imunopozitive au dispărut complet după blocul A, în timp ce niciuna dintre cele 47 hormono-pozitive imunonegative nu a ajuns la răspuns complet în aceeași etapă. Autorii observă că această diferență ar fi rămas ascunsă dacă rezultatele ar fi fost analizate doar după receptorii hormonali și HER2. Grupul de 12 paciente este însă prea mic pentru concluzii ferme, iar semnătura imună folosită nu este, deocamdată, un test de rutină. Rezultatul justifică studii dedicate, nu o schimbare de practică. Strategia completă: rezultat final similar, drum mai scurt pentru o parte dintre paciente Adăugând blocurile B și C, 8 din cele 12 paciente hormono-pozitive imunopozitive și 26 din cele 35 triplu negative imunopozitive au ajuns la răspuns complet, în total 34 din 47, adică aproximativ 72%. Majoritatea răspunsurilor complete au apărut deja la finalul blocului A: 7 din 8 în prima grupă și 14 din 26 în a doua. Comparația cu grupul de control a arătat rate estimate foarte apropiate: 67% față de 65% în tumorile hormono-pozitive imunopozitive și 72% față de 70% în cele triplu negative imunopozitive. Probabilitatea ca strategia experimentală să fie superioară controlului a fost de doar 53%, respectiv 57%, mult sub pragul de 85%. Pentru ansamblul tumorilor triplu negative, 28 din 46 de paciente din brațul experimental au avut răspuns complet, față de 19 din 31 în grupul de control, cu rate estimate de 59% și 61%. În tumorile imunonegative, strategia experimentală a obținut rezultate numeric mai slabe decât controlul: 9% față de 15% în grupa hormono-pozitivă imunonegativă și 24% în grupa triplu negativă imunonegativă, sub valoarea din grupul de control. Pentru aceste paciente, începerea tratamentului cu combinația experimentală nu a adus niciun avantaj și ar fi putut întârzia chimioterapia eficientă. Strategia completă (blocurile A–C) comparată cu grupul de control SubtipBrațul experimental: pacienteRată estimată, brațul experimentalGrupul de control: pacienteRată estimată, controlProbabilitate de superioritate Hormono-pozitiv, imunopozitiv1267%965%53% Triplu negativ, imunopozitiv3572%2170%57% Triplu negativ (toate)4659%3161%45% Hormono-pozitiv, imunonegativ479%3715%18% Valoarea strategiei nu stă, deci, în numărul total de răspunsuri complete, ci în drumul prin care s-a ajuns la ele. Dintre cele 34 de paciente imunopozitive cu răspuns complet, 21, adică 62%, au avut nevoie doar de blocul A și nu au primit deloc chimioterapie clasică. Alte 12 au avut nevoie și de blocul B, iar doar una a ajuns la blocul C. În total, 33 din 34, adică 97%, au evitat antraciclinele, clasa de chimioterapice din care face parte doxorubicina. Povara tumorală reziduală confirmă tendința. În tumorile triplu negative imunopozitive, proporția pacientelor cu RCB 0 sau I a fost de 83% în brațul experimental, față de 71% în grupul de control. Diferența sugerează că și pacientele fără răspuns complet au avut, în multe cazuri, boală reziduală minimă, dar numerele sunt mici și analiza nu a fost concepută pentru a demonstra superioritatea. O analiză suplimentară, făcută după obținerea datelor, s-a limitat la tumorile cu scor HER2 de 1+ sau 2+, unde activitatea medicamentului trastuzumab deruxtecan este cea mai bine documentată. În acest subgrup, strategia experimentală a avut o rată estimată de răspuns complet de 74%, față de 62% în grupul de control, cu o probabilitate de superioritate de 83%. Rezultatul este interesant, dar rămâne sub pragul de 85% și provine dintr-o analiză neplanificată inițial, pe un număr mic de paciente. Ce înseamnă, concret, evitarea antraciclinelor Antraciclinele, precum doxorubicina, sunt printre cele mai eficiente chimioterapice în cancerul de sân, dar au efecte pe termen lung care contează mai ales la femeile tinere, cu o speranță de viață lungă după tratament. Cel mai cunoscut este riscul de afectare a mușchiului cardiac, care crește odată cu doza cumulată. Un risc rar, dar serios, este apariția ulterioară a unor boli hematologice maligne, precum leucemia secundară. Taxanii, precum paclitaxelul, au la rândul lor un efect advers frecvent și uneori persistent: neuropatia periferică, manifestată prin amorțeli, furnicături sau durere la nivelul mâinilor și picioarelor. Pentru o pacientă care ajunge la răspuns complet după doar 12 săptămâni de tratament experimental, scutirea de ambele etape poate însemna o recuperare mai rapidă și mai puține efecte pe termen lung. Datele despre calitatea vieții și timpul de recuperare sunt încă în analiză și vor arăta dacă această diferență se confirmă în experiența reală a pacientelor. Pentru pacientele tinere, evitarea unei etape de chimioterapie poate conta și pentru fertilitate. Ciclofosfamida din blocul C este una dintre cele mai toxice chimioterapii pentru ovare, iar riscul de insuficiență ovariană crește odată cu vârsta și cu doza cumulată. Datele despre efectul combinației dintre trastuzumab deruxtecan și rilvegostomig asupra rezervei ovariene lipsesc, astfel încât I-SPY2.2 nu permite concluzii despre fertilitate. Vârsta medie din studiu, de 48 de ani, arată totuși că o parte importantă dintre participante se aflau încă în perioada fertilă. Tratamentul neoadjuvant începe, de regulă, la câteva săptămâni după diagnostic, iar fereastra pentru conservarea fertilității este scurtă. Stimularea ovariană pentru crioconservarea ovocitelor sau a embrionilor durează aproximativ două săptămâni, iar protocoalele cu pornire în orice zi a ciclului menstrual permit începerea ei fără a aștepta menstruația. În paralel, studiul POEMS, publicat în New England Journal of Medicine în 2015, a arătat că un agonist de GnRH administrat în timpul chimioterapiei, care pune temporar ovarele în repaus, a redus insuficiența ovariană la doi ani de la 22% la 8% la pacientele cu tumori fără receptori hormonali, iar numărul sarcinilor ulterioare a fost mai mare. discuția despre fertilitate are loc înaintea primei perfuzii, nu după În ritmul alert al primelor săptămâni după diagnostic, întrebarea despre copiii pe care pacienta și-i dorește în viitor este ușor de amânat. Opțiunile de conservare a fertilității depind însă aproape în întregime de momentul în care sunt discutate: după începerea chimioterapiei, multe dintre ele nu mai sunt posibile. Trimiterea către un specialist în medicina reproducerii poate fi făcută în paralel cu investigațiile de stadializare, fără a întârzia semnificativ tratamentul oncologic. Decizia este personală, dar informația trebuie să ajungă la pacientă la timp, inclusiv atunci când ea nu deschide singură subiectul. a evita antraciclinele nu înseamnă a evita orice toxicitate Combinația experimentală nu este un tratament „fără chimioterapie”, ci un tratament cu chimioterapie livrată țintit. Deruxtecanul rămâne o moleculă citotoxică, iar în blocul A greața a apărut la 81% dintre paciente, oboseala la 85%, iar căderea părului la 58%. Pe lângă aceste efecte, trastuzumab deruxtecan are un risc pulmonar specific, care a cerut monitorizare prin tomografii repetate. Avantajul real nu este absența efectelor adverse, ci posibilitatea ca o parte dintre paciente să termine tratamentul mai devreme și să evite efectele pe termen lung ale antraciclinelor și taxanilor. Efectele adverse: oboseala și greața au fost frecvente, plămânul a cerut cea mai mare atenție Cele mai frecvente efecte adverse în timpul blocului A au fost oboseala și greața, urmate de căderea părului, constipație și diaree. Efectele de grad 3 sau mai mare, adică severe, au fost puțin frecvente în timpul combinației experimentale, fără niciun deces legat de această etapă. Pe întreaga strategie, inclusiv în etapele cu chimioterapie clasică, efecte de grad 3 sau mai mare au apărut la 40 de paciente, adică 38,1%, cel mai des neutropenie, iar o pacientă a decedat din cauza unei septicemii. Comparativ cu grupul de control, strategia experimentală a fost asociată cu mai multă greață și constipație, dar cu mai puțină neuropatie periferică, neutropenie, anemie, erupții cutanate și dureri musculo-scheletice. Explicația este logică: multe paciente din brațul experimental nu au mai ajuns la etapele cu taxani și antracicline, responsabile în mare parte de aceste efecte. Efecte adverse selectate, orice grad Efect adversDoar blocul A (105 paciente)Strategia experimentală completă (105 paciente)Grupul de control (77 de paciente) Oboseală85%90%87% Greață81%88%71% Căderea părului58%65%56% Constipație57%63%51% Neuropatie periferică21%60%70% Neutropenie12%37%47% Anemie13%28%39% Erupții cutanate26%44%53% Pneumonită (afectare pulmonară interstițială)12%13%0% Afectarea pulmonară interstițială: ce s-a întâmplat și cum a fost gestionată Boala pulmonară interstițială, numită și pneumonită, este o inflamație a țesutului dintre alveolele pulmonare și reprezintă riscul cel mai important al tratamentului cu trastuzumab deruxtecan. Riscul putea fi teoretic amplificat de imunoterapie, care poate provoca la rândul ei pneumonită. Din acest motiv, protocolul a inclus tomografii computerizate toracice de înaltă rezoluție la fiecare 6 săptămâni, teste funcționale respiratorii, teste de mers, o pauză planificată după primele 20 de paciente tratate și analize săptămânale de siguranță, cu un medic pneumolog independent care evalua tomografiile anormale în timp real. Înrolarea a fost suspendată de două ori: prima dată conform planului, după primele 20 de paciente, a doua oară după identificarea a două cazuri de pneumonită de grad 2 sau mai mare. După o pauză cumulată de trei luni, comisia independentă de monitorizare a siguranței a considerat riscul acceptabil, cu supraveghere și conduită ghidată de protocol. În total, pneumonita a apărut la 14 paciente (13%), dintre care 13 în timpul blocului A. Majoritatea cazurilor au fost ușoare, a existat un singur caz de grad 3, de scurtă durată, și toate s-au vindecat, cu o durată mediană de 32,5 zile, fără recidivă. Opt paciente au oprit combinația înainte de a primi toate cele patru doze, iar cinci au necesitat tratament cu corticosteroizi. Ca termen de comparație, în studiul DESTINY-Breast11, în care trastuzumab deruxtecan a fost folosit înaintea operației în cancerul HER2-pozitiv, pneumonita a fost raportată la 4,9% dintre paciente. Alte efecte adverse serioase în I-SPY2.2 au fost embolia pulmonară, la 3 paciente (2,9%), și insuficiența suprarenală, un efect cunoscut al imunoterapiei, rară în blocul A (1%) și prezentă la 3% dintre paciente pe întreaga strategie. Insuficiența suprarenală face parte dintr-o categorie de efecte adverse care merită o atenție aparte: endocrinopatiile imune. Imunoterapia poate declanșa o reacție autoimună împotriva glandelor endocrine, iar, spre deosebire de alte efecte adverse, afectarea este adesea permanentă. În studiul KEYNOTE-522, hipotiroidismul a apărut la 13,7% dintre pacientele tratate cu pembrolizumab, față de 3,3% în grupul cu chimioterapie singură, iar hipertiroidismul la 4,6%, față de 1,0%. Glanda tiroidă afectată nu își reia, de regulă, funcția, iar tratamentul de substituție cu levotiroxină se continuă pe termen lung. Insuficiența suprarenală este mai rară, dar mai serioasă. Apare de obicei prin inflamarea hipofizei, glanda care comandă suprarenalele, și poate necesita hidrocortizon toată viața, cu ajustarea dozei în perioadele de boală, febră sau intervenții chirurgicale. Date prezentate la congresul Societății Europene de Oncologie Medicală (ESMO) din 2024 sugerează că acest efect apare mai frecvent la pacientele mai tinere tratate pentru cancer de sân în stadii incipiente. Semnele sunt adesea nespecifice: oboseală neobișnuită, amețeală la ridicarea în picioare, greață persistentă, pierdere în greutate, tensiune arterială scăzută. Ele se pot confunda ușor cu efectele chimioterapiei. Argumentul este important pentru logica studiului I-SPY2.2. În boala metastatică, un efect advers permanent poate fi un compromis acceptabil pentru controlul bolii. În cancerul de sân incipient, unde multe paciente se vindecă, efectele care rămân după tratament cântăresc mai mult, pentru că pacienta va trăi cu ele decenii. oprirea imunoterapiei nu oprește întotdeauna efectele ei asupra glandelor endocrine Majoritatea efectelor adverse ale chimioterapiei dispar în săptămânile sau lunile de după tratament. Efectele imune asupra tiroidei, hipofizei sau suprarenalelor fac excepție: o glandă distrusă de reacția autoimună nu se reface, iar hormonul lipsă trebuie înlocuit pe termen lung. Riscul nu este un motiv de a refuza o imunoterapie cu beneficiu demonstrat, cum este pembrolizumab în cancerul triplu negativ, dar trebuie cântărit și explicat. Analizele hormonale periodice în timpul și după tratament permit depistarea precoce, iar pacientele cu insuficiență suprarenală primesc instrucțiuni scrise despre ajustarea dozei în situații de stres. o frecvență mai mare a pneumonitei poate reflecta o supraveghere mai atentă Diferența dintre 13% în I-SPY2.2 și 4,9% în DESTINY-Breast11 nu înseamnă neapărat că rilvegostomig dublează riscul pulmonar. Tomografiile la fiecare 6 săptămâni și evaluarea în timp real de către un pneumolog detectează și cazurile ușoare, fără simptome, care într-o urmărire obișnuită ar putea trece neobservate. Autorii consideră că incidența mai mare reflectă probabil această supraveghere mai strânsă. Studiul nu poate exclude însă o contribuție a imunoterapiei, iar formele severe au fost rare în ambele studii. Concluzia practică este că detectarea precoce a permis oprirea tratamentului și vindecarea tuturor cazurilor. În practica oncologică, orice simptom respirator nou apărut în timpul tratamentului cu trastuzumab deruxtecan, precum tusea seacă persistentă, respirația dificilă la efort sau febra fără o cauză evidentă, se comunică echipei medicale fără întârziere. Recunoașterea timpurie este cea care face diferența dintre o formă ușoară, care se rezolvă la oprirea tratamentului, și una severă. Limitele studiului I-SPY2.2 și ce rămâne de demonstrat Cea mai importantă limită este dimensiunea subgrupurilor. Analiza pe subtipuri este esențială pentru a vedea cine răspunde, dar reduce fiecare grup la câteva zeci de paciente, iar în cazul tumorilor hormono-pozitive imunopozitive la doar 12. Intervalele de incertitudine sunt largi: rata estimată de 57% în acest subgrup are un interval credibil de la 35% la 78%. A doua limită este natura obiectivului. Răspunsul patologic complet este un rezultat intermediar, iar supraviețuirea la cinci ani, obiectiv secundar al studiului, nu este încă disponibilă. A treia limită ține de atribuire: designul nu permite separarea contribuției fiecăruia dintre cele două medicamente. Autorii consideră puțin probabil ca efectul să se datoreze doar imunoterapiei, dar recunosc că doar un studiu de fază 3 poate stabili dacă rilvegostomig aduce un beneficiu suplimentar și dacă trastuzumab deruxtecan singur ar obține rezultate comparabile. Istoria programului I-SPY2 oferă un precedent direct pentru această întrebare. Platforma a pornit în 2010, condusă de chirurgul Laura Esserman de la Universitatea din California, San Francisco, și de statisticianul Donald Berry, cu ideea de a testa rapid medicamente noi pe subtipuri de cancer de sân. În 2016, combinația dintre veliparib, un inhibitor PARP, și carboplatin a „absolvit” în tumorile triplu negative, cu o rată estimată de răspuns complet de 51%, față de 26% în grupul de control. Studiul de fază 3 BrighTNess, publicat în Lancet Oncology în 2018, a separat însă cele două componente. Răspunsul complet a fost de 53% cu veliparib, carboplatin și paclitaxel, de 58% cu carboplatin și paclitaxel, fără veliparib, și de 31% cu paclitaxel singur. Beneficiul venea, așadar, aproape în întregime din carboplatin, iar veliparibul nu adăuga nimic. Situația inversă a apărut cu pembrolizumab: în I-SPY2, adăugarea lui la chimioterapie a crescut rata de răspuns complet de la 22% la 60% în tumorile triplu negative și de la 13% la 30% în cele hormono-pozitive, iar studiul de fază 3 KEYNOTE-522 a confirmat beneficiul în tumorile triplu negative. o combinație care trece testul în fază 2 își poate datora succesul unei singure componente Când două medicamente sunt testate împreună, un rezultat bun arată că acea combinație funcționează, nu că fiecare componentă contribuie. Cazul veliparibului din I-SPY2 și BrighTNess arată că un medicament poate „absolvi” fără să aibă, de fapt, un rol propriu. Pentru rilvegostomig cu trastuzumab deruxtecan, întrebarea rămâne deschisă în ambele sensuri: anticorpul conjugat ar putea explica singur o mare parte din răspuns, sau imunoterapia ar putea fi esențială în tumorile imunopozitive. Doar un studiu care compară direct combinația cu fiecare medicament separat poate da răspunsul, iar până atunci rezultatul nu se atribuie niciunei componente în mod izolat. Există și limite de context. Studiul s-a desfășurat exclusiv în Statele Unite, pe o populație predominant albă. Semnătura imună care a separat respondentele nu este un test disponibil de rutină. AstraZeneca a furnizat medicamentele și o parte din finanțare, fără rol direct declarat în designul studiului, în analiza datelor sau în redactare; studiul a fost finanțat și de Institutul Național al Cancerului din Statele Unite, iar numeroși investigatori au declarat relații financiare cu companii farmaceutice, inclusiv cu AstraZeneca. Raportarea are și câteva neconcordanțe numerice între rezumat, text și tabele: de exemplu, punctele-cheie menționează o rată de răspuns complet de 79% pentru tumorile imunopozitive, în timp ce numărătoarea brută din text dă 34 din 47, adică aproximativ 72%, valoare reluată și în concluziile articolului. un studiu de fază 2 caută semnale, nu stabilește tratamente I-SPY2.2 a fost conceput explicit ca studiu de identificare a semnalelor: un mod rapid de a vedea ce combinații merită testate în studii mari de fază 3. Rezultatele sale arată unde trebuie căutat, nu ce trebuie prescris. Un studiu de fază 3 ar trebui să compare direct strategiile, să includă calitatea vieții și timpul de recuperare ca obiective importante și să urmărească supraviețuirea pe termen lung. Până atunci, combinația rămâne experimentală și poate fi primită doar în cadrul unui studiu clinic. Ce spune studiul și ce nu spune: o lectură practică pentru paciente Pentru o pacientă diagnosticată recent cu cancer de sân HER2-negativ, studiul nu schimbă tratamentul pe care îl va primi mâine. Rilvegostomig nu este aprobat, iar combinația nu se folosește în afara studiilor clinice. Studiul schimbă însă întrebările pe care merită să le discutați cu echipa medicală și modul în care se poate gândi tratamentul în viitorul apropiat. Ce arată și ce nu arată studiul I-SPY2.2 AfirmațieVerdict pe baza studiului Combinația elimină complet tumora la aproximativ jumătate dintre pacientele cu tumori imunopozitive, înaintea chimioterapiei clasiceSusținută, cu incertitudine mare din cauza numărului mic de paciente Combinația crește numărul total de vindecări față de tratamentul standardNesusținută: rezultatul final a fost similar cu cel din grupul de control O parte dintre paciente pot evita antraciclinele fără să piardă din șansa de răspuns completSusținută în tumorile imunopozitive, în cadrul strategiei adaptate răspunsului Combinația funcționează în toate tumorile HER2-lowNesusținută: în tumorile imunonegative, efectul a fost aproape nul Tratamentul este lipsit de toxicitateNesusținută: greața, oboseala și pneumonita au fost frecvente Combinația prelungește supraviețuireaÎncă necunoscut: datele de supraviețuire nu sunt disponibile Principiul care rămâne valabil dincolo de acest studiu este cel al tratamentului adaptat răspunsului. În cadrul I-SPY2.2, răspunsul tumorii a fost urmărit la intervale regulate prin RMN și confirmat prin biopsie, iar pacientele cu răspuns foarte bun au putut merge mai devreme la operație. Acest mod de lucru presupune echipe multidisciplinare și infrastructură de imagistică, dar arată direcția în care se îndreaptă oncologia mamară: cât tratament este necesar pentru fiecare tumoră, nu cât tratament poate tolera fiecare pacientă. Studiile clinice sunt, pentru unele paciente, o cale legitimă de acces la tratamente noi. Ele au criterii stricte de includere și presupun vizite și investigații suplimentare, dar oferă și o supraveghere atentă. Registrele publice de studii clinice, precum ClinicalTrials.gov și registrul european al studiilor clinice (euclinicaltrials.eu), permit căutarea studiilor deschise după diagnostic și țară. Decizia de a participa se ia împreună cu oncologul curant, care poate evalua dacă profilul tumorii și stadiul bolii se potrivesc criteriilor. 2x GimnasticăAcvatică Premium Un prim pas pentru un bebe mai puternic De la 2 luni|Până pe 31 ianuarie 2027|ABC Dorobanți Sfaturi Healthwise Cereți buletinul complet de anatomie patologică și imunohistochimie. Scorul exact pentru HER2, nu doar eticheta „negativ” sau „pozitiv”, poate conta pentru opțiunile de tratament actuale și viitoare. Este util să știți dacă tumora este HER2-zero, HER2-ultralow sau HER2-low, precum și statusul receptorilor hormonali și indicele de proliferare. Întrebați dacă tratamentul neoadjuvant este potrivit în cazul dumneavoastră. În tumorile triplu negative și HER2-pozitive în stadiile II și III, tratamentul înaintea operației este frecvent recomandat. În tumorile hormono-pozitive, decizia depinde de dimensiune, de afectarea ganglionilor și, uneori, de testele genomice. Fiecare variantă are argumente care merită înțelese înainte de începerea tratamentului. Clarificați cum va fi urmărit răspunsul. Este rezonabil să întrebați ce investigații se vor face pe parcurs, când și ce decizii pot rezulta din ele. Răspunsul tumorii influențează și tratamentul de după operație, iar o pacientă informată înțelege mai bine de ce planul se poate schimba. Întrebați despre studiile clinice deschise. Dacă profilul tumorii se potrivește cu un studiu de tip I-SPY sau cu alte studii cu anticorpi conjugați și imunoterapie, oncologul poate evalua eligibilitatea. Participarea nu este obligatorie și nu se recomandă ca alegere impulsivă, dar merită discutată, mai ales în centrele care derulează astfel de studii. Discutați despre fertilitate înainte de începerea tratamentului. Dacă vă doriți copii în viitor, spuneți-i oncologului de la prima consultație. Conservarea ovocitelor sau a embrionilor și protecția ovariană în timpul chimioterapiei sunt posibile doar dacă sunt planificate la timp, iar trimiterea la un specialist în medicina reproducerii se poate face în paralel cu investigațiile. Întrebați despre analizele hormonale dacă primiți imunoterapie. Funcția tiroidei și, la nevoie, a suprarenalelor se verifică periodic în timpul și după tratament. Oboseala neobișnuită, amețeala la ridicarea în picioare sau greața persistentă se comunică medicului, chiar și la câteva luni după ultima perfuzie. Raportați rapid orice simptom respirator nou. În timpul tratamentului cu trastuzumab deruxtecan, tusea persistentă, respirația dificilă sau febra fără explicație se comunică echipei medicale imediat. În I-SPY2.2, detectarea timpurie a fost cea care a permis vindecarea tuturor cazurilor de pneumonită. Tratați titlurile despre „renunțarea la chimioterapie” cu prudență. Studiul nu arată că chimioterapia ar fi inutilă, ci că unele paciente, cu un anumit profil biologic, pot ajunge la același rezultat pe un drum mai scurt. Orice modificare a planului de tratament se discută exclusiv cu oncologul, nu se decide pe baza unui articol, oricât de recent ar fi. Păstrați atenția asupra stării generale. Tratamentele oncologice solicită organismul pe multe planuri. Somnul, alimentația adecvată, activitatea fizică adaptată și sprijinul psihologic contribuie la toleranța tratamentului și la recuperare, iar echipa medicală poate recomanda servicii de nutriție, kinetoterapie sau psiho-oncologie acolo unde există. Concluzie Healthwise Studiul I-SPY2.2 arată că, în cancerul de sân HER2-negativ cu semnătură imunopozitivă, combinația dintre un anticorp care livrează chimioterapia țintit și un anticorp care blochează două frâne ale sistemului imunitar poate elimina complet tumora la aproximativ jumătate dintre paciente înaintea oricărei chimioterapii clasice, iar strategia adaptată răspunsului a permis evitarea antraciclinelor la aproape toate respondentele, cu un rezultat final similar tratamentului standard. Mecanismul central nu ține de receptorii hormonali sau de nivelul HER2, ci de capacitatea tumorii de a fi recunoscută de sistemul imunitar, iar în tumorile imunonegative combinația aproape nu a funcționat. Contextul contează la fel de mult ca cifrele: este un studiu de fază 2, cu subgrupuri mici, un rezultat intermediar și fără date de supraviețuire, care deschide o direcție de cercetare, nu o opțiune de tratament disponibilă. Înțelegerea propriului profil tumoral și a logicii tratamentului adaptat răspunsului este, pentru orice pacientă, un punct de plecare mai solid decât entuziasmul generat de un titlu. Referințe științifice I-SPY2 Trial Investigators and Advocates. Rilvegostomig plus trastuzumab-deruxtecan for early-stage breast cancer: the I-SPY2.2 randomized clinical trial. JAMA Oncol. Publicat online 22 octombrie 2026. doi:10.1001/jamaoncol.2026.4258Sursa principală a articolului: designul studiului, ratele de răspuns complet după blocul A și pe strategia completă, evitarea antraciclinelor, efectele adverse și monitorizarea pulmonară. Cortazar P, Zhang L, Untch M, et al. Pathological complete response and long-term clinical benefit in breast cancer: the CTNeoBC pooled analysis. Lancet. 2014;384(9938):164-172. doi:10.1016/S0140-6736(13)62422-8Susține legătura dintre răspunsul complet și supraviețuirea pacientelor, mai puternică în tumorile triplu negative și HER2-pozitive, și faptul că răspunsul complet nu a fost validat ca rezultat-surogat la nivel de studiu. Yau C, Osdoit M, van der Noordaa M, et al. Residual cancer burden after neoadjuvant chemotherapy and long-term survival outcomes in breast cancer: a multicentre pooled analysis of 5161 patients. Lancet Oncol. 2022;23(1):149-160. doi:10.1016/S1470-2045(21)00589-1Susține valoarea prognostică a poverii tumorale reziduale (RCB) în toate subtipurile de cancer mamar. Modi S, Jacot W, Yamashita T, et al. Trastuzumab deruxtecan in previously treated HER2-low advanced breast cancer. N Engl J Med. 2022;387(1):9-20. doi:10.1056/NEJMoa2203690Susține eficacitatea tratamentului cu trastuzumab deruxtecan în cancerul mamar metastatic HER2-low și frecvența pneumonitei legate de medicament în boala avansată. Schmid P, Cortes J, Pusztai L, et al. Pembrolizumab for early triple-negative breast cancer. N Engl J Med. 2020;382(9):810-821. doi:10.1056/NEJMoa1910549Susține rolul imunoterapiei cu pembrolizumab adăugate chimioterapiei neoadjuvante în cancerul mamar triplu negativ, folosită în blocurile B și C ale studiului I-SPY2.2. Wolf DM, Yau C, Wulfkuhle J, et al. Redefining breast cancer subtypes to guide treatment prioritization and maximize response: predictive biomarkers across 10 cancer therapies. Cancer Cell. 2022;40(6):609-623.e6. doi:10.1016/j.ccell.2022.05.005Susține construcția subtipurilor predictive de răspuns, inclusiv a semnăturii imune, și creșterea estimată a ratei de răspuns complet prin alocarea tratamentelor după aceste subtipuri. Shatsky RA, Trivedi MS, Yau C, et al. Datopotamab-deruxtecan plus durvalumab in early-stage breast cancer: the sequential multiple assignment randomized I-SPY2.2 phase 2 trial. Nat Med. 2024;30(12):3737-3747. doi:10.1038/s41591-024-03267-1Susține designul secvențial al studiului I-SPY2.2 și rezultatele anterioare ale combinației dintre un anticorp conjugat și imunoterapie în tumorile imunopozitive. Fisher B, Bryant J, Wolmark N, et al. Effect of preoperative chemotherapy on the outcome of women with operable breast cancer. J Clin Oncol. 1998;16(8):2672-2685. doi:10.1200/JCO.1998.16.8.2672Susține rezultatele studiului NSABP B-18: aceeași supraviețuire cu tratamentul administrat înainte sau după operație și mai multe intervenții conservatoare ale sânului. Rastogi P, Anderson SJ, Bear HD, et al. Preoperative chemotherapy: updates of National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project Protocols B-18 and B-27. J Clin Oncol. 2008;26(5):778-785. doi:10.1200/JCO.2007.15.0235Susține urmărirea pe termen lung a studiilor B-18 și B-27 și faptul că adăugarea docetaxelului a crescut răspunsurile complete fără un câștig semnificativ de supraviețuire. Masuda N, Lee SJ, Ohtani S, et al. Adjuvant capecitabine for breast cancer after preoperative chemotherapy. N Engl J Med. 2017;376(22):2147-2159. doi:10.1056/NEJMoa1612645Susține beneficiul capecitabinei după operație la pacientele HER2-negative cu tumoră reziduală (studiul CREATE-X). von Minckwitz G, Huang CS, Mano MS, et al. Trastuzumab emtansine for residual invasive HER2-positive breast cancer. N Engl J Med. 2019;380(7):617-628. doi:10.1056/NEJMoa1814017Susține beneficiul trastuzumab emtansin la pacientele HER2-pozitive cu boală reziduală (studiul KATHERINE). Tutt ANJ, Garber JE, Kaufman B, et al. Adjuvant olaparib for patients with BRCA1- or BRCA2-mutated breast cancer. N Engl J Med. 2021;384(25):2394-2405. doi:10.1056/NEJMoa2105215Susține rolul olaparibului după tratamentul standard la purtătoarele de variante BRCA cu risc înalt (studiul OlympiA). Slamon DJ, Clark GM, Wong SG, et al. Human breast cancer: correlation of relapse and survival with amplification of the HER-2/neu oncogene. Science. 1987;235(4785):177-182. doi:10.1126/science.3798106Susține descoperirea legăturii dintre amplificarea genei HER2, recidivă și supraviețuire. Fernandez AI, Liu M, Bellizzi A, et al. Examination of low ERBB2 protein expression in breast cancer tissue. JAMA Oncol. 2022;8(4). doi:10.1001/jamaoncol.2021.7239Susține variabilitatea dintre anatomopatologi în distincția dintre scorurile HER2 0 și 1+. Wolff AC, Somerfield MR, Dowsett M, et al. Human epidermal growth factor receptor 2 testing in breast cancer: ASCO–College of American Pathologists guideline update. J Clin Oncol. 2023;41(22):3867-3872. doi:10.1200/JCO.23.00638Susține recomandarea de diferențiere atentă a scorului HER2 0 de scorul 1+, fără o categorie de diagnostic nouă. Bardia A, Hu X, Dent R, et al. Trastuzumab deruxtecan after endocrine therapy in metastatic breast cancer. N Engl J Med. 2024;391(22):2110-2122. doi:10.1056/NEJMoa2407086Susține beneficiul trastuzumab deruxtecan în tumorile HER2-low și HER2-ultralow metastatice cu receptori hormonali pozitivi (studiul DESTINY-Breast06). Hylton NM, Blume JD, Bernreuter WK, et al. Locally advanced breast cancer: MR imaging for prediction of response to neoadjuvant chemotherapy — results from ACRIN 6657/I-SPY TRIAL. Radiology. 2012;263(3):663-672. doi:10.1148/radiol.12110748Susține valoarea volumului funcțional al tumorii măsurat prin RMN în predicția răspunsului la tratamentul neoadjuvant. Kuerer HM, Smith BD, Krishnamurthy S, et al. Eliminating breast surgery for invasive breast cancer in exceptional responders to neoadjuvant systemic therapy: a multicentre, single-arm, phase 2 trial. Lancet Oncol. 2022;23(12):1517-1524. doi:10.1016/S1470-2045(22)00613-1Susține rezultatele preliminare ale renunțării la operația sânului la pacientele cu răspuns complet confirmat prin biopsie. Moore HCF, Unger JM, Phillips KA, et al. Goserelin for ovarian protection during breast-cancer adjuvant chemotherapy. N Engl J Med. 2015;372(10):923-932. doi:10.1056/NEJMoa1413204Susține reducerea insuficienței ovariene cu agonist de GnRH administrat în timpul chimioterapiei (studiul POEMS). Rugo HS, Olopade OI, DeMichele A, et al. Adaptive randomization of veliparib–carboplatin treatment in breast cancer. N Engl J Med. 2016;375(1):23-34. doi:10.1056/NEJMoa1513749Susține „absolvirea” combinației veliparib–carboplatin în tumorile triplu negative în cadrul platformei I-SPY2. Loibl S, O’Shaughnessy J, Untch M, et al. Addition of the PARP inhibitor veliparib plus carboplatin or carboplatin alone to standard neoadjuvant chemotherapy in triple-negative breast cancer (BrighTNess): a randomised, phase 3 trial. Lancet Oncol. 2018;19(4):497-509. doi:10.1016/S1470-2045(18)30111-6Susține faptul că beneficiul combinației veliparib–carboplatin a venit din carboplatin, nu din veliparib. Nanda R, Liu MC, Yau C, et al. Effect of pembrolizumab plus neoadjuvant chemotherapy on pathologic complete response in women with early-stage breast cancer: an analysis of the ongoing phase 2 adaptively randomized I-SPY2 trial. JAMA Oncol. 2020;6(5):676-684. doi:10.1001/jamaoncol.2019.6650Susține creșterea ratei de răspuns complet cu pembrolizumab în I-SPY2, confirmată ulterior de KEYNOTE-522. Was this article helpful?Yes0No0 Table of Contents Studiul I-SPY2.2 cu trastuzumab deruxtecan, în șapte ideiDe ce se tratează unele cancere de sân înaintea operațieiCunoaște-ți corpul. Cu instrumente construite pe dovezi.De la NSABP B-18 la I-SPY: cum a devenit tratamentul înaintea operației o practică standardRăspunsul patologic complet: ce caută anatomopatologul în țesutul operatDe ce răspunsul complet contează mai mult în tumorile agresiveHER2-low, HER2-ultralow și semnătura imună: trei feluri de a clasifica aceeași tumorăCe înseamnă „imunopozitiv” în acest studiuCum acționează trastuzumab deruxtecan și rilvegostomigUn anticorp care transportă chimioterapie: trastuzumab deruxtecanDouă frâne ale sistemului imunitar blocate simultan: PD-1 și TIGITCum a fost construit studiul I-SPY2.2: trei blocuri de tratament și o decizie după fiecareCine a participat la studiuCe a obținut combinația înaintea oricărei chimioterapii clasiceStrategia completă: rezultat final similar, drum mai scurt pentru o parte dintre pacienteCe înseamnă, concret, evitarea antraciclinelorEfectele adverse: oboseala și greața au fost frecvente, plămânul a cerut cea mai mare atențieAfectarea pulmonară interstițială: ce s-a întâmplat și cum a fost gestionatăLimitele studiului I-SPY2.2 și ce rămâne de demonstratCe spune studiul și ce nu spune: o lectură practică pentru pacienteSfaturi HealthwiseConcluzie HealthwiseReferințe științifice cancer de sânHER2-lowimunoterapieoncologiestudii clinicetrastuzumab deruxtecantratament neoadjuvant Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Tratamentul TOC în patru zile: ce arată studiul care a comparat metoda Bergen cu terapia online next post Progresia glaucomului după prima deteriorare a câmpului vizual: cât de des revine și ce o favorizează You may also like CA 125: valori normale, cauze de creștere și... noiembrie 16, 2026 Sarcopenie și cancer: ce arată pierderea masei musculare... octombrie 28, 2026 Markerii tumorali: ce arată CEA, CA 125, CA... octombrie 18, 2026 Leave a Comment Cancel Reply Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.