Imunitate înnăscută

27 « Back to Glossary Index

(imunologie, microbiologie, medicină internă)

Imunitatea înnăscută (innate immunity) este prima și cea mai rapidă linie de apărare a organismului față de agenți patogeni, activată în minute până la ore de la expunerea la o amenințare, fără a necesita expunere anterioară la antigenul specific și fără a genera memorie imunologică specifică. Este un sistem de recunoaștere și răspuns conservat evolutiv, prezent la toate animalele multicelulare și la plante, bazat pe detectarea structurilor moleculare conservate ale patogenilor (PAMP — pathogen-associated molecular patterns) prin receptori de recunoaștere a pattern-urilor (PRR — pattern recognition receptors). Componentele sale principale includ bariera epitelială, fagocitele (macrofage și neutrofile), celulele Natural Killer, sistemul complement și mediatorii solubili (citokine, interferoni, proteine de fază acută).

Componentele principale

•  Bariera epitelială — prima linie fizică a imunității înnăscute: tegumentul (pH acid, descuamare continuă, flora cutanată comensală), mucoasele respiratorii (mucus, cili, IgA secretorie), mucoasa gastro-intestinală (acid gastric, enzime, flora intestinală, GALT); joncțiunile strânse dintre celulele epiteliale previn traversarea patogenilor; peptidele antimicrobiene (defensine, catelicidine) produse de epiteliu distrug patogenii la contact

•  Macrofagele — fagocite tisulare rezidente (macrofage alveolare în plămâni, celule Kupffer în ficat, microglie în creier, celule mezangiale în rinichi); primele celule imune care contactează patogenii în țesuturi; funcții: fagocitoză și distrugerea intracelulară a patogenilor prin burst oxidativ și enzime lizozomale; prezentarea antigenelor la limfocitele T (punte cu imunitatea adaptativă); secreția de citokine proinflamatorii (IL-1β, IL-6, TNF-alfa) care recrutează neutrofile și activează răspunsul sistemic de fază acută

•  Neutrofilele — celule imune circulante cu cea mai scurtă durată de viață (6–12 ore în circulație, 1–4 zile în țesuturi); primele recrutate la locul infecției prin chemokine; fagocitează și distrug patogenii prin burst oxidativ (mieloperoxidaza, superoxid, acid hipocloros), eliberare de enzime lizozomale și formarea de capcane extracelulare (NETs — neutrophil extracellular traps, filamente de cromatină și proteine antimicrobiene); fundamentale în infecțiile bacteriene acute

•  Sistemul complement — cascadă de aproximativ 30 de proteine plasmatice activate secvențial; trei căi de activare: clasică (prin anticorpi IgG/IgM), alternativă (direct pe suprafața patogenului) și a lectinelor (prin MBL care recunoaște manoze bacteriene); efecte finale: opsonizare (acoperirea patogenului cu C3b pentru fagocitoză mai eficientă), liză directă (complex de atac membranar, MAC), recrutarea de fagocite prin anafilatoxine (C3a, C5a) și clearance-ul complexelor imune

•  Interferonii de tip I — IFN-alfa (produs de celulele plasmacitoid dendritice) și IFN-beta (produs de celulele infectate viral); eliberați rapid la detectarea ARN sau ADN viral intracelular prin receptorii PRR (RIG-I, MDA5, cGAS-STING); se leagă la receptorii IFNAR pe celulele vecine → activarea cascadei JAK-STAT → expresia genelor stimulate de interferon (ISG) care produc proteine antivirale (PKR, OAS, Mx): celulele sănătoase din vecinătatea celulei infectate intră într-o stare antivirală înainte de a fi infectate

Contexte clinice relevante

•  Deficitele de imunitate înnăscută — neutropenie severă (sub 500 neutrofile/mmc): risc major de infecții bacteriene și fungice fatale; aplazia medulară, chimioterapia și unele boli autoimune; tratament: factor de stimulare a coloniilor granulocitare (G-CSF); deficitul de complement: susceptibilitate la infecții cu bacterii încapsulate (Neisseria meningitidis, Streptococcus pneumoniae); deficitul de MBL: infecții respiratorii recurente în copilărie

•  Imunitatea înnăscută și COVID-19 — furtuna de citokine din COVID-19 sever reprezintă un răspuns excesiv al imunității înnăscute (macrofage, monocite, neutrofile hiperactivate) care produce leziuni pulmonare și multiorgan mai severe decât infecția virală în sine; tratamentele eficace (dexametazona, tocilizumab, baricitinib) acționează pe temperarea acestui răspuns innăscut excesiv, nu pe eliminarea virusului

•  Plantele și imunitatea înnăscută — echinaceea, ginsengul și astragalusul acționează predominant pe componentele imunității înnăscute: cresc activitatea fagocitară a macrofagelor, stimulează producția de interferon și cresc activitatea celulelor NK; nu au efecte documentate semnificative pe imunitatea adaptativă (limfocite B, anticorpi, memorie imunologică) la dozele uzuale, care este și motivul pentru care nu potențiează eficacitatea vaccinurilor

imunitatea înnăscută este componenta imunologică cel mai frecvent invocată în contextul plantelor medicinale și, simultan, cel mai frecvent înțeleasă greșit. a spune că o plantă stimulează imunitatea înnăscută fără a preciza ce celule, ce receptori și ce citokine în ce direcție este o afirmație cu valoare informațională aproape nulă. relevanța clinică a stimulării macrofagelor sau a celulelor NK prin echinacea în primele 24–48 ore ale infecției acute este mult mai precisă și mai utilă decât referința vagă la imunitate. precizia în comunicare este ea însăși o formă de responsabilitate față de pacient.

« Back to Glossary Index