Endometrioza și FIV: operația înainte de fertilizarea in vitro nu crește rata nașterilor, arată o meta-analiză din 2026

Endometrioza și FIV formează una dintre cele mai discutate combinații din medicina reproducerii, iar o meta-analiză publicată în 2026 în revista Reproductive BioMedicine Online răspunde unei întrebări vechi: merită operată endometrioza înainte de fertilizarea in vitro? Analiza a reunit 22 de studii cu 3590 de femei care aveau fie chisturi ovariene de endometrioză (endometrioame), fie endometrioză profundă infiltrativă, și a comparat femeile operate înainte de FIV/ICSI cu cele care au intrat direct în tratament. Rata nașterilor vii nu a fost semnificativ mai mare după operație în niciuna dintre cele două forme de boală, în timp ce, la femeile cu endometriom, operația a fost asociată cu un nivel mai mic de hormon anti-Müllerian (AMH) și cu mai puține ovocite recoltate. Concluzia autorilor este că, atunci când obiectivul principal este sarcina, FIV direct ar trebui să fie prima opțiune, iar operația rămâne rezervată durerii, accesului dificil la foliculi sau altor indicații clare — cu precizarea că certitudinea dovezilor este foarte scăzută.

Întrebarea nu este teoretică. Endometrioza afectează aproximativ una din zece femei aflate la vârsta reproductivă, iar printre femeile care se confruntă cu infertilitate proporția este mult mai mare. Pentru multe dintre ele, diagnosticul vine împreună cu două recomandări care par să se contrazică: un chirurg care propune îndepărtarea leziunilor „ca să curețe terenul” și un specialist în reproducere care sugerează începerea imediată a stimulării ovariene. Ambele poziții au o logică biologică, iar timp de decenii practica a oscilat între ele.

Confuzia are o cauză concretă. Endometrioza nu este o singură boală cu un singur mecanism, ci un spectru de leziuni care pot afecta peritoneul, ovarele, ligamentele, intestinul sau vezica urinară, fiecare cu impact diferit asupra fertilității. Operația, la rândul ei, nu este o singură intervenție: poate însemna îndepărtarea completă a peretelui unui chist, simpla lui golire, sclerozarea cu alcool sau rezecții extinse în pelvis. A pune toate aceste situații în aceeași întrebare — „operație sau nu?” — produce inevitabil răspunsuri contradictorii.

Meta-analiza condusă de Gaetano Riemma și colaboratorii săi, cu autori din Italia, Spania, Brazilia și Statele Unite, a încercat să ordoneze această dezbatere separând cele două forme principale de boală și măsurând rezultatul care contează cel mai mult pentru o pacientă: nașterea unui copil viu. Articolul de față explică ce a arătat studiul, cum trebuie citite cifrele, de ce operația poate reduce rezerva ovariană și unde rămân limitele dovezilor.

Studiul despre endometrioză și FIV, în șapte idei

1. Endometrioza poate afecta fertilitatea prin chisturi pe ovare sau prin leziuni adânci în pelvis, iar FIV ocolește o parte dintre aceste obstacole.
2. Un studiu mare din 2026 a comparat 3590 de femei: unele operate înainte de FIV, altele care au început direct tratamentul.
3. Femeile operate nu au avut mai mulți copii născuți vii decât cele care au mers direct la FIV.
4. La femeile cu chist ovarian de endometrioză, operația a fost urmată de o rezervă ovariană mai mică și de mai puține ovule recoltate.
5. La endometrioza profundă, rezultatele au variat mult între studii, așa că întrebarea rămâne deschisă.
6. Toate studiile analizate au fost observaționale, deci concluziile sunt orientative, nu definitive.
7. Operația rămâne utilă când durerea e puternică sau ovarul nu poate fi accesat, decizie care se ia împreună cu medicul.

Endometrioza și FIV: întrebarea la care a răspuns meta-analiza din 2026

Studiul publicat în Reproductive BioMedicine Online (volumul 52, numărul 2, 2026) este o revizuire sistematică cu meta-analiză, adică un tip de cercetare care nu recrutează paciente noi, ci reunește datele din toate studiile existente care au pus aceeași întrebare și le combină statistic. Protocolul a fost înregistrat în avans, în septembrie 2024, în registrul internațional PROSPERO, ceea ce înseamnă că autorii și-au declarat criteriile și rezultatele urmărite înainte de a vedea datele — o măsură care reduce riscul de a „căuta” rezultatul convenabil după aceea.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147

calculatoare disponibile

Toate calculatoarele

IMC

Antropometrie

IMC — Indice de Masă Corporală

Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii.

Evaluare generală

WHR

Antropometrie

WHR — Raport Talie-Șold

Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex.

Risc metabolic

kcal

Nutriție

TDEE — Necesar Caloric Zilnic

Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit.

Echilibru energetic

MED

Nutriție

Scor Dietă Mediteraneană

Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare.

Pattern alimentar

Pentru tine Inimă & colesterol Sarcină & femei Somn & stres Pentru specialiști Panouri clinice

Toate cele 147 calculatoare →

Întrebarea a fost formulată precis: la femeile infertile cu endometrioză ovariană sau profundă care ajung oricum la FIV ori ICSI (injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului), aduce operația făcută înainte un avantaj față de tratamentul direct? Formularea contează. Studiul nu compară operația și FIV ca alternative care se exclud reciproc și nu evaluează sarcinile naturale de după operație. El măsoară valoarea adăugată a operației atunci când ambele grupuri ajung, în final, la reproducere asistată.

Cum a fost construită analiza

Autorii au căutat în baze de date medicale internaționale (MEDLINE, EMBASE, SCOPUS, LILACS și altele), în registre de studii clinice și în literatura de conferință, fără restricții de limbă sau de țară. Din 3266 de referințe inițiale au rămas, după eliminarea dublurilor și triere, 35 de studii evaluate în text integral, iar în final 22 au îndeplinit criteriile. Două studii randomizate au fost excluse pentru că nu au trecut testul de încredere aplicat de autori — verificarea înregistrării prealabile, a plauzibilității datelor de pornire și a eventualelor retractări sau semnale de integritate.

Cele 22 de studii incluse au fost toate de cohortă: patru prospective și 18 retrospective, provenite din Franța (șapte), Turcia (cinci), Italia, Spania și Japonia (câte două), Brazilia, China, Irak și Coreea (câte unul). Per total, analiza a cuprins 2489 de femei cu endometriom ovarian și 1101 femei cu endometrioză profundă infiltrativă.

Datele au fost combinate cu un model statistic cu efecte aleatorii, potrivit atunci când studiile diferă între ele ca populație și metodă. Riscul de eroare sistematică al fiecărui studiu a fost evaluat cu instrumentul ROBINS-I, iar certitudinea fiecărui rezultat a fost gradată cu sistemul GRADE, folosit internațional pentru a spune cât de mult ne putem baza pe o concluzie.

Ce a însemnat „operație” în acest studiu

Grupul „operat” a inclus orice intervenție chirurgicală pe leziunile de endometrioză făcută înainte de FIV/ICSI. La endometriomul ovarian, aceasta a însemnat în principal enucleerea chistului — îndepărtarea peretelui său prin laparoscopie, procedură numită și chistectomie — dar și aspirarea conținutului urmată de scleroterapie cu etanol, o tehnică mai puțin invazivă prin care chistul este golit pe cale transvaginală și apoi spălat cu alcool pentru a-i distruge căptușeala.

Din cele 2489 de femei cu endometriom, 1508 au fost operate înainte de FIV — 1371 prin enucleere și 100 prin aspirare cu scleroterapie — și au fost comparate cu 981 de femei care au început direct tratamentul. La endometrioza profundă, 602 femei au avut leziunile îndepărtate chirurgical înainte de FIV, iar 499 au mers direct la stimulare. Pentru endometrioza profundă, autorii nu au putut separa rezultatele în funcție de tehnica chirurgicală, deoarece studiile erau prea puține.

De ce rata nașterilor vii este criteriul care contează

Rezultatul principal ales de autori a fost rata nașterilor vii, definită ca nașterea unui copil viu după 24 de săptămâni de sarcină. Alegerea nu este întâmplătoare. În reproducerea asistată, multe studii raportează rezultate intermediare — numărul de ovocite, rata de fertilizare, testul de sarcină pozitiv — care sunt mai ușor de măsurat, dar nu garantează un copil. O intervenție poate crește numărul de ovocite fără a schimba numărul de nașteri sau poate îmbunătăți rata de implantare fără ca sarcinile să ajungă la termen.

Rezultatele secundare au inclus rata sarcinii clinice (sacul de sarcină vizibil ecografic în uter), rata pierderii sarcinii înainte de 12 săptămâni și o serie de parametri ai ciclului de FIV: nivelul de FSH, AMH și numărul de foliculi antrali înainte de tratament, doza totală de hormoni folosită, durata stimulării, numărul de ovocite recoltate și mature, rata de fertilizare și rata de implantare.

Cum afectează endometrioza ovarul și fertilitatea — două forme, două mecanisme

Pentru a înțelege de ce operația nu aduce avantajul așteptat, trebuie înțeles mai întâi ce face endometrioza în pelvis. Boala constă în prezența unui țesut asemănător endometrului — mucoasa care căptușește uterul — în afara cavității uterine. Acest țesut răspunde la hormonii ciclului menstrual, sângerează, întreține o inflamație cronică și, în timp, produce aderențe și fibroză.

Endometriomul ovarian: chistul care afectează țesutul din jurul lui

Endometriomul este un chist format în ovar, plin cu sânge vechi, dens și închis la culoare — de aici denumirea populară de „chist ciocolatiu”. Conținutul lui nu este inert. Sângele degradat eliberează fier liber, care generează specii reactive de oxigen, adică molecule instabile ce lezează membranele celulare și ADN-ul. Țesutul ovarian din jurul chistului, numit cortex, este locul unde se află rezerva de foliculi primordiali — „stocul” de ovule cu care o femeie se naște și care nu se reface.

Cercetările pe țesut ovarian au arătat că, în cortexul aflat în vecinătatea unui endometriom, densitatea foliculilor este mai mică, fibroza este mai pronunțată, iar vasele de sânge sunt alterate. O ipoteză discutată în literatură este așa-numitul fenomen de „ardere” foliculară: inflamația locală ar activa prematur foliculii primordiali, care încep să se dezvolte și apoi se pierd, consumând rezerva mai repede decât în mod normal. Cu alte cuvinte, endometriomul în sine poate reduce rezerva ovariană, chiar fără nicio operație.

Aici apare dilema chirurgicală. Peretele unui endometriom nu este o capsulă separată de ovar, ca la alte chisturi, ci aderă strâns la țesutul ovarian sănătos. Când chirurgul îndepărtează peretele chistului, o parte din cortexul cu foliculi poate fi îndepărtată odată cu el. Pe lângă aceasta, oprirea sângerării prin coagulare electrică poate afecta vascularizația ovarului. Rezultatul este că o intervenție menită să protejeze ovarul îl poate, paradoxal, sărăci.

Endometrioza profundă: aderențe, inflamație și un uter adesea afectat

Endometrioza profundă infiltrativă este forma în care leziunile pătrund la mai mult de câțiva milimetri sub peritoneu, în ligamentele uterosacrate, în septul dintre vagin și rect, în peretele intestinului sau al vezicii. Legătura ei cu infertilitatea este reală, dar mai greu de explicat decât în cazul endometriomului.

Autorii meta-analizei descriu mai multe mecanisme care acționează simultan. Aderențele pot deforma anatomia pelvisului și pot împiedica trompele să capteze ovulul. Leziunile peritoneale superficiale care însoțesc aproape întotdeauna boala profundă produc citokine inflamatorii și stres oxidativ, care afectează funcția trompelor și mobilitatea spermatozoizilor. Foliculogeneza — maturarea ovulelor — poate fi și ea perturbată.

Un element adesea trecut cu vederea este uterul. Autorii notează că adenomioza, adică prezența țesutului endometrial în grosimea mușchiului uterin, se întâlnește la cel puțin 70% dintre femeile cu endometrioză profundă și are, singură, un efect negativ asupra fertilității. Endometrul femeilor cu endometrioză prezintă, potrivit mai multor studii, modificări care îi reduc receptivitatea, adică capacitatea de a permite implantarea embrionului. Niciuna dintre aceste modificări nu este corectată prin îndepărtarea leziunilor din pelvis.

De ce FIV ocolește o parte dintre obstacole

Fertilizarea in vitro scurtcircuitează mai multe etape în care endometrioza interferează. Ovulele sunt recoltate direct din foliculi, prin puncție ghidată ecografic, fără a depinde de trompe. Întâlnirea dintre ovul și spermatozoid are loc în laborator, departe de mediul inflamator din pelvis. Embrionul este transferat direct în uter. Rămân însă două puncte în care boala poate continua să conteze: numărul și calitatea ovulelor obținute și receptivitatea uterului.

Această logică explică de ce operația înainte de FIV nu are, teoretic, prea multe de corectat. Aderențele și inflamația peritoneală, principalele ținte ale chirurgiei, sunt tocmai obstacolele pe care FIV le ocolește. În schimb, rezerva ovariană — singurul factor pe care operația îl poate afecta negativ — este exact resursa de care FIV are cea mai mare nevoie.

Ce a arătat studiul la femeile cu endometriom ovarian

Endometriomul ovarian a fost forma de boală cu cele mai multe date în meta-analiză și cu rezultatele cele mai consistente.

Rata nașterilor vii: fără diferență după operație

Unsprezece studii, cu 1518 femei, au raportat rata nașterilor vii. Femeile operate înainte de FIV nu au avut o rată mai mare de naștere decât cele care au început direct tratamentul. Rezultatul combinat a fost un raport al șanselor (odds ratio, OR) de 0,89, cu un interval de încredere de 95% între 0,68 și 1,16. Un OR de 1 înseamnă șanse egale; o valoare sub 1 ar indica șanse mai mici după operație, una peste 1, șanse mai mari. Intervalul care include valoarea 1 arată că diferența nu este semnificativă statistic.

Heterogenitatea a fost scăzută (I² = 18%), ceea ce înseamnă că studiile au mers, în mare, în aceeași direcție. Rezultatul nu s-a schimbat nici când autorii au separat tehnicile chirurgicale: pentru enucleerea chistului, OR a fost 0,81 (interval 0,63–1,03), fără nicio heterogenitate între studii; pentru aspirarea cu scleroterapie cu etanol, OR a fost 1,94 (interval 0,93–4,08), tot fără heterogenitate, dar pe baza a doar două studii.

Merită observat că, pentru enucleere, limita superioară a intervalului de încredere este foarte aproape de 1, iar estimarea centrală este sub 1. Datele nu arată un efect negativ semnificativ al operației asupra nașterilor, dar nici nu sugerează vreun beneficiu — dacă există o tendință, ea este mai degrabă în defavoarea operației.

Sarcina clinică și pierderea sarcinii

Cincisprezece studii, cu 2567 de femei, au raportat rata sarcinii clinice. Nici aici nu a existat o diferență: OR 1,13 (interval 0,80–1,59). Heterogenitatea a fost moderată spre mare (I² = 70%), dar autorii au identificat sursa ei. Când studiul spaniol al lui Barri și colaboratorii, din 2010, a fost scos din analiză, heterogenitatea a scăzut la 11%, iar rezultatul a rămas practic neschimbat (OR 1,05, interval 0,85–1,30). Separat pe tehnici, nici enucleerea (OR 1,08), nici aspirarea cu scleroterapie (OR 1,31) nu au modificat semnificativ șansa de sarcină clinică.

Rata pierderii sarcinii înainte de 12 săptămâni a fost analizată în șapte studii, cu 914 femei, și a fost similară între grupuri (OR 1,16, interval 0,56–2,39), fără heterogenitate. Operația nu a redus, așadar, nici riscul de avort spontan precoce.

Rezerva ovariană: unde operația a lăsat o urmă măsurabilă

Diferențele au apărut în parametrii care descriu rezerva ovariană și răspunsul la stimulare. Nivelul seric de AMH măsurat înainte de FIV a fost semnificativ mai mic la femeile operate, cu o diferență medie de −0,57 (interval −1,02 până la −0,12), în unitățile raportate de studii. Hormonul anti-Müllerian este produs de foliculii mici din ovar și este folosit ca indicator al rezervei ovariene: cu cât este mai mic, cu atât stocul de foliculi rămas este mai redus.

Efectul a fost legat clar de tehnica folosită. După enucleerea chistului, scăderea AMH a fost mai pronunțată și foarte consistentă între studii (diferență medie −0,73, interval −1,04 până la −0,43, fără heterogenitate). După aspirare cu scleroterapie, AMH nu a fost afectat (diferență medie 0,10, interval −1,00 până la 1,20), deși pe baza unui singur studiu.

Media de −0,57 ascunde însă diferențe mari între paciente, iar două variabile cântăresc mai mult decât altele: dacă chistul este pe un singur ovar sau pe ambele și cât de mare este. O meta-analiză publicată în 2019 în Human Reproduction Update de Younis și colaboratorii, care a reunit 12 studii prospective cu 783 de femei, a comparat direct chistectomia unilaterală cu cea bilaterală. Înainte de operație, nivelurile de AMH erau similare în cele două grupuri. După operație, scăderea a fost semnificativ mai mare când au fost operate ambele ovare, iar diferența se menținea și la 9–12 luni. Raportată la valoarea de pornire, reducerea AMH a fost de aproximativ 39,5% după chistectomia unilaterală și de aproximativ 57% după cea bilaterală.

Explicația biologică este directă. Fiecare chistectomie îndepărtează o parte din cortexul ovarian în care se află foliculii primordiali, iar când intervenția se face pe ambele ovare, pierderea se adună din ambele rezerve, fără ca un ovar neatins să compenseze. Și dimensiunea contează: un chist mare are un perete mai întins, aderent pe o suprafață mai mare de țesut sănătos, iar disecția și hemostaza (oprirea sângerării) afectează mai mult din ovar.

Pentru citirea meta-analizei din 2026, această nuanță este esențială. Valoarea medie raportată reunește femei cu chisturi mici și mari, unilaterale și bilaterale, la vârste diferite și cu rezerve de pornire diferite. Pentru o femeie cu un endometriom mic, pe un singur ovar, și cu un AMH bun, pierderea poate fi modestă. Pentru o femeie cu chisturi pe ambele ovare și cu o rezervă deja scăzută, aceeași operație poate însemna o reducere care schimbă concret planul de tratament. Acesta este unul dintre motivele pentru care autorii insistă pe o decizie individualizată, nu pe o regulă aplicată tuturor.

Numărul de ovocite recoltate a fost și el mai mic la femeile operate: în medie cu 1,24 ovocite mai puține per ciclu (interval −1,70 până la −0,77), iar certitudinea dovezilor a fost evaluată ca scăzută — cel mai ridicat nivel de certitudine din această analiză, atins doar de câțiva parametri ai ciclului de FIV. Scăderea s-a menținut după enucleere (−1,11 ovocite) și, surprinzător, a fost mai mare după aspirare cu scleroterapie (−3,77 ovocite, interval −6,09 până la −1,44), deși pe baza a doar două studii cu aproximativ 100 de femei. Numărul de ovocite mature (în metafaza II) a fost redus semnificativ doar în subgrupul cu enucleere (−0,60).

Alți parametri nu au diferit semnificativ: numărul de foliculi antrali văzuți ecografic, FSH-ul bazal, doza totală de hormoni de stimulare, durata stimulării, rata de fertilizare și rata de implantare. Singura excepție a fost o rată de fertilizare mai mare în grupul cu aspirare și scleroterapie (OR 1,79, interval 1,02–3,16), un rezultat obținut pe un număr mic de paciente.

OR = raportul șanselor (1 = șanse egale); DM = diferența medie dintre grupul operat și cel neoperat. Sursa: Riemma et al., Reproductive BioMedicine Online, 2026.

Rata cumulativă de naștere: ce nu a măsurat studiul

Rezultatul principal al meta-analizei a fost rata nașterilor vii, raportată în principal pentru un ciclu de tratament. În reproducerea asistată modernă, un singur ciclu de stimulare produce adesea mai mulți embrioni: unul este transferat imediat, iar ceilalți sunt congelați și pot fi transferați ulterior, fără o nouă stimulare. Rata cumulativă de naștere numără toate nașterile obținute dintr-o singură stimulare, inclusiv din embrionii congelați, și descrie mai fidel șansa reală a unei femei de a avea un copil — sau doi — dintr-un ciclu.

Câteva dintre studiile incluse au raportat și acest rezultat cumulativ: studiul francez al lui Miquel și colaboratorii (2020), cel italian al lui Scarafia (2021), precum și studiile lui Maignien (2020) și Ferrier (2023) pentru endometrioza profundă. Meta-analiza nu le-a combinat însă într-un rezultat cumulativ propriu, iar acest lucru contează pentru felul în care trebuie citită diferența de ovocite.

Cu 1,24 ovocite mai puține în medie la fiecare stimulare, femeile operate obțin, de regulă, și mai puțini embrioni. Dacă rata nașterilor la primul transfer nu se schimbă, diferența poate apărea mai târziu: mai puțini embrioni congelați înseamnă mai puține șanse de rezervă dacă primul transfer nu reușește și mai puține șanse pentru o a doua sarcină din aceeași stimulare. Un efect neutru pe ciclu nu exclude, așadar, un efect negativ pe termen lung asupra proiectului reproductiv. Autorii nu afirmă că acest efect există, iar datele actuale nu îl pot confirma sau infirma, dar biologia îl face plauzibil și el se adaugă argumentelor pentru protejarea rezervei ovariene.

Un al doilea lucru pe care rata pe ciclu nu îl surprinde este numărul de stimulări necesare. Autorii notează, din literatura citată, că femeile operate pot avea nevoie de cicluri de stimulare suplimentare sau mai lungi din cauza răspunsului ovarian mai slab. Fiecare ciclu în plus înseamnă timp, costuri, injecții și încărcare emoțională, elemente care nu apar în rata nașterilor, dar care contează pentru pacientă.

Endometriomul neoperat: de ce nici așteptarea nu este neutră pentru rezerva ovariană

Comparația din meta-analiză nu este între un ovar operat și un ovar sănătos, ci între un ovar operat și unul care păstrează endometriomul. Acest detaliu schimbă felul în care trebuie înțeleasă recomandarea de a merge direct la FIV: ea nu înseamnă că endometriomul poate fi ignorat pe termen nedefinit, ci că timpul este mai bine folosit pentru tratamentul de fertilitate decât pentru o operație.

Endometriomul în sine afectează rezerva ovariană. Studiile pe țesut ovarian, precum cel publicat în 2011 de Kitajima și colaboratorii în Fertility and Sterility, au arătat că în cortexul din jurul chistului densitatea foliculilor este mai mică, iar fibroza mai pronunțată decât în ovarele fără endometriom. Un studiu prospectiv publicat în 2025 în Frontiers in Endocrinology de Aslan și colaboratorii a urmărit timp de șase luni femei cu endometriom, împărțite pe tipuri de abordare, alături de un grup de femei sănătoase de aceeași vârstă. AMH a scăzut cu aproximativ 38% după operație, cu 19% la femeile monitorizate fără tratament și cu 8% la femeile sănătoase. Diferența față de grupul sănătos a fost semnificativă statistic pentru operație, dar nu și pentru simpla monitorizare, iar studiul a avut doar 20 de femei per grup. Vârsta a fost cel mai puternic factor de predicție al scăderii.

Rezultatul confirmă ierarhia sugerată de meta-analiză — operația consumă cel mai mult din rezervă — dar arată și că așteptarea nu este complet neutră. Concluzia practică pentru o femeie cu endometriom care își dorește o sarcină este că amânarea, fie printr-o operație, fie printr-o monitorizare prelungită fără plan, are un cost biologic. Argumentul pentru FIV direct este tocmai acela că folosește rezerva disponibilă acum, înainte ca vârsta și boala să o reducă mai mult.

Ce a arătat studiul la femeile cu endometrioză profundă

Datele pentru endometrioza profundă infiltrativă au fost mai puține și mult mai eterogene, iar rezultatele trebuie citite cu și mai multă prudență.

Rata nașterilor vii: o estimare favorabilă operației, dar cu o incertitudine uriașă

Șase studii, cu 932 de femei, au raportat rata nașterilor vii. Diferența dintre femeile operate și cele care au mers direct la FIV nu a fost semnificativă: OR 1,82, cu un interval de încredere între 0,70 și 4,77. Heterogenitatea a fost foarte mare (I² = 89%) și a rămas peste 75% chiar și după ce autorii au eliminat pe rând studiile și au exclus studiile mici, cu sub 100 de paciente.

Un interval atât de larg spune, de fapt, că datele sunt compatibile atât cu o scădere ușoară a șanselor după operație, cât și cu o creștere de aproape cinci ori. Estimarea centrală de 1,82 nu poate fi interpretată ca „operația aproape dublează șansele”, pentru că studiile individuale au dat rezultate foarte diferite — unele favorabile operației, altele nu.

Sarcina clinică: rezultatul care se schimbă când un studiu este eliminat

Șase studii, cu 871 de femei, au raportat rata sarcinii clinice, fără diferență semnificativă între grupuri (OR 1,28, interval 0,71–2,31). Aici apare însă un detaliu important pe care autorii îl raportează transparent: când studiul francez al lui Maignien și colaboratorii, din 2020, a fost eliminat din analiză, rezultatul a devenit semnificativ în favoarea operației (OR 1,74, interval 1,26–2,40), fără heterogenitate.

Un rezultat care se schimbă la eliminarea unui singur studiu nu este robust. El poate însemna că studiul eliminat are particularități care îl fac diferit de celelalte — sau, la fel de bine, că restul studiilor au o eroare comună. Autorii nu au tras din acest rezultat concluzia că operația ar ajuta, iar certitudinea a rămas foarte scăzută. Este însă un motiv pentru care întrebarea despre endometrioza profundă nu poate fi considerată închisă.

Rata pierderii sarcinii, analizată în trei studii, nu a diferit semnificativ (OR 1,65, interval 0,76–3,57). Nici parametrii ciclului de FIV — rezerva ovariană, doza de hormoni, numărul de ovocite, fertilizarea sau implantarea — nu au arătat diferențe detectabile între femeile operate și cele neoperate.

Certitudinea dovezilor, evaluată prin GRADE, a fost foarte scăzută pentru toate rezultatele din grupul cu endometrioză profundă. Sursa: Riemma et al., Reproductive BioMedicine Online, 2026.

Dispareunia și sarcina naturală: un argument pe care autorii îl întorc pe dos

Unii cercetători au raportat că, după îndepărtarea endometriozei profunde, femeile rămân mai des însărcinate natural. Autorii meta-analizei propun o explicație alternativă, care merită reținută. Multe femei cu endometrioză profundă au dispareunie profundă — durere la contactul sexual — iar femeile cu dispareunie au, în medie, contacte sexuale mai rare. Contactele mai rare înseamnă, firesc, șanse mai mici de sarcină naturală.

Dacă operația ameliorează durerea, creșterea numărului de sarcini naturale ar putea veni din faptul că femeia are din nou o viață sexuală mai frecventă, nu dintr-un efect direct al operației asupra fertilității. Iar dispareunia nu se ameliorează întotdeauna după operație. Argumentul nu infirmă utilitatea chirurgiei pentru calitatea vieții, dar arată de ce sarcinile naturale de după operație nu pot fi folosite automat ca dovadă că operația „vindecă” infertilitatea.

Riscurile chirurgicale ale bolii profunde

Studiile incluse în meta-analiză nu au raportat ratele de complicații, o limită pe care autorii o recunosc. Ei citează însă alte cercetări în care chirurgia endometriozei profunde, mai ales când implică intestinul, a avut o rată de complicații de gradul III de aproximativ 29% — complicații care necesită o intervenție chirurgicală, endoscopică sau radiologică suplimentară — și, rar, complicații de gradul IV, care pun viața în pericol. Pe scala Clavien-Dindo, folosită pentru a clasifica complicațiile postoperatorii, aceste grade sunt cele severe.

Aceste cifre depind mult de extinderea bolii, de organele implicate și de experiența echipei chirurgicale, iar o rezecție intestinală nu poate fi comparată cu o laparoscopie pentru leziuni limitate. Ele explică totuși de ce autorii consideră discutabil raportul dintre beneficiu și risc atunci când operația extinsă este propusă doar pentru fertilitate, în condițiile în care FIV are un profil de siguranță mai bun.

Cât de solide sunt dovezile: limitele pe care autorii le recunosc

Un studiu bun își declară limitele, iar această meta-analiză o face explicit. Concluziile ei sunt utile, dar nu definitive.

De ce certitudinea este „foarte scăzută”

Sistemul GRADE clasifică certitudinea dovezilor pe patru niveluri: ridicată, moderată, scăzută și foarte scăzută. O certitudine foarte scăzută înseamnă că efectul real poate fi substanțial diferit de cel estimat. Aproape toate rezultatele din această meta-analiză au primit acest calificativ, cu excepția câtorva parametri ai ciclului de FIV, precum numărul de ovocite recoltate, evaluați ca având certitudine scăzută.

Motivele sunt mai multe. Toate studiile incluse au fost observaționale, majoritatea retrospective, adică au analizat dosare medicale ale unor paciente deja tratate. Evaluarea riscului de eroare a arătat că niciun studiu nu avea un risc global scăzut: opt aveau un risc moderat, iar paisprezece un risc serios, mai ales din cauza factorilor de confuzie și a modului în care au fost selectate pacientele. Niciun studiu nu a fost însă evaluat ca având un risc critic.

Problema selecției: cine ajunge la operație

Într-un studiu observațional, femeile nu sunt repartizate la întâmplare între operație și FIV direct. Ele ajung într-un grup sau altul pe baza deciziei medicului, a simptomelor, a dimensiunii chisturilor sau a preferințelor proprii. Este posibil, de exemplu, ca femeile operate să fi avut chisturi mai mari, durere mai severă sau boală mai extinsă — exact factorii care pot influența și rezultatul FIV.

Autorii au precizat că studiile incluse au ajustat datele pentru factorii majori — vârsta, numărul de nașteri anterioare, indicele de masă corporală, cauza și durata infertilității — dar nu și pentru factori precum fumatul, protocolul de congelare a embrionilor, calitatea embrionilor sau testarea genetică preimplantare, pentru că aceste date lipseau.

Heterogenitatea și definițiile diferite ale bolii

Pentru endometrioza profundă, autorii semnalează că studiile au folosit criterii de diagnostic diferite: unele s-au bazat pe clasificarea revizuită a Societății Americane de Medicină a Reproducerii (rASRM), altele pe evaluări nestandardizate. Clasificarea rASRM însăși descrie imperfect endometrioza profundă, fiind construită mai ales în jurul leziunilor peritoneale și ovariene. Paciente cu boli destul de diferite au ajuns astfel în aceeași categorie, ceea ce explică, cel puțin parțial, heterogenitatea foarte mare.

Problema clasificării este una de fond. Sistemul rASRM a fost creat pentru a descrie ce vede chirurgul în timpul laparoscopiei și atribuie puncte în funcție de mărimea leziunilor peritoneale, de endometrioame și de aderențe. El nu descrie bine leziunile profunde din septul rectovaginal, din intestin sau din vezică și se corelează slab atât cu durerea, cât și cu șansele de sarcină. O femeie cu stadiul IV poate rămâne însărcinată natural, iar una cu stadiul I poate avea dureri severe.

Pentru a acoperi aceste goluri au apărut alte instrumente. Clasificarea #Enzian, în forma ei revizuită din 2021, descrie separat compartimentele pelvisului, inclusiv localizările profunde, și poate fi aplicată atât pe baza imagisticii, înainte de operație, cât și în timpul intervenției. Indicele de fertilitate în endometrioză (Endometriosis Fertility Index, EFI), propus de Adamson și Pasta în 2010, estimează șansa de sarcină naturală după operație combinând vârsta, durata infertilității, sarcinile anterioare, starea funcțională a trompelor și ovarelor și scorul rASRM.

Ghidul ESHRE din 2022 recomandă ca decizia de operație să țină cont de prezența sau absența durerii, de vârsta și preferințele pacientei, de operațiile anterioare, de alți factori de infertilitate, de rezerva ovariană și de valoarea estimată a EFI. Pentru meta-analiza din 2026, lipsa unui limbaj comun înseamnă că sub eticheta „endometrioză profundă” au fost reunite paciente cu boli foarte diferite — de la noduli limitați pe ligamentele uterosacrate până la afectare intestinală extinsă. Este greu de imaginat ca operația să aibă același efect asupra fertilității în aceste situații, iar heterogenitatea de 89% pentru rata nașterilor este, în bună parte, expresia acestei diversități. Studiile viitoare care vor folosi clasificări uniforme, precum #Enzian, ar putea arăta dacă există subgrupuri de paciente care beneficiază de operație înainte de FIV — exact direcția de cercetare pe care o propun și autorii.

Un aspect liniștitor este că analiza statistică nu a găsit semne de eroare de publicare — tendința de a publica mai ales studiile cu rezultate „interesante”. Testul Egger a avut o valoare p de 0,691 pentru rata nașterilor vii și de 0,855 pentru sarcina clinică la endometriom, iar graficele de tip pâlnie nu au arătat asimetrii relevante.

Studiul în context: ce spuneau deja ghidurile și cercetările anterioare

Rezultatele meta-analizei din 2026 nu apar dintr-un vid. Ele confirmă și extind o direcție pe care medicina reproducerii a urmat-o în ultimul deceniu.

Ghidul Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE) din 2022 recomandă deja ca medicii să nu efectueze de rutină operația pentru endometriom înainte de reproducerea asistată cu scopul de a crește rata nașterilor, argumentând că dovezile nu arată un beneficiu și că operația are probabil un impact negativ asupra rezervei ovariene. Același ghid precizează că operația poate fi luată în considerare pentru ameliorarea durerii sau pentru a îmbunătăți accesul la foliculi. Pentru endometrioza profundă, ghidul notează că beneficiul operației înainte de FIV asupra ratei nașterilor este neclar și că decizia trebuie ghidată în principal de simptome și de preferințele pacientei.

Ghidul pune sub semnul întrebării și o altă formă de „pregătire” care a fost mult timp practică curentă: tratamentul hormonal prelungit înainte de FIV. Ani la rând, multe femei cu endometrioză au primit timp de trei până la șase luni un agonist GnRH — un medicament care oprește temporar producția de estrogen și induce o stare asemănătoare menopauzei — înainte de stimulare, în ideea că boala „adormită” va crea condiții mai bune pentru implantare. Recomandarea se baza pe câteva studii mici și mai vechi.

Ghidul ESHRE din 2022 a schimbat această poziție: administrarea prelungită de agonist GnRH înainte de FIV cu scopul de a crește rata nașterilor nu mai este recomandată, deoarece beneficiul este incert. Pentru pretratamentul prelungit cu contraceptive combinate sau progestative, ghidul consideră că nu există suficiente dovezi pentru a-l recomanda în același scop. Asta nu înseamnă că aceste medicamente nu au loc în tratamentul endometriozei — ele rămân opțiuni importante pentru durere — ci că nu s-a demonstrat că ar crește numărul de copii născuți după FIV.

Paralela cu operația este instructivă. Ambele intervenții au o logică intuitivă — „liniștim boala” sau „curățăm terenul” înainte de tratament — și ambele au fost practică standard înainte ca datele să fie analizate pe criteriul care contează. În ambele cazuri, ceea ce pare o pregătire rezonabilă adaugă timp și costuri fără un beneficiu demonstrat asupra nașterilor. Meta-analiza din 2026 se înscrie în aceeași direcție: în endometrioza asociată cu infertilitatea, intervențiile făcute înainte de FIV trebuie să-și dovedească utilitatea, nu să fie presupuse utile.

O meta-analiză publicată în 2015 în Human Reproduction Update de Hamdan și colaboratorii, pe 33 de studii, ajunsese deja la concluzia că femeile cu endometriom care fac FIV au rezultate reproductive similare cu cele fără endometriom, deși ciclurile lor sunt mai des anulate, și că tratamentul chirurgical al endometriomului nu modifică rezultatul FIV. Încă din 2012, o meta-analiză publicată de Raffi și colaboratorii în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism documentase scăderea semnificativă a AMH după excizia endometriomului.

Ce aduce nou studiul din 2026 este combinarea, în aceeași analiză, a endometriomului și a endometriozei profunde, separarea rezultatelor pe tehnici chirurgicale la endometriom și aplicarea unor criterii stricte de încredere, care au dus la excluderea a două studii randomizate. Autorii amintesc că, în trecut, operația era considerată standardul de aur ori de câte ori se descoperea o leziune ovariană înaintea unui ciclu de FIV, iar dimensiunea chistului era folosită ca indicație chirurgicală. Acest concept a fost abandonat tocmai din cauza efectelor asupra rezervei foliculare.

Când operația rămâne o indicație reală înainte de FIV

Concluzia meta-analizei nu este că endometrioza nu trebuie operată niciodată. Este că operația nu ar trebui făcută de rutină doar pentru a crește șansele FIV. Autorii și ghidul ESHRE descriu situații în care intervenția chirurgicală are justificare proprie.

Prima și cea mai importantă este durerea. Endometrioza poate provoca dureri menstruale severe, durere pelvină cronică, durere la contactul sexual, la defecație sau la urinare. Atunci când aceste simptome afectează calitatea vieții și nu răspund la tratamentul medicamentos, operația este o opțiune legitimă, indiferent de planurile de sarcină. Autorii recomandă ca, în aceste cazuri, femeii să i se propună mai întâi congelarea ovocitelor în număr suficient, pentru a-și proteja șansele reproductive înainte de o intervenție care ar putea reduce rezerva ovariană.

Recomandarea autorilor are acum și o bază numerică. Ghidul ESHRE din 2022 cere ca, în cazul endometriozei ovariene extinse, medicii să discute cu pacienta avantajele și dezavantajele conservării fertilității. O sinteză a literaturii publicată în 2025 în Human Reproduction Open de La Marca și colaboratorii a reunit datele despre vitrificarea ovocitelor la femeile cu endometrioză. Concluziile sunt încurajatoare, dar condiționate: atunci când se reușește congelarea unui număr suficient de ovocite, rezultatele FIV ulterioare sunt comparabile cu cele ale femeilor care și-au congelat ovocitele din alte motive.

Numărul de ovocite și vârsta sunt decisive. În datele analizate, cu aproximativ 20 de ovocite vitrificate, rata cumulativă de naștere a fost de circa 95% la femeile de până la 35 de ani și de circa 80% la cele de peste 35 de ani. O stimulare a produs în medie aproximativ nouă ovocite, iar la femeile cu rezervă ovariană sever compromisă doar patru până la șase. Aproximativ 38% dintre paciente au avut nevoie de mai multe cicluri de stimulare pentru a atinge ținta propusă. Femeile care fuseseră deja operate pe ovar au obținut semnificativ mai puține ovocite decât cele neoperate.

Aceste cifre explică de ce momentul contează. Conservarea fertilității are cel mai mare randament înainte de prima operație pe ovar și la o vârstă mai tânără, adică exact în situația în care o femeie cu durere severă se pregătește pentru o chistectomie. Odată ce operația a redus rezerva, aceeași strategie produce mai puține ovocite per ciclu și necesită mai multe cicluri. Pentru o femeie care are nevoie de operație pentru durere, dar își dorește copii mai târziu, congelarea ovocitelor înainte de intervenție transformă recomandarea autorilor într-un plan concret.

A doua situație este accesul la foliculi. Dacă un endometriom este poziționat astfel încât împiedică puncția sigură a foliculilor sau ascunde ovarul la ecografie, golirea sau îndepărtarea lui poate fi necesară pentru ca FIV să fie posibil tehnic.

A treia categorie, care nu face obiectul meta-analizei, dar este esențială în practică, cuprinde situațiile în care natura chistului este incertă la ecografie sau rezonanță magnetică și trebuie exclusă o leziune de alt tip, precum și formele de endometrioză profundă care afectează funcția unor organe — de exemplu, obstrucția ureterului sau a intestinului. Aici operația nu mai ține de fertilitate, ci de sănătatea generală.

Tabelul rezumă direcțiile din meta-analiză și din ghidul ESHRE 2022. Decizia concretă se ia individual, de către echipa medicală, în funcție de vârstă, rezervă ovariană, simptome și istoricul pacientei.

Endometrioza și FIV în practică: ce înseamnă rezultatele pentru o pacientă

Pentru o femeie diagnosticată cu endometrioză care își dorește o sarcină, studiul nu oferă o rețetă, ci o schimbare de perspectivă: întrebarea nu mai este „cum scap de leziuni înainte de FIV?”, ci „ce îmi protejează cel mai bine șansele, ținând cont de simptomele mele?”.

Evaluarea care precedă decizia

Discuția dintre pacientă și echipa medicală pornește, de regulă, de la câteva date de bază. Vârsta rămâne cel mai puternic factor de predicție pentru succesul FIV, indiferent de endometrioză. Rezerva ovariană se estimează prin dozarea AMH și prin numărarea foliculilor antrali la ecografie, la începutul ciclului. Extinderea bolii se evaluează prin ecografie transvaginală făcută de un examinator cu experiență în endometrioză și, la nevoie, prin rezonanță magnetică. Se adaugă evaluarea partenerului și a altor factori care pot influența fertilitatea.

Intensitatea simptomelor este partea pe care doar pacienta o poate descrie cu adevărat. O femeie cu endometriom de 4 centimetri, fără durere și cu o rezervă ovariană deja scăzută, se află într-o situație foarte diferită de una cu dureri care o țin la pat câteva zile pe lună. Prima are toate motivele să protejeze fiecare folicul, a doua poate avea un motiv legitim să accepte operația, eventual după congelarea ovocitelor.

Timpul și costul, factori adesea subestimați

Autorii meta-analizei subliniază un aspect practic: operația înainte de FIV întârzie accesul la tratamentul de reproducere și poate crește costurile. Recuperarea după laparoscopie, programarea, eventualul tratament hormonal postoperator și, uneori, cicluri de stimulare suplimentare din cauza răspunsului ovarian mai slab adaugă luni de așteptare. Pentru o femeie de 37–38 de ani, câteva luni pot conta, pentru că rezerva ovariană scade odată cu vârsta. Autorii notează că, în lipsa unui beneficiu reproductiv demonstrat, aceste costuri financiare și psihologice pot fi nejustificate.

Când FIV începe cu chistul pe loc: puncția, riscul de infecție și ciclurile anulate

Pentru multe paciente, recomandarea de a merge direct la FIV ridică o întrebare practică: ce se întâmplă cu endometriomul în timpul tratamentului? Răspunsul are trei părți — răspunsul la stimulare, puncția și riscul de infecție.

În timpul stimulării, ovarul cu endometriom răspunde de regulă, dar uneori produce mai puțini foliculi decât ovarul sănătos, iar chistul poate îngreuna vizualizarea foliculilor la ecografie. Meta-analiza publicată în 2015 de Hamdan și colaboratorii a arătat că, deși ratele de sarcină și de naștere au fost similare cu cele ale femeilor fără endometriom, ciclurile au fost anulate mai des la femeile cu endometriom. O anulare nu înseamnă eșecul definitiv al tratamentului, ci oprirea unui ciclu în care răspunsul nu a fost suficient, urmată de ajustarea protocolului.

La puncție, medicul încearcă să ajungă la foliculi fără să traverseze chistul. Când acest lucru nu este posibil, acul poate trece prin endometriom, iar conținutul lui dens poate contamina lichidul folicular sau poate face recoltarea mai dificilă tehnic. De aceea, ESHRE descrie accesibilitatea foliculilor ca una dintre puținele situații în care operația înainte de FIV poate fi justificată.

Riscul de infecție este cel mai des invocat argument pentru operația preventivă. Conținutul unui endometriom este un mediu bogat în sânge degradat, iar o puncție care îl traversează poate, teoretic, să introducă bacterii și să ducă la un abces ovarian. Ghidul ESHRE din 2022 precizează însă că acest risc este scăzut și că medicii pot folosi profilaxie cu antibiotic în momentul puncției la femeile cu endometriom, ca măsură de bună practică. Asta înseamnă că riscul de infecție se gestionează prin măsuri simple în ziua puncției, nu printr-o operație care costă rezervă ovariană.

Pentru pacientă, concluzia este liniștitoare: un ciclu de FIV cu endometriomul pe loc este o situație obișnuită în centrele de reproducere, cu particularități cunoscute și gestionabile. Merită întrebat la începutul tratamentului cum va fi abordată puncția, dacă se va administra antibiotic și ce se întâmplă dacă chistul împiedică accesul la foliculi.

Pentru femeile care au fost deja operate

Rezultatele nu trebuie să provoace îngrijorare retroactivă. Multe femei au fost operate în anii în care aceasta era practica standard sau pentru dureri care justificau pe deplin intervenția. Datele arată că, în medie, rata nașterilor după FIV nu a fost semnificativ mai mică la femeile operate. Scăderea medie a AMH și pierderea în medie a unui ovocit per ciclu sunt reale, dar modeste la nivel de grup. Ce contează pentru fiecare femeie este rezerva ovariană actuală, care se poate măsura, și planul construit pornind de la ea.

Pentru femeile la care endometriomul revine

Endometrioza recidivează frecvent, iar autorii amintesc acest risc ca pe unul dintre argumentele împotriva operațiilor repetate. Fiecare nouă intervenție pe același ovar poate consuma din rezerva rămasă. O recidivă după o operație anterioară este, din acest motiv, o situație în care argumentele pentru FIV direct devin și mai puternice, dacă scopul principal este sarcina.

Întrebări utile pentru discuția cu medicul

O pacientă care primește recomandarea unei operații înainte de FIV poate întreba care este scopul exact al intervenției — durerea, accesul la foliculi, clarificarea diagnosticului sau creșterea șanselor de sarcină — pentru că doar primele trei au o justificare susținută de date. Poate întreba ce tehnică este propusă și cât de mult se estimează că va fi afectată rezerva ovariană, dacă există posibilitatea congelării ovocitelor înainte de intervenție și cât timp va trece până la începerea FIV. Dacă recomandarea este FIV direct, poate întreba cum va fi gestionată durerea în paralel și ce se întâmplă dacă endometriomul crește în timpul tratamentului.

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

Diagnosticul de endometrioză nu înseamnă automat o operație înainte de tratamentul de fertilitate. Dacă obiectivul principal este o sarcină și simptomele sunt tolerabile, merită discutată cu medicul opțiunea de a începe direct cu FIV, mai ales atunci când rezerva ovariană este deja redusă sau vârsta se apropie de 40 de ani.

Rezerva ovariană merită cunoscută înainte de orice decizie. Dozarea AMH și numărarea foliculilor antrali oferă o imagine asupra resursei pe care o operație ar putea-o afecta și ajută la cântărirea realistă a riscurilor.

Durerea este o indicație reală, nu un detaliu. Dacă durerea pelvină afectează viața de zi cu zi, operația rămâne o opțiune legitimă. În această situație, întrebarea despre congelarea ovocitelor înainte de intervenție merită pusă explicit.

O a doua opinie este rezonabilă atunci când recomandările par contradictorii. Un centru care tratează frecvent endometrioza și infertilitatea, cu chirurgi și specialiști în reproducere care lucrează împreună, poate oferi o perspectivă integrată.

Cifrele dintr-o meta-analiză descriu grupuri, nu persoane. Un rezultat mediu fără diferență nu exclude situații individuale în care operația este utilă, după cum un beneficiu mediu nu ar garanta succesul pentru fiecare pacientă. Decizia se construiește pe situația concretă, nu pe o regulă generală.

Endometrioza este o boală cronică, iar planul de sarcină este doar o etapă. Gestionarea durerii, monitorizarea recidivelor și grija pentru calitatea vieții continuă și după tratamentul de fertilitate.

Concluzie Healthwise

Meta-analiza din 2026 adaugă o piesă importantă la o dezbatere de decenii: la femeile cu endometrioză care ajung la FIV, operația făcută înainte nu crește rata nașterilor, iar în cazul endometriomului ovarian lasă o urmă măsurabilă asupra rezervei ovariene. Explicația biologică este coerentă — FIV ocolește aderențele și inflamația pe care chirurgia le-ar trata, dar depinde tocmai de foliculii pe care chirurgia îi poate îndepărta. Certitudinea dovezilor rămâne foarte scăzută, iar pentru endometrioza profundă întrebarea este încă deschisă. Contextul fiecărei femei — vârsta, rezerva ovariană, durerea, istoricul operațiilor — contează mai mult decât orice regulă generală, iar înțelegerea acestor mecanisme este cel mai bun punct de plecare pentru o decizie luată împreună cu medicul.

Referințe științifice

Riemma G, García-Velasco JA, Abrão MS, Leone Roberti Maggiore U, Vignali M, Solima E, Ceccaroni M, Chiantera V, Moawad GN, Laganà AS, Agrifoglio V, De Franciscis P, Di Donna MC, D’Amato A, Favilli A, Etrusco A. IVF/ICSI or surgery as first approach for the treatment of infertility associated with ovarian and deep infiltrating endometriosis? A systematic review and meta-analysis. Reprod Biomed Online. 2026;52(2):105178. doi:10.1016/j.rbmo.2025.105178
Studiul central al articolului: toate rezultatele privind rata nașterilor, sarcina clinică, pierderea sarcinii, AMH, ovocitele recoltate și limitele dovezilor.

Becker CM, Bokor A, Heikinheimo O, Horne A, Jansen F, Kiesel L, et al.; ESHRE Endometriosis Guideline Group. ESHRE guideline: endometriosis. Hum Reprod Open. 2022;2022(2):hoac009. doi:10.1093/hropen/hoac009
Susține recomandarea de a nu opera de rutină endometriomul înainte de reproducerea asistată și indicațiile pentru durere și accesul la foliculi.

Hamdan M, Dunselman G, Li TC, Cheong Y. The impact of endometrioma on IVF/ICSI outcomes: a systematic review and meta-analysis. Hum Reprod Update. 2015;21(6):809–825. doi:10.1093/humupd/dmv035
Susține afirmația că femeile cu endometriom au rezultate FIV similare cu cele fără endometriom și că operația nu modifică rezultatul FIV.

Raffi F, Metwally M, Amer S. The impact of excision of ovarian endometrioma on ovarian reserve: a systematic review and meta-analysis. J Clin Endocrinol Metab. 2012;97(9):3146–3154. doi:10.1210/jc.2012-1558
Susține scăderea AMH după excizia chirurgicală a endometriomului.

Younis JS, Shapso N, Fleming R, Ben-Shlomo I, Izhaki I. Impact of unilateral versus bilateral ovarian endometriotic cystectomy on ovarian reserve: a systematic review and meta-analysis. Hum Reprod Update. 2019;25(3):375–391. doi:10.1093/humupd/dmy049
Susține scăderea mai mare a AMH după chistectomia bilaterală (aproximativ 57%) față de cea unilaterală (aproximativ 39,5%).

Aslan K, Kasapoglu I, Kosan B, et al. Impact of endometrioma management strategies on ovarian reserve over the follow-up period, a prospective longitudinal study. Front Endocrinol. 2025;16:1631108. doi:10.3389/fendo.2025.1631108
Susține comparația scăderii AMH după operație, după monitorizare fără tratament și la femeile sănătoase, pe șase luni.

La Marca A, Semprini M, Mastellari E, Donno V, Capuzzo M, Alboni C, Giulini S. Fertility preservation in women with endometriosis. Hum Reprod Open. 2025;2025(2):hoaf012. doi:10.1093/hropen/hoaf012
Susține datele despre vitrificarea ovocitelor la femeile cu endometrioză: rata cumulativă de naștere în funcție de vârstă și numărul de ovocite, nevoia de cicluri multiple și efectul operațiilor anterioare.

Kitajima M, Defrère S, Dolmans MM, Colette S, Squifflet J, Van Langendonckt A, Donnez J. Endometriomas as a possible cause of reduced ovarian reserve in women with endometriosis. Fertil Steril. 2011;96(3):685–691. doi:10.1016/j.fertnstert.2011.06.064
Susține mecanismul prin care endometriomul în sine reduce densitatea foliculară și crește fibroza în cortexul ovarian din jur.

Zondervan KT, Becker CM, Missmer SA. Endometriosis. N Engl J Med. 2020;382(13):1244–1256. doi:10.1056/NEJMra1810764
Susține descrierea generală a bolii, prevalența la femeile de vârstă reproductivă și mecanismele inflamatorii.