Terapia PEMF se aplică între menstruații, nu în timpul lor — de ce contează asta pentru durere

Terapia PEMF folosește câmpuri electromagnetice pulsate de joasă frecvență, aplicate în ședințe repetate, pentru a modifica felul în care țesutul pelvin răspunde la inflamație și la durere. În dismenoreea primară — durerea menstruală apărută fără o boală ginecologică de fond — terapia PEMF nu oprește contracția uterină, ci acționează asupra a ceea ce o face dureroasă: circulația locală, mediatorii inflamatori și pragul la care fibrele nervoase transmit semnalul. Efectul descris în studii nu apare într-o singură ședință, ci se construiește în săptămâni, motiv pentru care protocoalele testate se aplică între menstruații, nu în ziua durerii. Dovezile existente sunt puține, pe grupuri mici și aproape întotdeauna fără aparat placebo, așa că PEMF rămâne o metodă adjuvantă plauzibilă biologic, nu un înlocuitor al tratamentului de primă linie.

Durerea menstruală este una dintre cele mai frecvente experiențe din viața reproductivă. Estimările din literatura epidemiologică variază larg, între 16% și 91% dintre femeile de vârstă fertilă, în funcție de definiția folosită, iar forma severă, care limitează activitățile obișnuite, apare la aproximativ 2–29% dintre ele. Diferența uriașă dintre aceste procente nu este o eroare de măsurare, ci un semn că „durere menstruală” acoperă lucruri foarte diferite: de la o senzație de tensiune suportabilă până la o durere care ține femeia acasă câteva zile pe lună, timp de douăzeci de ani.

Confuzia din jurul subiectului vine din două direcții. Prima: cuvântul „magnetoterapie” acoperă în limbajul comun și brățările magnetice, și plasturii cu magneți, și aparatele medicale cu solenoid folosite în cabinetele de recuperare — lucruri care nu au nici aceleași mecanisme, nici aceleași dovezi. A doua: articolele care descriu un singur studiu clinic tind să îi transforme rezultatul în promisiune, chiar dacă studiul a fost făcut pe patruzeci de femei, fără grup placebo și fără urmărire după oprirea tratamentului. Amândouă merită desfăcute calm, pentru că decizia care contează nu este „PEMF da sau nu”, ci ce loc poate ocupa în felul în care îți gestionezi ciclul.

Esențialul despre terapia PEMF și durerea menstruală

• Durerea menstruală obișnuită vine din contracții puternice ale uterului, declanșate de substanțe produse chiar de mucoasa care se elimină.
• Terapia PEMF trimite impulsuri magnetice slabe în țesut și modifică circulația locală și felul în care nervii transmit semnalul de durere.
• Într-un studiu pe 40 de femei, cele care au adăugat PEMF la medicament au avut dureri mai mici decât cele tratate doar medicamentos.
• Studiul nu a avut un grup cu aparatul oprit, deci o parte din îmbunătățire poate veni din așteptare și din ședințele repetate în sine.
• Ședințele se fac de câteva ori pe săptămână, luni la rând, și nu sunt o soluție pentru ziua în care deja te doare.
• Căldura locală, mișcarea regulată și antiinflamatoarele au dovezi mai solide și costuri mult mai mici.
• O durere care s-a agravat în timp sau care nu cedează la antiinflamatoare merită un consult ginecologic înainte de orice aparat.

Durerea menstruală începe cu o moleculă, nu cu un organ bolnav

La finalul fiecărui ciclu în care nu apare o sarcină, nivelurile de progesteron scad și mucoasa uterină intră în proces de descompunere. Celulele ei eliberează acid arahidonic din membrane, iar enzimele ciclooxigenazei îl transformă în prostaglandine — în special PGF2α și PGE2. Aceste molecule nu sunt un accident și nici un semn de boală: rolul lor este să declanșeze contracția musculaturii uterine, astfel încât mucoasa să fie eliminată și vasele deschise să fie închise mecanic. Fără ele, menstruația ar fi o hemoragie prelungită.

Problema apare din intensitate, nu din existența lor. La femeile cu dismenoree primară, concentrația de prostaglandine din fluidul menstrual este mai mare, iar contracțiile devin mai puternice, mai frecvente și mai puțin coordonate. Presiunea din interiorul uterului poate depăși 60 mmHg, adică mai mult decât presiunea din arterele care îl irigă. În acel moment, mușchiul se contractă pe vase închise: fluxul de sânge scade, țesutul intră în ischemie temporară și acumulează metaboliți anaerobi. Aceștia stimulează terminațiile nervoase de tip C, fibrele lente care transmit durerea surdă, difuză, greu de localizat — exact tipul de durere pe care femeile îl descriu ca pe o crampă adâncă.

Aceeași cascadă explică simptomele care nu au nimic de-a face cu uterul. Prostaglandinele care trec în circulația generală acționează asupra musculaturii netede din intestin și asupra vaselor cerebrale: de aici greața, diareea, senzația de leșin și durerea de cap care însoțesc frecvent primele ore de menstruație. Nu sunt „simptome pe lângă”, ci aceeași moleculă care lucrează în alte locuri.

De ce doare și în spate, și în coapse

Uterul își trimite informația dureroasă pe rădăcini nervoase care intră în măduvă la nivelul segmentelor toracice inferioare și lombare superioare. La același nivel intră și fibrele senzitive care vin din pielea și mușchii regiunii lombare, ai feselor și ai feței anterioare a coapselor. Creierul primește semnalul, dar nu are cum să știe exact de unde provine, pentru că informația vine pe un traseu comun. Rezultatul este durerea referită: senzația reală este în uter, harta corporală o afișează pe spate și pe coapse. De aceea aplicarea de căldură pe zona lombară poate ajuta chiar dacă sursa durerii este cu câțiva centimetri mai în față.

durerea menstruală frecventă nu este automat durere normală

Faptul că o durere este comună nu spune nimic despre cât de acceptabilă ar trebui să fie. Dismenoreea primară poate fi intensă și totuși complet benignă ca mecanism, dar aceeași intensitate poate fi și prima manifestare a endometriozei, a adenomiozei sau a unei anomalii de flux menstrual. Diferența nu se face după cât de tare doare, ci după evoluția în timp, după răspunsul la antiinflamatoare și după simptomele care o însoțesc. Ideea că „așa e la femei” întârzie diagnosticul endometriozei cu ani întregi, iar întârzierea aceasta este documentată constant în literatura de specialitate.

Dismenoree, sindrom premenstrual și TDPM sunt trei lucruri diferite

Confuzia dintre aceste noțiuni este motivul pentru care rezultatele unui studiu ajung, în presa de sănătate, să fie atribuite unei alte afecțiuni decât cea studiată. Cele trei se deosebesc prin momentul din ciclu în care apar, prin simptomul dominant și prin mecanismul de bază. Un tratament care are efect asupra uneia nu are automat efect asupra celorlalte.

Delimitarea celor patru situații care se amestecă cel mai des în textele despre durerea menstruală.

Suprapunerea este posibilă: aceeași femeie poate avea și dismenoree primară, și sindrom premenstrual, iar prezența uneia nu o exclude pe cealaltă. Dar mecanismele sunt separate. Dismenoreea primară este o problemă de prostaglandine și de contracție musculară, localizată în uter și în ora imediat următoare declanșării. Sindromul premenstrual și tulburarea disforică premenstruală implică sensibilitatea sistemului nervos central la variațiile normale ale hormonilor din faza luteală — nu niveluri hormonale anormale, ci un răspuns diferit la aceleași niveluri. De aceea tratamentele eficiente diferă: antiinflamatoarele nu ameliorează simptomele afective din TDPM, iar intervențiile care le ameliorează nu acționează asupra contracției uterine.

Durerea repetată luni de-a rândul schimbă felul în care este procesată

Durerea nu este un semnal fix care călătorește de la organ la creier. Este rezultatul unei prelucrări care poate fi amplificată sau diminuată pe traseu, în măduva spinării și în centrii superiori. Când un stimul dureros se repetă luni la rând, cu intensitate mare, în același teritoriu, circuitele implicate devin mai eficiente în a transmite acel semnal: pragul scade, iar stimuli care înainte nu produceau durere încep să o producă. Fenomenul este descris ca sensibilizare centrală și a fost studiat în mai multe sindroame dureroase cronice, inclusiv în cele pelvine.

Pentru cineva cu dismenoree severă netratată, consecința practică este că durerea din al zecelea an nu este neapărat același lucru cu durerea din primul. Pot apărea sensibilitate crescută în zona abdominală și lombară între menstruații, o toleranță mai scăzută la alte tipuri de durere și o componentă de anticipare care intră în ecuație cu câteva zile înainte. Nimic din toate acestea nu înseamnă că durerea este imaginată — înseamnă exact opusul: sistemul care o procesează s-a adaptat la o solicitare repetată.

Această perspectivă schimbă și felul în care se citește argumentul „mai rabd, trece”. Controlul eficient al durerii în anii în care ea este intensă nu este o concesie făcută confortului, ci o intervenție asupra unui proces care se consolidează. Este și motivul pentru care orice metodă, inclusiv terapia PEMF, merită evaluată nu doar prin câte puncte scade scorul într-o lună, ci prin ce face pe termen lung cu tiparul general.

Ce face, de fapt, un câmp electromagnetic pulsat într-un țesut viu

Terapia PEMF — prescurtarea vine de la pulsed electromagnetic field, câmp electromagnetic pulsat — presupune trecerea unui curent variabil printr-o bobină care generează un câmp magnetic ce se aprinde și se stinge de mai multe ori pe secundă. Țesutul uman conduce electricitatea, pentru că este alcătuit în mare parte din apă și ioni. Orice câmp magnetic care variază în timp induce, într-un mediu conductor, curenți electrici extrem de slabi. Acesta este singurul mecanism fizic de bază: câmpul în sine nu încălzește țesutul, nu îl ionizează și nu îl străbate cu „energie” în sensul în care se folosește cuvântul în marketingul wellness.

Ce se întâmplă mai departe ține de biologie celulară și este descris mult mai bine pe modele experimentale decât pe oameni. Curenții induși modifică ușor potențialul de membrană al celulelor și influențează comportamentul canalelor ionice, în special al celor de calciu. Cum calciul este mesagerul care declanșează contracția musculară, secreția și o bună parte din semnalizarea inflamatorie, orice intervenție la acest nivel are, teoretic, efecte în lanț. Studiile experimentale au descris, pe această cale, modificări ale microcirculației locale, scăderea edemului tisular, modularea activității mastocitelor și modificarea expresiei genelor pentru peptide opioide endogene.

Pentru durerea menstruală, traducerea plauzibilă a acestor observații este următoarea: dacă microcirculația uterină se ameliorează, ischemia din timpul contracției durează mai puțin; dacă producția locală de prostaglandine scade, contracția este mai puțin violentă; dacă pragul de excitabilitate al fibrelor nervoase crește, același stimul este resimțit mai slab. Este un lanț logic, fiecare verigă are suport experimental separat, iar lanțul întreg nu a fost demonstrat direct la femei cu dismenoree. Această distincție — între mecanism plauzibil și mecanism dovedit — este cea mai importantă din tot articolul.

magnetoterapia pulsată și magneții statici nu sunt același lucru

Brățările, plasturii și saltelele cu magneți permanenți produc un câmp constant, care nu variază în timp. Fără variație nu există curent indus, deci nu există mecanismul prin care s-ar putea explica un efect biologic. Studiile pe magneți statici pentru durere au fost, în general, negative sau neconcludente. Terapia PEMF este o categorie separată: câmpul este pulsat, generat electric, cu frecvență și intensitate reglabile. Confuzia dintre cele două este atât de răspândită încât o parte din scepticismul față de PEMF vine, de fapt, din rezultatele slabe ale magneților statici.

Terapia PEMF se aplică între menstruații, nu în timpul lor

Aceasta este diferența practică pe care majoritatea textelor o trec cu vederea. Un antiinflamator se ia când durerea a început sau cu câteva ore înainte, iar efectul lui se vede în aceeași zi. Protocoalele de terapie PEMF studiate în dismenoree funcționează invers: ședințe de aproximativ 30 de minute, de trei ori pe săptămână, timp de trei luni, aplicate de-a lungul întregului ciclu. Ceea ce se evaluează la final nu este durerea dintr-o zi, ci durerea din menstruațiile care vin după douăsprezece săptămâni de expunere repetată.

Logica din spate este coerentă cu mecanismul descris mai sus. Modificările de microcirculație și de reactivitate inflamatorie nu se instalează instantaneu și nu rămân după o singură expunere. Dacă terapia PEMF are un efect real, acesta este de tip cumulativ, comparabil mai degrabă cu efectul antrenamentului fizic decât cu cel al unei pastile. Consecința pentru cineva care se gândește la această opțiune este concretă: nu are sens să fie testată „ca să vezi dacă ajută” într-o lună dificilă, pentru că nu așa a fost studiată și nu așa ar putea funcționa.

A doua consecință ține de efort și de cost. Treizeci și șase de ședințe în trei luni înseamnă deplasări repetate la un cabinet de fizioterapie sau de recuperare, un buget considerabil și un program pe care nu toată lumea îl poate susține. Comparația corectă nu este între PEMF și „a nu face nimic”, ci între PEMF și celelalte lucruri pe care le-ai putea face cu aceleași trei luni, cu același buget și cu aceeași disciplină.

Studiul de la Cairo: 40 de femei, trei luni și două grupuri

Studiul care circulă cel mai des în discuțiile despre terapia PEMF și durerea menstruală a fost publicat în 2018 și realizat în departamentul de fizioterapie al unui spital universitar din Cairo. Au fost incluse 40 de femei cu dismenoree primară, cu vârste între 20 și 30 de ani, cu indice de masă corporală între 18 și 25 și cu cicluri regulate. Au fost excluse femeile cu boală inflamatorie pelvină, cu orice patologie pelvină identificabilă, cu afecțiuni cardiace, cu stimulator cardiac, cu implanturi metalice, cu epilepsie sau cu durere lombară de cauză mecanică.

Participantele au fost împărțite aleatoriu în două grupuri egale. Grupul de studiu a primit ședințe de terapie PEMF de 30 de minute, de trei ori pe săptămână, timp de trei luni, la o frecvență sub 25 Hz și o intensitate de 50 Gauss, adică aproximativ 60% din capacitatea maximă a aparatului. Ambele grupuri au primit, în plus, același tratament medicamentos: acid mefenamic 250 mg, de trei ori pe zi, în primele trei zile ale menstruației. Grupul de control a primit doar medicamentul. Evaluarea s-a făcut înainte și după cele trei luni, cu scala analogă vizuală pentru intensitatea durerii și cu un chestionar de distres menstrual care acoperă 47 de simptome grupate în opt categorii — durere, concentrare, comportament, reacții vegetative, retenție de apă, afect negativ, activare și control.

Rezultatele au fost semnificative statistic în favoarea grupului tratat cu PEMF, iar cifrele merită privite în întregime, nu doar prin procentul final.

Rezultatele studiului din 2018, pe 40 de femei cu dismenoree primară. Scorul de distres menstrual provine dintr-un chestionar cu 47 de simptome; valori mai mici înseamnă simptome mai puține.

Două observații sunt mai importante decât diferența dintre grupuri. Prima: ambele grupuri s-au îmbunătățit substanțial. Femeile care au luat doar antiinflamator au coborât de la 6,70 la 4,55 pe o scală de zece puncte, ceea ce înseamnă o treime din durere, obținută fără niciun aparat. A doua: diferența dintre grupuri la final a fost de aproximativ 1,8 puncte pe scala de durere. Este o diferență reală și clinic relevantă, dar este departe de dispariția durerii.

Pentru a interpreta această diferență este nevoie de un reper. În studiile de durere acută, cea mai mică schimbare pe care un pacient o percepe efectiv ca fiind „un pic mai bine” este de aproximativ 12 milimetri pe o scală de 100, adică în jur de 1,2 puncte din 10. Diferența de 1,8 puncte dintre cele două grupuri depășește acest prag, deci nu este o schimbare invizibilă pentru femeia care o trăiește. Dar este de ordinul de mărime al unei ameliorări perceptibile, nu al unei transformări: după trei luni de ședințe, durerea rămâne în jurul valorii de 2,75 din 10, nu dispare.

Reperul funcționează în ambele direcții. Grupul care a luat doar antiinflamator a coborât cu 2,15 puncte, tot peste prag. Ceea ce înseamnă că, în acest studiu, tratamentul de bază a produs singur o ameliorare clinic perceptibilă, iar terapia PEMF a adăugat peste ea încă un pas de aceeași mărime.

un studiu fără aparat placebo nu poate separa terapia de contextul ei

În acest studiu, grupul de control nu a primit ședințe cu aparatul oprit. A primit doar medicamentul și a rămas acasă. Grupul de studiu a venit la spital de 36 de ori, s-a întins pe un pat, a stat 30 de minute într-o poziție relaxată, cu perne sub curburile corpului, și a fost în contact repetat cu personal medical. Fiecare dintre aceste elemente are efect propriu asupra durerii percepute — repausul, atenția, așteptarea unui rezultat. Fără un grup care să primească exact aceeași experiență cu aparatul inactiv, efectul câmpului electromagnetic nu poate fi separat de efectul ședinței. Nu înseamnă că terapia PEMF nu funcționează; înseamnă că acest studiu nu poate demonstra că funcționează prin mecanismul propus.

Ce nu a măsurat studiul — inclusiv lucrul care se citează cel mai des

Chestionarul de distres menstrual folosit în studiu evaluează simptomele care apar în legătură cu ciclul menstrual, inclusiv iritabilitate, anxietate, labilitate emoțională și tensiune. Din acest motiv, studiul este citat frecvent ca dovadă că terapia PEMF ar ajuta în sindromul premenstrual sau în tulburarea disforică premenstruală. Este o extrapolare care nu se susține. Participantele au fost selectate pentru dismenoree primară, nu pentru un diagnostic afectiv legat de faza luteală, iar un scor de simptome nu este echivalent cu un diagnostic pus după criterii clinice.

terapia PEMF nu a fost testată pentru tulburarea disforică premenstruală

Tulburarea disforică premenstruală este o entitate distinctă, definită prin simptome afective severe care apar în faza luteală, se remit odată cu menstruația și afectează semnificativ funcționarea. Diagnosticul presupune urmărire prospectivă pe cel puțin două cicluri și excluderea altor tulburări. Un studiu care măsoară durerea și disconfortul la femei cu crampe menstruale nu spune nimic despre această condiție. Când un text despre PEMF trece de la dismenoree la TDPM fără să semnaleze saltul, a părăsit ceea ce arată datele.

Alte lucruri pe care studiul nu le-a urmărit: ce s-a întâmplat după oprirea ședințelor, dacă ameliorarea s-a menținut la șase sau douăsprezece luni, dacă efectul se schimbă la femei peste 30 de ani, la cele cu indice de masă corporală în afara intervalului 18–25 sau la cele cu cicluri neregulate. Studiul nu a raportat sistematic evenimentele adverse, ceea ce este diferit de a fi constatat absența lor. Și, la fel de important, a fost realizat într-un singur centru, pe un lot mic, ceea ce face ca rezultatul să fie un semnal, nu o concluzie.

Absența datelor despre ce urmează după ultima ședință nu este un detaliu academic. Dacă efectul unei terapii cumulative se estompează în câteva luni, costul nu este al unui program de trei luni, ci al unui program repetat la nesfârșit. Dacă se menține, calculul arată complet altfel. Fără urmărire după încheierea tratamentului, cumpărătorul unui protocol PEMF nu are cum să știe care dintre cele două situații îl privește.

Ce arată restul cercetării despre câmpurile pulsate și durere

Un al doilea studiu randomizat, publicat în 2017, a comparat terapia PEMF cu laserul de mare intensitate la 52 de tinere cu dismenoree primară, câte trei ședințe pe ciclu, timp de trei cicluri consecutive. Ambele metode au scăzut semnificativ intensitatea durerii, iar autorii au măsurat și nivelul sanguin de PGF2α, care a scăzut în ambele grupuri. Laserul s-a dovedit superior, dar rezultatul care contează pentru discuția de față este altul: este singura dovadă directă că, în acest context, terapia PEMF se asociază cu o modificare biochimică măsurabilă, nu doar cu o schimbare de percepție. Și acest studiu a comparat însă două tratamente active, fără grup placebo.

În afara ginecologiei, terapia PEMF a fost studiată mult mai des în patologia musculoscheletală. Meta-analizele recente descriu efecte mici spre moderate asupra durerii — de exemplu, în sindromul de impingement al umărului, o diferență standardizată de aproximativ 0,34, pe patru studii randomizate și 252 de participanți. O sinteză a studiilor pe leziuni de țesut moale a găsit doar patru studii randomizate eligibile, dintre care unul singur a comparat PEMF cu stimulare simulată; în celelalte, PEMF a fost adăugat peste alt tratament. Efectele adverse raportate au fost minore, în principal înroșirea pielii.

Imaginea de ansamblu este consistentă și, în același timp, frustrantă. Semnalul apare în mai multe indicații și în mai multe laboratoare, ceea ce pledează pentru un efect real. Dar studiile sunt mici, protocoalele diferă radical între ele — frecvențe de la câțiva hertzi la peste o sută, intensități de la câțiva gauss la sute, durate de la zece minute la o oră — iar comparația cu placebo lipsește aproape peste tot. Într-un domeniu în care răspunsul placebo la durere este bine documentat, absența grupului simulat nu este un detaliu metodologic, ci limita principală.

„fără efecte adverse raportate” nu înseamnă „fără riscuri”

Studiile mici nu au puterea statistică să detecteze evenimente rare, iar multe dintre ele nu colectează sistematic efectele adverse. Terapia PEMF are un profil de siguranță aparent bun în literatură, dar contraindicațiile ei nu vin din efecte observate, ci din principii fizice: un câmp magnetic variabil poate interfera cu dispozitivele electronice implantate și poate induce curenți în implanturile metalice aflate în câmp. Aceste precauții sunt reale chiar dacă niciun studiu nu a raportat un incident, pentru că studiile au exclus din start exact aceste categorii de persoane.

Aparatele produc efecte placebo mai mari decât pastilele

Răspunsul la un tratament inactiv nu este constant: depinde de cât de impresionantă este intervenția. În studiile de durere, procedurile — injecții, aparate, dispozitive cu lumini și sunete, ședințe supravegheate de personal medical — produc constant răspunsuri placebo mai mari decât comprimatele. Explicația ține de așteptare și de context: o ședință de treizeci de minute pe un pat medical, repetată de trei ori pe săptămână, transmite creierului mult mai multă informație despre „se întâmplă ceva important” decât o pastilă luată acasă.

Acest lucru nu este un argument împotriva terapiei PEMF. Este un argument pentru un anumit tip de studiu. Într-un domeniu în care contextul terapeutic are efect propriu, singura metodă de a măsura contribuția câmpului electromagnetic este compararea cu un aparat identic, pornit din punctul de vedere al luminilor și al zgomotului, dar care nu emite câmpul activ. Acest tip de control lipsește din ambele studii randomizate disponibile în dismenoree.

Merită spus și reversul, pentru că nuanța se pierde ușor. Efectul placebo nu este o iluzie și nu înseamnă că femeia „nu s-a simțit cu adevărat mai bine”. Ameliorarea raportată este reală și are corespondent în activitatea sistemelor endogene de control al durerii. Distincția pe care o face știința nu este între ameliorare reală și falsă, ci între ameliorare produsă de mecanismul propus și ameliorare produsă de orice altceva din situație. Pentru pacientă, prima contează mai puțin decât rezultatul; pentru decizia de a investi trei luni și un buget semnificativ, contează.

Cui nu i se potrivește magnetoterapia pulsată

Contraindicațiile provin din două surse: criteriile de excludere folosite consecvent în studii și instrucțiunile producătorilor de aparate medicale. Ele nu descriu daune demonstrate, ci situații în care efectul câmpului asupra unui dispozitiv sau asupra unui țesut nu este previzibil. Evaluarea se face individual, de către medicul care recomandă procedura.

Situațiile în care terapia PEMF pelvină nu se aplică sau necesită evaluare medicală prealabilă.

Aparatul din studiu și covorașul de acasă nu sunt același dispozitiv

Aparatul folosit în studiul din Cairo era un sistem medical de magnetoterapie cu panou de comandă, pat motorizat și doi solenoizi — unul de 52 de centimetri în diametru, montat pe stativ, și unul de 80 de centimetri, integrat în pat. Corpul era așezat în interiorul câmpului, iar parametrii erau setați și verificați: sub 25 Hz, 50 Gauss. Dispozitivele vândute pentru uz casnic sub aceeași etichetă acoperă un spectru foarte larg, de la saltele cu bobine până la mici aplicatoare locale, iar o parte dintre ele nu publică deloc frecvența, intensitatea sau modul de măsurare a câmpului.

Cifra de 50 Gauss spune puțin fără un termen de comparație. Câmpul magnetic al Pământului, cel care orientează busola, este sub 1 Gauss. Un magnet obișnuit de frigider produce, la suprafața lui, un câmp de același ordin de mărime cu cel folosit în studiu. Un aparat de rezonanță magnetică lucrează la zeci de mii de Gauss. Terapia PEMF se situează, așadar, la capătul slab al spectrului — ceea ce explică și de ce nu încălzește țesutul, și de ce efectele descrise sunt subtile, nu spectaculoase. Intensitatea singură nu spune totul, pentru că în cazul câmpurilor pulsate contează și frecvența variației, nu doar amplitudinea; dar ajută la calibrarea așteptărilor în ambele sensuri.

eticheta PEMF nu spune nimic despre doză

În orice terapie fizică, efectul depinde de parametri: frecvență, intensitate, durata ședinței, numărul de ședințe, distanța față de sursă. Două aparate care poartă aceeași denumire pot livra câmpuri care diferă de zeci de ori ca intensitate. Când un produs nu specifică acești parametri, nu există nicio bază pentru a presupune că reproduce rezultatele dintr-un studiu clinic. Este aceeași situație ca în cazul unui supliment care nu declară cantitatea de substanță activă.

Ce alternative există și cât de solid au fost testate

Orice decizie despre o metodă nouă are sens doar raportată la ce există deja. Pentru dismenoreea primară, trei intervenții au un nivel de dovezi mai solid decât terapia PEMF, iar două dintre ele nu costă aproape nimic.

Compararea nivelului de dovezi, nu a intensității efectului resimțit individual.

Un detaliu din sinteza Cochrane despre antiinflamatoare merită reținut pentru altceva decât pentru medicament: în studiile controlate, aproximativ 18% dintre femeile care primeau placebo raportau o ameliorare moderată sau bună a durerii. Aceasta este mărimea reală a răspunsului la o intervenție inactivă în dismenoree. Orice studiu care nu are grup placebo trebuie citit cu această cifră în minte.

Comparația cea mai relevantă nu este însă cu pastilele, ci cu un alt aparat. Stimularea nervoasă transcutanată — TENS — funcționează pe o logică înrudită: modulează transmiterea semnalului dureros, nu cauza lui. Diferența importantă ține de felul în care a fost studiată: TENS a fost comparată în mod repetat cu dispozitive identice, dar inactive, adică exact testul care lipsește din literatura PEMF în dismenoree.

Rezultatele acestor comparații sunt instructive tocmai pentru că sunt amestecate. O meta-analiză recentă pe nouă studii și 530 de femei a găsit că TENS reduce nevoia de analgezice și prelungește durata ameliorării, dar nu a găsit o diferență clară față de aparatul inactiv în ceea ce privește intensitatea durerii resimțite. Sinteze mai vechi raportaseră efecte mai mari în favoarea TENS. Această variație este exact ce se întâmplă când un domeniu începe să folosească grupuri de control corecte: efectele aparente se micșorează, iar ce rămâne devine credibil. Terapia PEMF în dismenoree nu a ajuns încă în acest stadiu.

Pentru cineva care caută acum o soluție, diferența practică este considerabilă: un dispozitiv TENS portabil se folosește acasă, în ziua durerii, costă o fracțiune din prețul a treizeci și șase de ședințe și poate fi oprit dacă nu ajută.

Când durerea menstruală cere investigație, nu un aparat

Dismenoreea primară are un tipar recognoscibil: începe în adolescență, la un an sau doi după prima menstruație, odată cu instalarea ciclurilor ovulatorii; durerea apare cu câteva ore înainte sau la începutul sângerării, ține între 12 și 72 de ore și răspunde, măcar parțial, la antiinflamatoare. Când tiparul se abate de la acest model, explicația este de obicei alta decât prostaglandinele.

Semnalele care schimbă direcția investigației sunt: o durere care apare după ani de menstruații nedureroase, o durere care se agravează progresiv de la un an la altul, durere pelvină prezentă și în afara menstruației, durere la contact sexual, sângerare abundentă sau prelungită, simptome digestive sau urinare care apar ciclic, lipsa oricărui răspuns la antiinflamatoare luate corect și dificultăți de a obține o sarcină. În spatele acestor tipare se află frecvent endometrioza, adenomioza, fibroamele, o boală inflamatorie pelvină în antecedente sau o anomalie de structură care obstruează fluxul menstrual. Niciuna dintre ele nu se rezolvă cu ședințe de magnetoterapie, iar întârzierea diagnosticului are un cost propriu.

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

Înainte de a evalua orice metodă nouă, notează timp de două–trei cicluri ce se întâmplă efectiv: în ce zi începe durerea, cât ține, ce intensitate are pe o scală de la 1 la 10, ce ai luat și la ce oră, ce alte simptome au apărut. Fără această linie de bază, orice schimbare devine imposibil de interpretat, pentru că durerea menstruală variază natural de la un ciclu la altul. Este și singurul mod prin care poți deosebi o ameliorare reală de o lună mai blândă.

Dacă folosești antiinflamatoare, verifică întâi dacă le folosești în tiparul care le face eficiente. Prostaglandinele sunt produse în primele ore ale menstruației, iar aceste medicamente acționează prin blocarea sintezei lor, nu prin neutralizarea celor deja formate. Administrarea începută înainte de instalarea durerii, la doza și intervalul recomandate de medic, schimbă frecvent rezultatul la femeile care spun că „nu le ajută nimic”. Multe experiențe de eșec terapeutic sunt, de fapt, experiențe de administrare tardivă.

Tratează căldura locală ca pe o intervenție, nu ca pe o consolare. Are dovezi comparabile cu ale analgezicelor în unele studii, nu are efecte sistemice și poate fi folosită continuu în zilele dificile. Mișcarea regulată funcționează pe alt interval de timp: efectul ei se construiește prin practică susținută de-a lungul ciclului, iar rezultatele din sinteze sunt obținute la femei care s-au mișcat constant, nu doar când le durea.

Dacă terapia PEMF te interesează, abordeaz-o ca pe un program, nu ca pe o încercare. Întreabă ce frecvență și ce intensitate folosește aparatul, cere durata completă a protocolului și costul total al celor trei luni, și stabilește dinainte ce anume ai considera un rezultat — de exemplu, două puncte în minus pe scala de durere sau o zi în plus de funcționare normală pe lună. Discută contraindicațiile cu medicul înainte de prima ședință, mai ales dacă ai un dispozitiv implantat sau un implant metalic. Și păstrează-o unde îi este locul, ca metodă adăugată, nu ca înlocuitor al unei evaluări ginecologice pe care o amâni.

Nu lua decizia în luna cea mai grea. Durerea severă împinge spre soluții rapide și scumpe, iar o metodă care cere trei luni de constanță nu se potrivește cu acest tip de urgență. Dacă durerea a devenit motiv de absență repetată de la școală sau de la serviciu, prioritatea este investigația, nu adăugarea unei proceduri.

Concluzie Healthwise

Durerea menstruală obișnuită este consecința unui mecanism care funcționează corect, dar prea intens: prostaglandinele contractă uterul, contracția întrerupe temporar propria irigație, iar ischemia produce durerea. Terapia PEMF nu intervine asupra acestui declanșator, ci asupra terenului pe care el acționează — circulația locală, reactivitatea inflamatorie și pragul de transmitere a durerii. Este un mecanism plauzibil, susținut de observații experimentale și de două studii clinice mici care arată în aceeași direcție, dar niciunul dintre ele nu a folosit un grup cu aparat inactiv, iar întrebarea despre cât din efect aparține câmpului electromagnetic rămâne deschisă. Într-un domeniu în care intervențiile simple și ieftine au dovezi mai bune, terapia PEMF își găsește locul acolo unde este onest să fie: o opțiune adjuvantă, pentru cineva care a lămurit întâi de ce doare.

Referințe științifice

Abd El Aziz AH, El Nahas EM, Kamal HM. Effect of pulsed electromagnetic field on menstrual distress in primary dysmenorrhic women. J Med Sci Res. 2018;1(4):250–254. doi:10.4103/JMISR.JMISR_85_18

Studiul clinic care stă la baza articolului: protocolul de trei luni, valorile VAS și scorurile de distres menstrual din tabel, precum și criteriile de excludere folosite în secțiunea despre contraindicații.

Thabet AAE, Elsodany AM, Battecha KH, Alshehri MA, Refaat B. High-intensity laser therapy versus pulsed electromagnetic field in the treatment of primary dysmenorrhea. J Phys Ther Sci. 2017;29(10):1742–1748. doi:10.1589/jpts.29.1742

Susține afirmația că terapia PEMF se asociază cu scăderea nivelului sanguin de PGF2α și că a fost comparată cu alt tratament activ, nu cu placebo.

Ju H, Jones M, Mishra G. The prevalence and risk factors of dysmenorrhea. Epidemiol Rev. 2014;36(1):104–113. doi:10.1093/epirev/mxt009

Sursa intervalelor de prevalență citate în introducere, inclusiv proporția formelor severe care limitează activitățile zilnice.

Marjoribanks J, Ayeleke RO, Farquhar C, Proctor M. Nonsteroidal anti-inflammatory drugs for dysmenorrhoea. Cochrane Database Syst Rev. 2015;(7):CD001751. doi:10.1002/14651858.CD001751.pub3

Susține poziția antiinflamatoarelor ca tratament de primă linie și cifra răspunsului la placebo folosită pentru interpretarea studiilor fără grup simulat.

Jo J, Lee SH. Heat therapy for primary dysmenorrhea: a systematic review and meta-analysis of its effects on pain relief and quality of life. Sci Rep. 2018;8(1):16252. doi:10.1038/s41598-018-34303-z

Baza afirmației că aplicarea locală de căldură are un efect comparabil cu al analgezicului în unele comparații directe.

Armour M, Ee CC, Naidoo D, et al. Exercise for dysmenorrhoea. Cochrane Database Syst Rev. 2019;(9):CD004142. doi:10.1002/14651858.CD004142.pub4

Susține afirmația din secțiunea practică privind efectul mișcării regulate asupra intensității durerii menstruale și nivelul de certitudine al dovezilor.

Wang HY, Chen YJ, Huang IC, Lin CR, Lin KL, Chen CH. The effectiveness of pulsed electromagnetic field therapy in patients with shoulder impingement syndrome: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. PLoS One. 2025;20(5):e0323837. doi:10.1371/journal.pone.0323837

Sursa mărimii de efect citate pentru terapia PEMF în afara ginecologiei, folosită pentru a descrie tiparul general al dovezilor din acest domeniu.

Kelly AM. The minimum clinically significant difference in visual analogue scale pain score does not differ with severity of pain. Emerg Med J. 2001;18(3):205–207. doi:10.1136/emj.18.3.205

Sursa pragului de aproximativ 12 milimetri folosit pentru a interpreta diferența dintre grupuri în studiul de la Cairo.

Benduch M, Stania M. Is TENS an effective physical monotherapy for primary dysmenorrhea? A systematic review and meta-analysis. Pain Manag. 2025. doi:10.1080/17581869.2025.2599728

Susține descrierea dovezilor privind stimularea nervoasă transcutanată, inclusiv absența unei diferențe clare față de aparatul inactiv pe intensitatea durerii.