Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Tipuri de laser dermatologic: culoarea țintei decide laserul, nu numele aparatului

by Mihaela Marinescu

Tipurile de laser dermatologic se deosebesc, în primul rând, prin lungimea de undă a luminii pe care o emit și prin structura din piele care absoarbe acea lumină: apa din țesut, melanina din pigment sau hemoglobina din vasele de sânge. Fiecare tip de laser dermatologic transformă lumina în căldură sau într-o undă de presiune exact în ținta care o absoarbe, iar durata pulsului decide dacă ținta este vaporizată, coagulată sau fragmentată. De aceea, laserele CO2 și Er:YAG acționează asupra texturii, cicatricilor și ridurilor, laserele cu diodă, alexandrit și Nd:YAG asupra foliculului pilos, laserele Q-switched și cu picosecunde asupra pigmentului și tatuajelor, iar laserul cu colorant pulsat asupra vaselor de sânge. Alegerea corectă nu pornește de la numele aparatului, ci de la diagnostic, de la fototipul pielii și de la ținta biologică ce trebuie atinsă fără a leza țesutul din jur.

Laserele au devenit, în ultimii douăzeci de ani, una dintre cele mai solicitate categorii de proceduri din dermatologie și din medicina estetică. Pe măsură ce aparatele s-au înmulțit, s-au înmulțit și denumirile comerciale, pachetele de ședințe și promisiunile de tipul „un singur laser pentru toate”. Pentru cititor, rezultatul este o hartă greu de descifrat: același nume, Nd:YAG, apare la epilare, la pete, la tatuaje și la vase de sânge, iar o clinică poate numi „laser” un aparat care, tehnic, nu este laser.

Confuzia are o explicație biologică simplă. Pielea nu este o suprafață uniformă, ci un țesut stratificat, în care apa, pigmentul și sângele se află la adâncimi diferite și absorb lumina diferit. Un laser bine ales lovește o singură țintă și lasă restul aproape neatins; un laser ales greșit încălzește tot ce întâlnește în cale. Textul de față explică pe ce principiu funcționează fiecare tip de laser, ce poate face realist în fiecare indicație, unde dovezile sunt solide și unde sunt modeste și ce deosebește un rezultat bun de o complicație.

Laserele dermatologice, în șapte idei

  1. Un laser trimite lumină de o singură culoare, iar fiecare culoare este absorbită de altceva în piele: apă, pigment sau sânge.
  2. Laserele CO2 și Er:YAG îndepărtează microscopic țesut și obligă pielea să producă colagen nou, cu efect asupra cicatricilor și ridurilor.
  3. La epilare, laserul încălzește rădăcina închisă la culoare a firului; părul blond, roșcat sau alb răspunde slab sau deloc.
  4. Petele și tatuajele se tratează cu pulsuri extrem de scurte, care sparg pigmentul în bucăți pe care corpul le elimină treptat.
  5. Roșeața și vasele mici răspund la laserul care țintește sângele, dar rozaceea și melasma revin dacă nu sunt ținute sub control.
  6. Pielea mai închisă la culoare poate fi tratată cu laser, dar cu aparate și setări alese special, ca să nu apară pete noi.
  7. Orice aluniță este examinată de un medic dermatolog înainte de laser, iar protecția solară face parte din tratament.

Cum își alege lumina ținta: fototermoliza selectivă și cei trei cromofori ai pielii

Toate tipurile moderne de laser dermatologic pornesc de la un principiu publicat în 1983 de Rox Anderson și John Parrish, la Massachusetts General Hospital din Boston: fototermoliza selectivă. Ideea centrală este că o structură din piele poate fi distrusă selectiv dacă sunt îndeplinite simultan trei condiții: lungimea de undă este absorbită preferențial de acea structură, pulsul este atât de scurt încât căldura să nu aibă timp să se răspândească în țesutul vecin, iar energia livrată este suficientă pentru efectul dorit. În experimentele originale, pulsurile de 577 nm au afectat selectiv microvasele pielii, iar pulsurile de 351 nm au afectat selectiv melanozomii din melanocite.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

218
calculatoare disponibile
Toate calculatoarele
Susține Healthwise Gratuit pentru toți. Nu gratuit de făcut. Informație medicală, instrumente și dosare de sănătate, gratuite și construite pe dovezi științifice. Vedeți ce costă și cum puteți ajuta. Susține Healthwise

Înaintea acestui principiu, laserele dermatologice erau instrumente brute. Laserele cu emisie continuă, precum laserul cu argon folosit în anii ’70 pentru petele porto, încălzeau difuz pielea și lăsau frecvent cicatrici. Fototermoliza selectivă a schimbat felul în care se construiesc aparatele: în locul unui laser universal au apărut lasere specializate, fiecare reglat pentru o țintă. Tot de aici vine și consecința practică pe care o regăsiți în orice clinică serioasă: întrebarea nu este „ce laser aveți?”, ci „ce țintă trebuie atinsă?”.

Istoria acestor instrumente este scurtă. Primul laser funcțional a fost construit de fizicianul american Theodore Maiman în 1960, la laboratoarele Hughes din California: un cristal de rubin care emitea lumină roșie la 694 nm. La doar câțiva ani după aceea, dermatologul Leon Goldman, de la Universitatea din Cincinnati, testa laserul cu rubin pe piele, inclusiv pe tatuaje și pe leziuni pigmentate, și punea bazele a ceea ce avea să se numească medicina laser. Rezultatele erau însă greu de prevăzut: lipsea un model care să explice de ce aceeași lumină ștergea uneori o pată și alteori lăsa o cicatrice.

Modelul a venit în 1983, iar primul aparat construit pe baza lui a fost laserul cu colorant pulsat. Validarea clinică a sosit în 1989, când Oon Tian Tan și colaboratorii săi au publicat în New England Journal of Medicine rezultatele tratării a 35 de copii cu pată porto, cu vârste între 3 luni și 14 ani, la 577 nm și cu pulsuri de 360 de microsecunde. Copiii au avut nevoie, în medie, de 6,5 ședințe pe zonă, iar cei sub 7 ani de mai puține ședințe decât cei mai mari (5,8 față de 7,1). La 33 dintre ei, adică 94,3%, pielea tratată a ajuns să semene ca textură și culoare cu pielea normală din jur. Efectul advers cel mai frecvent a fost hiperpigmentarea tranzitorie, la 57% dintre copii, iar cicatrici mici au apărut la doi copii, în urma unor traumatisme accidentale după tratament. Pentru prima dată, o leziune vasculară congenitală putea fi tratată fără prețul cicatricii.

Ultima etapă majoră a fost fototermoliza fracționată, în 2004. De la rubinul lui Maiman la laserele fracționate au trecut mai puțin de cincizeci de ani, iar fiecare pas a însemnat o țintă mai precisă, nu o putere mai mare.

Cromoforii: apa, melanina și hemoglobina absorb culori diferite

Molecula care absoarbe lumina se numește cromofor. În piele există trei cromofori relevanți pentru laser. Apa se află în toate celulele și absoarbe puternic în infraroșul mediu și îndepărtat; aici lucrează laserul CO2, la 10.600 nm, și laserul Er:YAG, la 2.940 nm. Melanina, pigmentul din epidermă, din foliculul pilos și din pete, absoarbe pe un spectru larg, de la ultraviolet până la infraroșul apropiat, cu o absorbție tot mai mică pe măsură ce lungimea de undă crește. Hemoglobina, în special oxihemoglobina din sângele arterial și capilar, are vârfuri de absorbție în verde-galben, în jurul valorilor de 418, 542 și 577 nm, iar laserele vasculare, KTP la 532 nm și colorantul pulsat la 585–595 nm, sunt plasate aproape de aceste vârfuri.

Al patrulea cromofor este artificial: pigmentul de tatuaj. Particulele de cerneală nu au o singură culoare de absorbție, așa că un tatuaj multicolor cere mai multe lungimi de undă, iar unele nuanțe nu au un laser care să le absoarbă bine.

Melanina are o consecință practică importantă. Pentru că absoarbe aproape toate lungimile de undă vizibile și din infraroșul apropiat, melanina din epidermă concurează mereu cu ținta propriu-zisă. La o piele deschisă la culoare, concurența este mică. La o piele bronzată sau cu fototip închis, epiderma absoarbe o parte mare din energie înainte ca lumina să ajungă la folicul sau la vas, iar riscul de arsură și de pete crește. De aceea, lungimile de undă mari, precum 1.064 nm, sunt preferate la pielea închisă la culoare: pătrund mai adânc și sunt absorbite mai puțin de melanina din epidermă.

Durata pulsului: de ce un pigment se fragmentează, iar un vas se coagulează

A doua variabilă este timpul. Fiecare structură are un timp de relaxare termică, adică intervalul în care pierde aproximativ jumătate din căldura primită. Cu cât structura este mai mică, cu atât se răcește mai repede. Un melanozom, cu dimensiuni de câteva sute de nanometri, se răcește în zeci până la sute de nanosecunde; o particulă de cerneală de tatuaj este și mai mică; un vas de sânge cu diametrul de 0,1 mm are nevoie de câteva milisecunde; un folicul pilos, de zeci de milisecunde.

Regula fototermolizei selective este ca pulsul să fie mai scurt decât timpul de relaxare termică al țintei. Pentru vase și foliculi, pulsul de milisecunde coagulează ținta prin căldură. Pentru pigment și cerneală, pulsul trebuie să fie de nanosecunde, ca la laserele Q-switched, sau de picosecunde, ca la laserele cu picosecunde. La aceste durate, încălzirea este atât de bruscă încât particula se dilată violent și se fragmentează sub acțiunea unei unde de presiune, efect numit fotoacustic sau fotomecanic. Fragmentele rezultate sunt suficient de mici pentru a fi preluate de macrofage și eliminate treptat, pe cale limfatică.

mai multă energie nu înseamnă un rezultat mai bun

Fluența, adică energia livrată pe centimetru pătrat, are un prag sub care ținta nu este afectată și un prag peste care căldura se răspândește dincolo de țintă. Între cele două există o fereastră terapeutică, mai îngustă la pielea închisă la culoare și la pielea bronzată. O setare agresivă poate da un efect mai vizibil după o ședință, dar crește riscul de vezicule, de hiperpigmentare postinflamatorie și de cicatrici. Rezultatele bune vin, de regulă, din mai multe ședințe la setări sigure, nu dintr-o ședință forțată.

Ablativ, neablativ și fracționat: cât țesut este îndepărtat

Pentru laserele care țintesc apa, a treia distincție este cantitatea de țesut îndepărtat. Un laser ablativ vaporizează epiderma și o parte din derm: pielea rămâne fără stratul protector câteva zile și se reface pornind de la anexele ei, foliculii și glandele. Un laser neablativ încălzește dermul fără să distrugă suprafața, cu refacere rapidă, dar cu un efect mai mic pe ședință.

În 2004, Dieter Manstein și colaboratorii săi au publicat conceptul de fototermoliză fracționată: în locul unei suprafețe tratate complet, laserul creează mii de coloane microscopice de leziune termică, separate de piele intactă. În studiul inițial, realizat cu un aparat de 1.500 nm, fiecare zonă microscopică avea în jur de 100 µm diametru și ajungea la aproximativ 300 µm adâncime, iar epiderma se refăcea în aproximativ o zi. Pielea netratată dintre coloane acționează ca un rezervor de celule care repară rapid zonele lezate. Principiul a fost aplicat apoi și laserelor ablative, rezultând laserul CO2 fracționat și laserul Er:YAG fracționat, cu un compromis între efectul ablativului clasic și refacerea rapidă a neablativului.

Harta tipurilor de laser dermatologic: lungime de undă, țintă și indicații

Tabelul de mai jos reunește principalele tipuri de laser dermatologic după ținta biologică pe care o atacă. Indicațiile sunt orientative: alegerea efectivă depinde de diagnostic, de fototip și de experiența medicului cu aparatul respectiv. Același nume de laser apare pe mai multe rânduri pentru că, la durate diferite ale pulsului, aceeași lungime de undă produce efecte biologice diferite.

LaserLungime de undăȚinta (cromofor)Durata pulsuluiIndicații principale
CO2 (ablativ și fracționat)10.600 nmapa din țesutmicrosecunde – milisecundecicatrici postacneice, riduri, vergeturi, vaporizarea leziunilor benigne
Er:YAG (ablativ și fracționat)2.940 nmapa, cu absorbție mult mai mare decât la CO2microsecunderiduri fine, cicatrici superficiale, leziuni benigne superficiale
Fracționat neablativ1.540–1.550 nmapa din dermmilisecundetextură, cicatrici, riduri fine, unele cazuri de melasmă
Diodă800–810 nm (și variante în jur de 940 nm)melanina din foliculmilisecundeepilare, mai ales la fototipurile intermediare
Alexandrit755 nmmelanina; cerneala verde și albastrămilisecunde (epilare); nanosecunde sau picosecunde (pigment, tatuaje)epilare la pielea deschisă, pete pigmentare, tatuaje
Nd:YAG1.064 nm (532 nm prin dublarea frecvenței)melanina, hemoglobina, cerneala neagră și roșiemilisecunde (epilare, vase); nanosecunde sau picosecunde (pigment, tatuaje)epilare la pielea închisă, vase profunde, tatuaje, pigment dermic
KTP532 nmoxihemoglobina, melanina superficialămilisecundevase fine pe față, pete solare superficiale
Colorant pulsat (PDL)585–595 nmoxihemoglobinasute de microsecunde – milisecunderozacee, pata porto, angioame, cicatrici roșii, negi
Q-switched (rubin, alexandrit, Nd:YAG)694, 755, 1.064 și 532 nmmelanina, cernealananosecundelentigine solare, nevul Ota, tatuaje
Picosecunde532, 755, 785 și 1.064 nmmelanina, cernealapicosecundetatuaje, inclusiv nuanțe rezistente; pigmentări
Laser de intensitate joasă (LLLT)aproximativ 630–680 nmcitocrom c oxidaza din mitocondriiemisie continuă, putere micăalopecia androgenetică

lumina pulsată intensă nu este un laser

Multe clinici includ lumina pulsată intensă (IPL) în aceeași listă cu laserele. IPL folosește însă o lampă cu descărcare care emite un spectru larg, de aproximativ 500 până la 1.200 nm, filtrat pentru a elimina lungimile de undă nedorite. Pentru că lumina nu este de o singură culoare, selectivitatea este mai mică, iar rezultatul depinde mult de experiența operatorului. IPL are rezultate bune în roșeața difuză și în petele solare la pielea deschisă, dar nu este echivalentul unui laser specific pentru aceeași indicație și are un risc mai mare de arsură la pielea închisă la culoare sau bronzată.

Laserele care țintesc apa: CO2 și Er:YAG pentru cicatrici, riduri și leziuni benigne

Laserele CO2 și Er:YAG sunt laserele de remodelare a pielii. Ele nu caută o culoare, ci apa din celule, prezentă peste tot. Când apa absoarbe energia, se vaporizează instantaneu și ia cu ea țesutul din jur. La marginea zonei vaporizate rămâne un strat de coagulare termică, care declanșează un răspuns de vindecare: inflamație controlată, activarea fibroblastelor, sinteza de colagen nou și remodelarea lui în lunile următoare.

Diferența dintre cele două lasere este cantitatea de căldură reziduală. Er:YAG este absorbit de apă mult mai puternic decât CO2, așa că îndepărtează un strat foarte subțire, cu leziune termică minimă în jur; refacerea este mai rapidă, dar sângerarea punctiformă este mai frecventă, iar contracția colagenului este mai mică. CO2 lasă o zonă de coagulare mai largă, care oprește sângerarea și produce o contracție mai puternică a colagenului, cu efect mai mare asupra ridurilor și cicatricilor, dar cu o recuperare mai lungă și cu un risc mai mare de modificări de pigmentare la fototipurile închise.

Cicatricile postacneice: tipul cicatricii contează mai mult decât laserul

Cicatricile atrofice postacneice nu sunt toate la fel. Cicatricile ondulate, numite rolling, apar din benzi fibroase care trag pielea în profunzime; cele în formă de cutie, numite boxcar, au margini verticale și fund plat; cele de tip ice pick sunt înguste și adânci, ca o înțepătură. Laserele fracționate ablative, în special CO2, au cele mai bune rezultate în cicatricile boxcar și în cicatricile ondulate superficiale, prin remodelarea colagenului și netezirea marginilor. Cicatricile ice pick răspund slab la laserul folosit singur și se tratează de obicei prin tehnici țintite, precum reconstrucția chimică punctiformă sau excizia cu punch, iar cicatricile ondulate profunde beneficiază adesea de subincizie.

De aceea, programele cu cele mai bune rezultate combină metode, iar laserul fracționat este o parte din plan, nu întregul plan. Ameliorarea se măsoară în procente, nu în dispariție: o îmbunătățire vizibilă după trei până la cinci ședințe este un rezultat realist, iar remodelarea colagenului continuă încă trei până la șase luni după ultima ședință. Acneea activă se tratează înaintea cicatricilor, pentru că fiecare leziune inflamatorie nouă poate lăsa o cicatrice nouă.

„fără timp de recuperare” înseamnă, de obicei, și un efect mai mic

Procedurile neablative sau fracționate la densitate mică sunt promovate frecvent ca fiind „fără timp de recuperare”. Afirmația poate fi adevărată, dar are o contrapartidă biologică: cu cât se îndepărtează mai puțin țesut, cu atât stimulul pentru colagen nou este mai mic pe ședință. Un rezultat comparabil cu cel al unui laser ablativ cere, de regulă, mai multe ședințe neablative, iar în cicatricile adânci poate să nu fie atins deloc. Alegerea corectă ține cont și de câte zile de refacere își poate permite pacientul, și de cât de mare este diferența dorită.

Ridurile fine și textura: colagenul nou se formează în luni, nu în zile

La ridurile fine din jurul ochilor și al gurii, laserele fracționate CO2 și Er:YAG, precum și laserele neablative de 1.540–1.550 nm, acționează prin același mecanism: o leziune termică controlată, urmată de sinteză de colagen. Pielea arată mai netedă încă din primele săptămâni, în parte din cauza edemului ușor din derm, dar efectul real apare după trei până la șase luni, când colagenul nou s-a organizat. Ridurile de expresie dinamice, cele care apar doar la mișcare, nu sunt ținta principală a laserului, pentru că mecanismul lor ține de contracția musculară repetată.

Laserul nu oprește procesele care au produs ridurile. Expunerea la ultraviolete, glicarea colagenului, fumatul și scăderea estrogenilor după menopauză continuă să acționeze și după tratament. Fotoprotecția zilnică și îngrijirea cu ingrediente cu dovezi, precum retinoizii topici, prelungesc rezultatul. Pentru laxitatea marcată a pielii, cu ptoză a țesuturilor, laserul de suprafață are un efect limitat, iar așteptările trebuie calibrate de la început.

Vergeturile: textură mai bună, nu piele nouă

Vergeturile sunt cicatrici ale dermului: fibrele de colagen și de elastină s-au rupt sub tensiune și s-au reorganizat paralel cu suprafața. În faza roșie sau violacee, numită striae rubrae, vasele dilatate și inflamația sunt încă prezente, iar laserul cu colorant pulsat poate reduce roșeața. În faza albă și atrofică, numită striae albae, laserele fracționate, ablative și neablative, îmbunătățesc textura și reduc lățimea vergeturilor, dar studiile arată ameliorări parțiale, fără revenirea la pielea dinainte. Răspunsul este mai bun la vergeturile recente decât la cele vechi de mulți ani, iar la fototipurile închise riscul de pigmentare după laserele ablative limitează setările care pot fi folosite.

Leziunile benigne: keratoze seboreice, negi și papiloame

Laserul CO2 poate vaporiza precis leziuni benigne ale pielii, precum keratozele seboreice, siringoamele, papiloamele mici sau unele forme de negi, cu sângerare minimă, pentru că zona de coagulare închide vasele mici. Er:YAG este preferat pentru leziunile foarte superficiale, unde contează adâncimea mică a ablației și vindecarea rapidă. Pentru negii rezistenți se folosește uneori și laserul cu colorant pulsat, care țintește vasele care hrănesc leziunea.

o aluniță nu se îndepărtează cu laserul înainte de a fi examinată

Laserul vaporizează țesutul, deci nu rămâne nimic de analizat la microscop. Dacă o leziune considerată aluniță banală este, de fapt, un melanom în fază incipientă, vaporizarea ei elimină singura probă care ar fi pus diagnosticul și poate întârzia tratamentul corect. Orice leziune pigmentată este examinată dermatoscopic de un medic dermatolog înaintea oricărei proceduri, iar o leziune cu aspect atipic se excizează chirurgical, cu analiză histopatologică. Laserul rămâne o opțiune doar pentru leziunile diagnosticate clinic, cu certitudine, ca benigne.

Epilarea cu laser: reducerea pe termen lung a pilozității prin încălzirea foliculului

Epilarea este, probabil, cea mai răspândită procedură cu laser. Ținta este melanina din firul de păr și din foliculul pilos. Lumina absorbită de pigment se transformă în căldură, care difuzează spre celulele stem ale foliculului, situate în zona numită bulge, și spre papila dermică. Dacă aceste celule sunt suficient de afectate, foliculul produce un fir mai subțire și mai deschis la culoare sau nu mai produce deloc.

Trei lasere domină epilarea. Laserul cu alexandrit, la 755 nm, are o absorbție mare în melanină și dă rezultate foarte bune la pielea deschisă cu păr închis la culoare. Laserul cu diodă, în jur de 800–810 nm, pătrunde ceva mai adânc și oferă un echilibru bun între eficiență și siguranță pentru fototipurile intermediare. Laserul Nd:YAG cu puls lung, la 1.064 nm, este absorbit mai puțin de melanina din epidermă și este alegerea mai sigură pentru pielea închisă la culoare, la fototipurile V și VI, cu prețul unei eficiențe ceva mai mici la firele fine.

De ce sunt necesare mai multe ședințe

Firele de păr nu cresc sincron. Fiecare folicul trece prin faza de creștere, numită anagen, prin faza de involuție, catagen, și prin faza de repaus, telogen. Laserul este eficient mai ales în anagen, când firul este atașat de bulb și conține cel mai mult pigment. La un moment dat, doar o parte dintre foliculi sunt în anagen, așa că sunt necesare, de obicei, șase până la opt ședințe, la intervale de patru până la opt săptămâni, în funcție de zonă: mai scurte pe față, mai lungi pe picioare și pe spate.

Dovezile de calitate înaltă sunt mai puține decât sugerează popularitatea procedurii. O analiză Cochrane din 2006, care a inclus unsprezece studii randomizate, a constatat o reducere a firelor de aproximativ 50% până la șase luni după tratament cu laserele cu alexandrit și cu diodă, cu dovezi mai slabe pentru lumina pulsată intensă, pentru Nd:YAG și pentru laserul cu rubin. Niciunul dintre studiile incluse nu a fost de calitate înaltă, iar efectul pe termen lung nu a putut fi documentat în acea analiză. Studiile observaționale ulterioare, realizate cu aparate moderne, raportează reduceri durabile, dar variabilitatea dintre persoane rămâne mare.

epilarea „definitivă” înseamnă reducere de lungă durată, nu dispariție garantată

Termenul corect, folosit și de autoritățile de reglementare, este reducerea permanentă a pilozității, adică o scădere stabilă a numărului de fire după încheierea tratamentului, nu dispariția tuturor firelor. O parte dintre foliculi supraviețuiesc, iar în timp pot apărea fire noi, mai ales sub influență hormonală. Una sau două ședințe de întreținere pe an fac parte dintr-un plan realist. Firele blonde, roșcate, gri sau albe conțin prea puțină eumelanină, pigmentul închis la culoare, pentru a absorbi suficientă lumină, iar laserul are asupra lor un efect slab sau nul.

Când pilozitatea crescută are o cauză hormonală

Creșterea excesivă a părului la femei, pe zonele cu distribuție de tip masculin, precum bărbia, buza superioară, pieptul sau linia mediană a abdomenului, se numește hirsutism și poate fi semnul unui exces de androgeni, cel mai frecvent în sindromul ovarelor polichistice. În această situație, laserul tratează efectul, nu cauza: dacă dezechilibrul hormonal persistă, foliculii continuă să fie stimulați, iar rezultatele sunt mai slabe și mai puțin durabile. Evaluarea endocrinologică sau ginecologică înaintea epilării, urmată de tratarea cauzei, crește eficiența laserului.

Un efect advers rar, dar documentat, este hipertricoza paradoxală: creșterea mai densă a firelor în zonele vecine celor tratate, observată mai ales pe față și pe gât, la fototipurile intermediare și închise. Mecanismul nu este pe deplin înțeles; ipoteza dominantă este că energia subterapeutică, ajunsă la marginea zonei tratate, stimulează foliculii în loc să îi afecteze.

Când epilarea cu laser devine tratament medical

Epilarea cu laser are și indicații care nu țin de estetică. În hidradenita supurativă, o boală inflamatorie cronică în care apar noduli dureroși, abcese și tuneluri sub piele în axile, în zona inghinală și sub sâni, punctul de pornire este foliculul pilos ocluzat, care se rupe și declanșează o inflamație profundă. Distrugerea foliculilor din zonele afectate reduce numărul de structuri din care pot porni leziunile noi.

Un studiu randomizat publicat în 2009 a inclus 22 de pacienți cu hidradenită în stadiile Hurley II și III, cu leziuni simetrice. O parte a corpului a primit laser Nd:YAG de 1.064 nm, în trei ședințe la interval de o lună, iar tratamentul topic cu clindamicină a fost aplicat pe ambele părți. Ameliorarea medie a fost de 65,3% pe partea tratată cu laser, față de 7,5% pe partea de control. Urmărirea a fost scurtă, iar laserul nu înlocuiește tratamentul medical, dar rezultatul a făcut din Nd:YAG o opțiune adjuvantă discutată în ghidurile de hidradenită. Nd:YAG este preferat pentru că ajunge la foliculii profunzi și este sigur și la fototipurile mai închise.

A doua indicație este pseudofoliculita bărbii, frecventă la bărbații cu păr creț: firul ras recrește în piele, produce papule inflamatorii și, în timp, pete și cicatrici. Reducerea numărului de fire prin laser, de obicei cu Nd:YAG la pielea închisă la culoare, diminuează direct mecanismul. A treia este sinusul pilonidal din regiunea sacrococcigiană, unde firele de păr pătrund în piele și întrețin infecția; după tratamentul chirurgical, epilarea zonei este folosită pentru a reduce recidivele. În toate aceste situații, decizia aparține dermatologului sau chirurgului, ca parte a unui plan de tratament, nu unei ședințe de salon.

Pigmentul se fragmentează, nu se arde: laserele Q-switched și cu picosecunde

Petele pigmentare și tatuajele au în comun ținta: particule mici, colorate, aflate în epidermă sau în derm. Laserele Q-switched emit pulsuri de câteva nanosecunde, iar laserele cu picosecunde, pulsuri de ordinul sutelor de picosecunde, adică de aproximativ zece ori mai scurte. La aceste durate, particula este încălzită atât de rapid încât se fragmentează mecanic, iar pielea din jur primește foarte puțină căldură. Imediat după puls apare adesea o albire superficială a zonei, produsă de microbulele de gaz formate în piele, care dispare în câteva minute.

Petele solare și lentiginele: răspunsul cel mai previzibil

Lentiginele solare, petele maronii bine delimitate de pe față, de pe dosul mâinilor și de pe decolteu, au pigmentul concentrat în epidermă. Ele răspund foarte bine la laserele Q-switched de 532 nm sau 755 nm, la laserele cu picosecunde și la laserul KTP, adesea după una sau două ședințe. Pata se închide la culoare în primele ore, formează o crustă fină și se desprinde în una până la două săptămâni. Fără protecție solară constantă, apar pete noi în aceleași zone, pentru că melanocitele expuse cronic la ultraviolete rămân stimulate.

Melasma: pigment, vase și hormoni, nu doar pigment

Melasma este o hiperpigmentare cronică, simetrică, localizată de obicei pe frunte, pe pomeți, pe buza superioară și pe bărbie. Este mai frecventă la femei, la fototipurile III–V și în perioadele de modificări hormonale, precum sarcina sau contracepția orală. Mecanismul ei este mai complex decât al unei pete solare: melanocitele sunt hiperactive, o parte din pigment se află în derm, în macrofage, iar zona afectată are mai multe vase de sânge și semne de afectare a membranei bazale. Ultravioletele, lumina vizibilă și căldura întrețin procesul.

O recenzie din 2017 asupra laserelor și a luminii în melasmă a arătat că lumina pulsată intensă, laserele Q-switched la fluență mică și laserele fracționate neablative sunt cele mai folosite și par eficiente, dar recidiva în timp este frecventă. Laserele Q-switched cer cel mai mare număr de ședințe, laserele vasculare folosite singure nu par eficiente, iar laserele fracționate ablative au un risc foarte mare de hiperpigmentare și de hipopigmentare postinflamatorie. Autorii subliniază că laserul poate accelera eliminarea pigmentului, dar nu vindecă melasma, și recomandă combinarea lui cu un tratament topic care reduce producția de melanină.

melasma nu se șterge cu laserul, se gestionează

Un tratament laser agresiv pe melasmă poate produce exact efectul opus: inflamația declanșează o hiperpigmentare postinflamatorie suprapusă melasmei, mai greu de tratat decât pata inițială. Prima linie rămâne fotoprotecția strictă, inclusiv față de lumina vizibilă, cu produse colorate care conțin oxizi de fier, împreună cu tratamentul topic. Laserul, la setări blânde, se adaugă în cazurile rezistente, iar planul de întreținere continuă și după ce pata s-a deschis la culoare. Acceptarea faptului că melasma este o afecțiune cronică previne dezamăgirea și deciziile impulsive.

Tatuajele: culoarea și adâncimea cernelii decid numărul de ședințe

Îndepărtarea tatuajelor este indicația în care laserele Q-switched și cu picosecunde au schimbat cel mai mult practica. Cerneala neagră absoarbe toate lungimile de undă și răspunde cel mai bine, de obicei la 1.064 nm. Roșul, portocaliul și unele nuanțe calde răspund la 532 nm, iar verdele și albastrul la 694 sau 755 nm. Galbenul, turcoazul și culorile pastel sunt cele mai rezistente. Laserele cu picosecunde fragmentează particulele în bucăți mai mici și pot reduce numărul de ședințe, mai ales la cernelurile rezistente, deși diferența față de laserele cu nanosecunde variază de la un studiu la altul.

Numărul de ședințe depinde de cantitatea și de adâncimea cernelii, de vârsta tatuajului și de zona corpului. Un tatuaj profesional negru are nevoie, frecvent, de șase până la zece ședințe sau chiar mai multe, la intervale de șase până la opt săptămâni, timp în care macrofagele elimină fragmentele. Tatuajele de amator, cu mai puțină cerneală și mai superficiale, răspund de obicei mai repede. Tatuajele de pe mâini și de pe picioare, unde circulația limfatică este mai lentă, se elimină mai greu decât cele de pe trunchi. Ștergerea completă nu este garantată: uneori rămâne o umbră discretă sau o modificare a texturii.

Fragmentarea nu face cerneala să dispară, ci o mută. Macrofagele din derm preiau particulele mici rezultate după fiecare ședință, iar o parte dintre ele ajung, pe calea vaselor limfatice, în ganglionii limfatici din regiune. Fenomenul era cunoscut din observațiile chirurgilor, care găseau uneori ganglioni colorați, dar a fost documentat precis abia în 2017. O echipă germano-franceză a analizat piele tatuată și ganglioni limfatici prelevați de la persoane decedate, cu fluorescență de raze X și microspectroscopie în infraroșu bazate pe radiație sincrotron. Studiul a arătat transportul simultan al pigmenților organici, al metalelor grele și al dioxidului de titan din piele în ganglionii regionali. Particulele cele mai mici ajungeau preferențial în ganglioni, iar depozitele persistau pe termen lung.

Pentru că laserul produce tocmai particule mai mici, el accelerează acest drum. Ce înseamnă depozitul din ganglioni pe termen lung pentru sănătate nu se știe încă: datele actuale descriu unde ajunge cerneala, nu ce efecte produce acolo.

Compoziția cernelurilor a devenit și o chestiune de reglementare. Regulamentul (UE) 2020/2081 al Comisiei Europene, care modifică anexa XVII la regulamentul REACH, limitează din 4 ianuarie 2022 concentrația mai multor substanțe periculoase din cernelurile de tatuaj și de machiaj permanent, iar pentru pigmenții Pigment Blue 15:3 și Pigment Green 7, folosiți pe scară largă în nuanțele de albastru și verde, limitele se aplică din 4 ianuarie 2023. Consecința pentru cine vrea să își îndepărteze un tatuaj este practică: un tatuaj făcut înaintea acestor date poate conține substanțe care astăzi sunt restricționate, iar compoziția lui reală rămâne, de obicei, necunoscută atât pacientului, cât și medicului.

cerneala care dispare din piele nu dispare din corp

Un tatuaj care se estompează după laser nu a fost „ars”, ci fragmentat și redistribuit: o parte din pigment este eliminată, iar o parte rămâne depozitată în ganglionii limfatici regionali. Faptul nu este, în sine, un motiv de alarmă, pentru că pigmentul migrează spre ganglioni și în absența laserului, de-a lungul anilor. Este însă un motiv pentru care atât decizia de a face un tatuaj, cât și cea de a-l îndepărta merită luate informat, nu impulsiv.

unele culori se pot închide la laser în loc să se deschidă

Cernelurile albe, roz, bej sau de culoarea pielii, folosite și în machiajul permanent al sprâncenelor și al buzelor, conțin frecvent dioxid de titan sau oxizi de fier. Sub pulsul laserului, acești compuși se pot transforma chimic și pot deveni gri-închis sau negri, uneori permanent. De aceea, pentru astfel de tatuaje se face întâi o probă pe o zonă mică. La persoanele cu reacții alergice la cerneala roșie, fragmentarea pigmentului poate elibera alergenul și poate declanșa reacții mai extinse; în aceste cazuri se discută cu medicul alternativele chirurgicale.

Roșeața și vasele vizibile: laserul cu colorant pulsat și ținta hemoglobină

Laserul cu colorant pulsat (PDL, de la pulsed dye laser) a fost primul laser construit explicit pe principiul fototermolizei selective. Emite la 585 sau 595 nm, aproape de vârful de absorbție al oxihemoglobinei. Energia absorbită în sângele din vas încălzește peretele vascular, care se coagulează și este apoi resorbit treptat. Vasele mici dispar, iar roșeața scade. Laserul KTP, la 532 nm, are un mecanism similar pentru vasele superficiale, iar laserul Nd:YAG cu puls lung, la 1.064 nm, ajunge la vasele mai profunde și mai groase, inclusiv la venele reticulare de pe membrele inferioare.

Setările laserului vascular decid și aspectul pielii după ședință. La setările numite purpurice, pulsul foarte scurt rupe microvasele și lasă vânătăi care durează una până la două săptămâni, dar efectul pe ședință este mai mare. La setările subpurpurice, cu pulsuri mai lungi, pielea este doar roșie câteva ore, dar sunt necesare mai multe ședințe. Alegerea depinde de leziune și de cât timp își poate permite pacientul o față cu vânătăi vizibile.

Rozaceea: laserul reduce vasele, nu boala

În rozacee, laserul vascular reduce eritemul persistent și telangiectaziile, adică vasele mici vizibile de pe nas și de pe obraji. Episoadele de înroșire bruscă, numite flushing, și leziunile inflamatorii, papulele și pustulele, au însă mecanisme care țin de imunitatea înnăscută, de reglarea neurovasculară și de microorganismele pielii. Acestea se tratează medicamentos. Laserul este un complement valoros, nu un tratament care oprește boala: fără controlul factorilor declanșatori, precum soarele, căldura, alcoolul sau, la unele persoane, mâncărurile condimentate, vasele noi apar în timp. Cele mai multe persoane au nevoie de două până la patru ședințe, iar unele de o ședință de întreținere pe an.

Pata porto, angioamele și hemangioamele copiilor

Pata porto este o malformație capilară prezentă de la naștere, care nu regresează singură și tinde să se îngroașe și să se închidă la culoare la vârsta adultă. Laserul cu colorant pulsat este tratamentul standard de aproximativ patru decenii, iar tratamentul început în copilărie are, de regulă, rezultate mai bune. Totuși, o analiză publicată în 2019, care a comparat rezultatele raportate în studiile din ultimele trei decenii, a constatat că rezultatele tratamentului nu s-au îmbunătățit semnificativ în acest interval: o parte dintre leziuni rămân rezistente, iar recidiva parțială este frecventă.

Vârsta la care începe tratamentul pare să conteze. Un studiu publicat în 2007 a analizat 49 de sugari cu pată porto pe față, la care tratamentul cu laser cu colorant pulsat a început la vârsta de 6 luni sau mai devreme. Copiii au primit în medie 9,3 ședințe, între 2 și 16, la intervale de patru până la șase săptămâni. După un an, albirea medie a fost de 88,6%, fără atrofie și fără cicatrici. Rezultatele au fost mai bune la leziunile care acopereau mai puțin de 20% din suprafața feței (90,7%, față de 85,6% la leziunile mai mari) și la cele limitate la frunte și pleoapa superioară (93,8%).

Explicația biologică ține de pielea sugarului: epiderma este mai subțire și conține mai puțină melanină, vasele malformației sunt mai mici și mai superficiale, iar leziunea ocupă o suprafață mai mică decât va ocupa pe măsură ce copilul crește. Lumina ajunge mai ușor la țintă, iar mai puțină energie se pierde în pigment.

Localizarea petei aduce și o informație medicală. Pata porto apare din cauza unei mutații somatice a genei GNAQ, adică a unei mutații dobândite în timpul dezvoltării embrionare, ceea ce explică de ce nu se moștenește. Când mutația apare devreme și afectează și vasele meningelor sau ale ochiului, pata de pe față se poate asocia cu sindromul Sturge-Weber: malformații vasculare cerebrale, care pot da convulsii, și creșterea presiunii din ochi, adică glaucom. Riscul este cel mai mare la petele care cuprind fruntea și pleoapa superioară, zona inervată de prima ramură a nervului trigemen, numită V1.

pata porto de pe frunte nu este doar o pată pe piele

Un nou-născut cu pată porto pe frunte sau pe pleoapa superioară are nevoie, pe lângă evaluarea dermatologică, de un consult oftalmologic, cu măsurarea presiunii intraoculare, și de o evaluare neurologică. Glaucomul asociat poate fi prezent de la naștere sau poate apărea mai târziu, iar depistarea lui precoce protejează vederea. Tratamentul cu laser al petei nu modifică malformațiile de sub piele, așa că supravegherea continuă și după ce pata s-a deschis la culoare.

Angioamele stelate, formate dintr-un vas central cu ramificații, și angioamele rubinii, punctele roșii frecvente după 30 de ani, răspund de obicei la una sau două ședințe. Hemangioamele infantile sunt o situație diferită: sunt tumori vasculare benigne care cresc în primele luni de viață și involuează în anii următori. Pentru hemangioamele care necesită tratament, prima linie este medicamentoasă, sub supraveghere pediatrică, iar laserul cu colorant pulsat are un rol mai ales în tratarea roșeții reziduale și a hemangioamelor superficiale.

Venele mici de pe picioare

Pentru venele mici de pe picioare, scleroterapia, adică injectarea unei soluții care închide vasul, rămâne de multe ori prima opțiune. Laserul Nd:YAG cu puls lung se folosește mai ales pentru vasele foarte fine, prea mici pentru ac, sau la persoanele care nu tolerează injecțiile. Venele vizibile pe picioare pot fi și semnul unei insuficiențe venoase subiacente; dacă refluxul venos nu este evaluat ecografic și tratat, vasele mici tratate cu laser reapar.

Laserul de intensitate joasă pentru căderea părului: stimulare, nu distrugere

Laserul de intensitate joasă (LLLT, de la low-level laser therapy) folosește un principiu opus celorlalte lasere din acest articol. Nu încălzește și nu distruge nicio țintă. Emite lumină roșie, de obicei între 630 și 680 nm, la putere mică, iar efectul propus se numește fotobiomodulare. Ipoteza principală este că lumina este absorbită de citocrom c oxidaza din mitocondrii, ceea ce crește producția de energie celulară, modulează speciile reactive de oxigen și oxidul nitric și favorizează intrarea foliculilor în faza de creștere.

În alopecia androgenetică, o metaanaliză publicată în 2017, care a inclus doar studii randomizate de calitate bună sau acceptabilă, a arătat că laserul de intensitate joasă a fost superior tratamentului placebo la bărbați, alături de minoxidil și de finasteridă. Autorii notează însă o heterogenitate mare între studii. Aparatele sunt, de obicei, pentru uz la domiciliu, sub formă de căști, piepteni sau benzi, iar efectul se menține doar cât timp tratamentul continuă, la fel ca la tratamentele medicamentoase.

laserul nu reînvie foliculii care au dispărut

Fotobiomodularea poate stimula foliculii miniaturizați, dar încă funcționali. Unde foliculii au fost înlocuiți de țesut fibros, ca în alopeciile cicatriciale sau în zonele de chelie completă de mulți ani, nu mai există o structură care să răspundă. Căderea difuză a părului poate avea și cauze care nu țin de androgeni: deficitul de fier, afecțiunile tiroidiene, stresul sever sau bolile autoimune, precum alopecia areata. Evaluarea dermatologică stabilește tipul alopeciei înainte de a investi luni de zile într-un aparat.

Granița dintre efectul dorit și complicație: fototip, inflamație și cicatrici

După orice tratament laser există o reacție normală, previzibilă, care face parte din mecanismul de vindecare. După laserele vasculare apar roșeață, edem și, la setările purpurice, vânătăi care durează una până la două săptămâni. După laserele de pigment, pata se închide la culoare, apar cruste fine și, uneori, o veziculă mică. După laserele ablative, pielea este roșie, zemuiește, formează cruste și se reface în câteva zile la tehnica fracționată sau în una până la două săptămâni la ablația completă, urmată de o roșeață care se poate menține câteva săptămâni sau chiar luni.

Complicația apare când reacția depășește ținta sau durata obișnuită. Hiperpigmentarea postinflamatorie, adică pete maronii apărute la câteva săptămâni după tratament, este cea mai frecventă și apare mai ales la fototipurile III–VI și după expunerea la soare. Hipopigmentarea, adică pete mai deschise la culoare, poate apărea după laserele ablative și uneori este permanentă. Veziculele și arsurile apar la setări prea mari sau pe pielea bronzată. Cicatricile sunt rare la operatorii experimentați, dar posibile, mai ales după laserul CO2 pe gât și pe piept sau la persoanele cu tendință la cicatrici keloide. Infecțiile sunt rare, iar reactivarea herpesului labial după laserele ablative din jurul gurii se previne prin tratament antiviral profilactic la persoanele cu antecedente.

Hiperpigmentarea postinflamatorie merită o explicație separată, pentru că este cea mai frecventă complicație și cea mai puțin înțeleasă. Orice inflamație a pielii, fie că vine dintr-un coș, dintr-o eczemă, dintr-o arsură sau dintr-o ședință de laser, eliberează mediatori chimici: prostaglandine, leucotriene, citokine și specii reactive de oxigen. Aceștia stimulează melanocitele să producă mai multă melanină și să o transfere mai intens către keratinocitele din jur. Rezultatul este o pată maronie, care apare la câteva săptămâni după inflamație, nu imediat.

Adâncimea pigmentului decide cât durează pata. Când melanina în exces rămâne în epidermă, pata are o nuanță maronie, cu margini relativ clare, și se estompează pe măsură ce epiderma se reînnoiește, de regulă în câteva luni. Când inflamația a afectat stratul bazal al epidermei, melanina cade în derm, unde este preluată de macrofage numite melanofage. Pata capătă atunci o nuanță gri-albăstruie și poate persista ani de zile, pentru că dermul nu se reînnoiește ca epiderma, iar tratamentele topice ajung greu la acea adâncime.

Fototipurile III–VI sunt mai expuse, pentru că melanocitele lor răspund mai intens la același stimul inflamator. Prevenția are mai multe straturi: fără bronz înaintea tratamentului, setări prudente și răcire bună în timpul ședinței, fotoprotecție strictă după aceea și tratament topic început la primele semne de pată, nu după luni de așteptare. Pe o piele încă roșie sau inflamată după o ședință, următoarea ședință nu se programează până la liniștirea completă.

o pată apărută după laser nu se tratează cu încă un laser agresiv

Reflexul de a „șterge” rapid o pată postinflamatorie cu o nouă ședință, la setări mai mari, produce adesea o nouă inflamație și, prin urmare, o pată mai închisă. Multe pete epidermice se ameliorează în câteva luni până la un an, cu fotoprotecție și cu ingredientele recomandate de medic care reduc producția de melanină. Laserul la setări foarte blânde poate avea un rol în petele persistente, dar numai după ce pielea s-a liniștit și numai la decizia medicului.

Tip de laserReacție așteptatăSemnal care cere revenirea la medic
Vascular (PDL, KTP, Nd:YAG)roșeață, edem, vânătăi timp de 7–14 zile la setările purpuricevezicule, cruste groase, durere care crește după 48 de ore
Pigment (Q-switched, picosecunde)pata se închide la culoare, cruste fine timp de 7–14 zilepete noi, mai închise, după 3–6 săptămâni; zone albe persistente
Epilare (diodă, alexandrit, Nd:YAG)roșeață și umflare în jurul foliculilor, câteva orevezicule, arsuri în dungi, pete maronii sau albe
Ablativ și fracționat ablativ (CO2, Er:YAG)zemuire și cruste 3–7 zile, roșeață timp de săptămânipuroi, febră, vezicule dureroase grupate, zone care nu se închid după 2 săptămâni, îngroșări roșii și dure
Fracționat neablativroșeață și edem 1–3 zile, piele aspră la atingerepete închise persistente, vezicule

Fototipul Fitzpatrick: scala care schimbă alegerea aparatului

Clasificarea Fitzpatrick împarte pielea în șase fototipuri, după felul în care reacționează la soare: de la tipul I, care se arde mereu și nu se bronzează niciodată, la tipul VI, foarte pigmentat, care practic nu se arde. Pentru laser, fototipul indică cantitatea de melanină din epidermă care va concura cu ținta. La fototipurile I–III, aproape toate tipurile de laser pot fi folosite cu setări standard. La fototipurile IV–VI se preferă lungimi de undă mai mari, de exemplu 1.064 nm, pulsuri mai lungi, o răcire mai bună a epidermei, densități mai mici la laserele fracționate și, adesea, un test pe o zonă mică înaintea tratamentului complet.

pielea închisă la culoare nu exclude laserul, dar schimbă alegerea aparatului

Ideea că laserul „nu merge” pe pielea închisă la culoare vine din perioada aparatelor vechi, cu lungimi de undă scurte și cu răcire slabă. Astăzi, laserul Nd:YAG de 1.064 nm pentru epilare și laserele fracționate neablative la densitate mică au profiluri de siguranță bune la fototipurile închise. Riscul nu dispare, dar se gestionează prin alegerea aparatului, prin setări prudente și prin pregătirea pielii. O clinică care aplică aceleași setări tuturor pacienților, indiferent de fototip, este un motiv de prudență.

Factorii care cresc riscul de complicații

Riscul de complicații crește cu bronzul recent sau cu autobronzantul, care adaugă pigment în epidermă, cu medicamentele fotosensibilizante, precum unele antibiotice din grupa tetraciclinelor, unele diuretice sau retinoizii orali, cu infecțiile active ale pielii din zona tratată, cu antecedentele de cicatrici keloide și cu bolile care încetinesc vindecarea, precum diabetul zaharat necontrolat. În sarcină, procedurile estetice elective se amână, de regulă, și pentru că modificările hormonale fac pielea mai predispusă la pete.

Isotretinoinul oral, folosit în acneea severă și în acneea care lasă cicatrici, a fost multă vreme considerat o contraindicație pentru procedurile laser timp de șase până la douăsprezece luni după încheierea tratamentului. Recomandarea pornea de la câteva serii de cazuri publicate în anii ’80, în care unii pacienți tratați cu isotretinoin au dezvoltat cicatrici atipice după dermabraziune. Explicația biologică propusă era plauzibilă: isotretinoinul reduce dimensiunea și activitatea glandelor sebacee, iar după o procedură ablativă epiderma se reface tocmai pornind de la anexele pielii, foliculi și glande. Cu mai puține rezerve de celule, vindecarea ar putea fi mai lentă și mai dezordonată.

În 2017, un grup de experți în dermatologie, chirurgie dermatologică și laser a publicat în JAMA Dermatology o recenzie sistematică a literaturii, însoțită de recomandări de consens. Concluzia a fost că nu există dovezi suficiente pentru a amâna peelingurile chimice superficiale, epilarea cu laser, laserele fracționate ablative și neablative, intervențiile chirurgicale cutanate și dermabraziunea manuală la persoanele aflate în tratament cu isotretinoin sau care l-au încheiat recent. În schimb, dermabraziunea mecanică și laserul ablativ complet, care îndepărtează întreaga suprafață a pielii, nu sunt recomandate în timpul tratamentului.

Consecința practică este importantă pentru cine are cicatrici postacneice: tratamentul lor poate începe mai devreme decât se credea, fără o pauză obligatorie de un an după încheierea isotretinoinului. Decizia rămâne însă individuală și ține cont de doza primită, de tipul procedurii și de felul în care s-a vindecat pielea persoanei după răni sau intervenții anterioare.

isotretinoinul nu interzice orice procedură, dar nici nu le permite pe toate

Consensul din 2017 nu a declarat siguranța absolută, ci a constatat lipsa dovezilor care să justifice amânarea în cazul procedurilor fracționate și superficiale. Procedurile care îndepărtează complet epiderma rămân nerecomandate în timpul tratamentului. Recomandarea se sprijină pe studii mici și pe opinia experților, așa că o persoană cu antecedente de cicatrici hipertrofice sau keloide primește, firesc, un plan mai prudent. Medicul care face procedura trebuie informat despre orice tratament cu isotretinoin din ultimul an.

Ce arată studiile despre tipurile de laser dermatologic: dovezi solide în unele indicații, modeste în altele

Cercetarea despre lasere are o particularitate: multe studii sunt mici, sunt realizate cu un singur model de aparat, evaluează rezultatul pe fotografii și urmăresc pacienții doar câteva luni. Particularitatea nu anulează rezultatele, dar arată unde încrederea poate fi mare și unde trebuie să rămână moderată.

Dovezile cele mai solide privesc laserele construite pe fototermoliza selectivă pentru ținte bine definite. Laserul cu colorant pulsat pentru pata porto și pentru telangiectazii, laserele Q-switched pentru tatuaje și pentru lentiginele solare și laserele cu alexandrit și cu diodă pentru reducerea pilozității au atât un mecanism clar, cât și rezultate reproduse în mii de cazuri. Laserele fracționate pentru cicatricile postacneice și pentru fotoîmbătrânire au, de asemenea, o bază bună de studii comparative, deși rezultatele variază cu tipul cicatricii și cu fototipul.

Dovezile sunt mai modeste sau mai nuanțate în melasmă, unde recidiva este regula, nu excepția, în vergeturi, unde ameliorarea este parțială, și în laserul de intensitate joasă, unde efectul asupra densității firelor este real, dar mic, iar studiile au protocoale foarte diferite. În pata porto, deși laserul cu colorant pulsat este standardul, datele adunate în trei decenii nu arată o creștere a ratei de succes, ceea ce sugerează că tehnologia actuală a atins un plafon pentru o parte dintre leziuni.

un aparat nou nu este automat un aparat mai bun

Piața laserelor se schimbă rapid, iar aparatele noi sunt lansate adesea cu studii mici, realizate de echipele care le-au dezvoltat. Laserele cu picosecunde, de exemplu, au adus avantaje reale la unele tatuaje, dar în pigmentările obișnuite diferența față de laserele Q-switched este mai mică decât sugerează publicitatea. Experiența medicului cu un anumit aparat, alegerea corectă a indicației și setările adaptate fototipului contează, de multe ori, mai mult decât generația tehnologiei.

Unde dovezile sunt incomplete, decizia corectă nu este nici refuzul procedurii, nici promisiunea unui rezultat sigur, ci o discuție onestă despre probabilitatea de ameliorare, despre numărul estimat de ședințe, despre costul total și despre ce se întâmplă dacă rezultatul nu este cel așteptat.

De la consultație la refacere: cum arată în practică un tratament cu laser

Consultația: diagnosticul înaintea aparatului

Un tratament laser corect începe cu o întrebare medicală, nu cu o ofertă de pachet. La consultație, medicul stabilește diagnosticul, de exemplu lentigo solar sau melasmă, rozacee sau dermatită, aluniță banală sau leziune atipică, evaluează fototipul, verifică medicamentele, antecedentele de herpes, tendința la cicatrici și expunerea recentă la soare. Pe această bază se aleg tipul de laser, numărul estimat de ședințe și intervalul dintre ele. Pentru fototipurile închise sau pentru zonele sensibile, un test pe o porțiune mică, evaluat după câteva săptămâni, reduce riscul de surprize.

Pregătirea pielii

În cele patru până la șase săptămâni dinaintea tratamentului se evită bronzarea și autobronzantul. La persoanele cu risc de hiperpigmentare, medicul poate recomanda un tratament topic de pregătire. Pentru epilare, firele se rad cu o zi înainte, dar nu se smulg cu ceară sau cu penseta, pentru că laserul are nevoie de firul din folicul ca țintă. Pentru laserele ablative din jurul gurii, se discută profilaxia antivirală.

Ședința și primele zile

Senzația variază de la o înțepătură scurtă, comparată frecvent cu plesnitura unui elastic pe piele, la o căldură intensă. Multe aparate au sisteme de răcire integrate, iar pentru laserele ablative se folosește anestezie topică sau locală. Ochii se protejează cu ochelari specifici lungimii de undă, obligatoriu atât pentru pacient, cât și pentru operator, pentru că lumina laser poate leza retina ireversibil. După ședință, zona tratată se îngrijește blând: curățare delicată, emolient, fără exfoliante, fără saună și fără efort fizic intens câteva zile.

Protecția solară face parte din tratament

După orice laser, pielea este mai vulnerabilă la ultraviolete, iar expunerea la soare este cel mai frecvent factor declanșator al petelor postinflamatorii. Se recomandă un produs de protecție solară cu spectru larg și factor mare, reaplicat în timpul zilei, împreună cu pălăria și evitarea orelor de vârf, mai ales în primele patru până la opt săptămâni. Pentru pigmentări, în special pentru melasmă, protecția față de lumina vizibilă, cu produse colorate, completează protecția UV. Din acest motiv, tratamentele pentru pigment și pentru cicatrici se programează adesea toamna și iarna.

Ce schimbări au sens pe termen lung

Rezultatul unui tratament laser depinde de biologia care continuă după ședință. Remodelarea colagenului durează luni, pigmentul eliminat poate reveni dacă stimulii rămân, iar vasele noi se formează dacă factorii declanșatori persistă. Fotoprotecția zilnică, renunțarea la fumat, care încetinește vindecarea și accelerează degradarea colagenului, controlul glicemiei și o rutină de îngrijire simplă, cu ingrediente cu dovezi, susțin rezultatul mai mult decât ședințele suplimentare de întreținere.

Sfaturi Healthwise

Porniți de la diagnostic, nu de la aparat. Întrebați ce afecțiune vi s-a stabilit și ce țintă biologică are laserul propus. Un răspuns clar, de tipul „laserul țintește hemoglobina din vasele dilatate”, este un semn bun; un răspuns vag, de tipul „laserul regenerează pielea”, justifică întrebări suplimentare.

Cereți ca orice aluniță sau pată nouă să fie examinată dermatoscopic înaintea procedurii. Laserul nu este un instrument de diagnostic, iar vaporizarea unei leziuni elimină proba care ar fi putut fi analizată.

Întrebați despre fototip și despre setări. Dacă pielea dumneavoastră este închisă la culoare sau bronzată, întrebați ce lungime de undă se folosește și dacă se face mai întâi un test pe o zonă mică.

Calibrați așteptările de la început. Pentru cicatrici, vergeturi, melasmă și căderea părului, ținta realistă este ameliorarea, nu dispariția. Pentru epilare, ținta este reducerea durabilă a pilozității, cu ședințe de întreținere.

Programați tratamentele în funcție de soare. Evitați bronzarea înainte și după tratament, iar pentru pete și cicatrici preferați lunile cu expunere solară mai mică.

Spuneți medicului ce medicamente și suplimente luați. Antibioticele fotosensibilizante, retinoizii orali, anticoagulantele și suplimentele care cresc tendința de sângerare pot schimba planul de tratament.

Evitați deciziile impulsive după o ședință care nu a mers cum vă așteptați. O pată postinflamatorie se ameliorează, de obicei, cu timp, fotoprotecție și tratament topic; o ședință suplimentară agresivă o poate accentua.

Verificați cine face procedura. Laserele folosite în dermatologie pot produce arsuri, cicatrici și leziuni oculare. Procedura este făcută de un medic sau sub supravegherea directă a unui medic, într-un spațiu autorizat.

Concluzie Healthwise

Tipurile de laser dermatologic nu sunt variante mai bune sau mai slabe ale aceleiași tehnologii, ci instrumente diferite, fiecare construit pentru o țintă: apa din țesut, melanina din pigment și din folicul, hemoglobina din vase sau cerneala din tatuaj. Fototermoliza selectivă explică de ce un laser potrivit poate trata precis o structură fără să lezeze pielea din jur și de ce același laser, ales greșit sau setat agresiv, poate produce pete, arsuri sau cicatrici. Rezultatul nu depinde doar de aparat, ci de diagnostic, de fototip, de biologia afecțiunii, care poate fi cronică, și de ce se întâmplă cu pielea în lunile de după tratament. Înțelegerea țintei înaintea alegerii procedurii transformă laserul dintr-o promisiune într-o decizie informată.

Referințe științifice

Anderson RR, Parrish JA. Selective photothermolysis: precise microsurgery by selective absorption of pulsed radiation. Science. 1983;220(4596):524-527. doi:10.1126/science.6836297
Susține principiul fototermolizei selective și datele despre afectarea selectivă a microvaselor la 577 nm și a melanozomilor la 351 nm.

Tan OT, et al. Treatment of children with port-wine stains using the flashlamp-pulsed tunable dye laser. N Engl J Med. 1989;320:416-421. PMID: 2913507
Susține datele istorice despre primele rezultate ale laserului cu colorant pulsat la copiii cu pată porto: 35 de copii, 6,5 ședințe în medie, 94,3% cu piele similară celei normale.

Manstein D, Herron GS, Sink RK, Tanner H, Anderson RR. Fractional photothermolysis: a new concept for cutaneous remodeling using microscopic patterns of thermal injury. Lasers Surg Med. 2004;34(5):426-438. doi:10.1002/lsm.20048
Susține conceptul de laser fracționat, dimensiunile zonelor microscopice de tratament (aproximativ 100 µm diametru, 300 µm adâncime) și refacerea epidermei în aproximativ o zi.

Haedersdal M, Gøtzsche PC. Laser and photoepilation for unwanted hair growth. Cochrane Database Syst Rev. 2006;(4):CD004684. doi:10.1002/14651858.CD004684.pub2
Susține reducerea de aproximativ 50% a firelor până la șase luni cu laserele cu alexandrit și diodă, dovezile mai slabe pentru IPL, Nd:YAG și rubin și lipsa studiilor de calitate înaltă.

Tierney E, Mahmoud BH, Hexsel C, Ozog D, Hamzavi I. Randomized control trial for the treatment of hidradenitis suppurativa with a neodymium-doped yttrium aluminium garnet laser. Dermatol Surg. 2009;35(8):1188-1198
Susține rezultatele laserului Nd:YAG în hidradenita supurativă: 22 de pacienți, ameliorare de 65,3% pe partea tratată față de 7,5% pe partea de control.

Trivedi MK, Yang FC, Cho BK. A review of laser and light therapy in melasma. Int J Womens Dermatol. 2017;3(1):11-20. doi:10.1016/j.ijwd.2017.01.004
Susține afirmațiile despre eficiența și recidiva melasmei după IPL, laserele Q-switched și laserele fracționate, riscul de pigmentare după laserele ablative și rolul tratamentului topic asociat.

Schreiver I, Hesse B, Seim C, et al. Synchrotron-based ν-XRF mapping and μ-FTIR microscopy enable to look into the fate and effects of tattoo pigments in human skin. Sci Rep. 2017;7:11395. doi:10.1038/s41598-017-11721-z
Susține migrarea pigmenților organici, a metalelor grele și a dioxidului de titan din piele în ganglionii limfatici regionali și depozitarea lor pe termen lung.

Regulamentul (UE) 2020/2081 al Comisiei de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH) în ceea ce privește substanțele din cernelurile pentru tatuaje sau machiajul permanent. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 15 decembrie 2020
Susține datele de aplicare a restricțiilor pentru cernelurile de tatuaj în UE: 4 ianuarie 2022, respectiv 4 ianuarie 2023 pentru pigmenții Blue 15:3 și Green 7.

van Raath MI, Chohan S, Wolkerstorfer A, van der Horst CMAM, Storm G, Heger M. Port wine stain treatment outcomes have not improved over the past three decades. J Eur Acad Dermatol Venereol. 2019;33(7):1369-1377. doi:10.1111/jdv.15599
Susține statutul laserului cu colorant pulsat ca tratament standard al petei porto și observația că rezultatele nu s-au îmbunătățit în ultimele trei decenii.

Chapas AM, Eickhorst K, Geronemus RG. Efficacy of early treatment of facial port wine stains in newborns: a review of 49 cases. Lasers Surg Med. 2007;39(7):563-568. doi:10.1002/lsm.20529
Susține rezultatele tratamentului precoce al petei porto faciale: 49 de sugari tratați până la 6 luni, albire medie de 88,6% la un an, fără atrofie sau cicatrici.

Spring LK, Krakowski AC, Alam M, et al. Isotretinoin and timing of procedural interventions: a systematic review with consensus recommendations. JAMA Dermatol. 2017;153(8):802-809. doi:10.1001/jamadermatol.2017.2077
Susține recomandările de consens privind procedurile care nu necesită amânare după isotretinoin și pe cele nerecomandate în timpul tratamentului.

Davis EC, Callender VD. Postinflammatory hyperpigmentation: a review of the epidemiology, clinical features, and treatment options in skin of color. J Clin Aesthet Dermatol. 2010;3(7):20-31. PMID: 20725554
Susține mecanismul hiperpigmentării postinflamatorii, diferența dintre forma epidermică și cea dermică și riscul mai mare la fototipurile închise.

Adil A, Godwin M. The effectiveness of treatments for androgenetic alopecia: a systematic review and meta-analysis. J Am Acad Dermatol. 2017;77(1):136-141.e5. doi:10.1016/j.jaad.2017.02.054
Susține superioritatea laserului de intensitate joasă față de placebo în alopecia androgenetică la bărbați și heterogenitatea mare dintre studii.

Was this article helpful?
Yes0No0

Table of Contents

You may also like

Leave a Comment

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00