Mastocite intestinale

40

« Înapoi la enciclopedie

(imunologie, gastroenterologie, neurofiziologie)

Mastocitele intestinale (mucosal mast cells) sunt celule imune rezidente în lamina propria a mucoasei gastrointestinale, derivate din precursori hematopoietici medulari care migrează în intestin și se maturizează local sub influența factorilor tisulari. Se disting de mastocitele din alte țesuturi prin conținutul lor granular (predominant triptaza și chimaza intestinală, față de histamina și heparina din mastocitele tisulare cutanate) și prin localizarea lor anatomică specifică — în imediata vecinătate a terminațiilor nervoase enterice din plexul submucos. Această vecinătate strânsă (distanțe de 2–5 μm) creează o unitate funcțională neuro-imună prin care sistemul imun și sistemul nervos enteric comunică direct și rapid, fără a necesita mediatori circulanți.

Mecanismul biologic

•  Activarea mastocitelor — prin mecanisme imunologice IgE-mediate (alergii alimentare): alergenul alimentar se leagă la IgE fixate pe receptorii FcεRI ai mastocitelor → degranulare rapidă; prin mecanisme non-IgE: neuropeptide (substanța P, CRF) eliberate de terminațiile nervoase enterice în stres, infecție sau traumatism mecanic; prin fragmente bacteriene (LPS, peptidoglican) care activează TLR2 și TLR4 pe mastocite; prin complement și prin anafilatoxine C3a și C5a

•  Mediatorii eliberați la degranulare — preformați (eliberați în secunde): histamina (crește permeabilitatea vasculară, stimulează receptorii H1/H2 pe neuronii enterici), triptaza (proteaza care activează receptorii PAR2 pe neuronii senzoriali și crește permeabilitatea intestinală), heparina; neo-sintetizați (în minute-ore): prostaglandine (PGE2, PGD2 — stimulează secreția și motilitatea), leucotriene (LTC4, LTD4 — bronhospasm, contracție musculară netedă), factori de creștere nervoasă (NGF — produce hiperplazie a fibrelor nervoase senzoriale)

•  Vecinătatea neuro-imună — mastocitele din lamina propria sunt situate la 2–5 μm de terminațiile nervoase ale neuronilor SNE; mediatorii eliberați la degranulare difuzează la aceste terminații și modifică pragul lor de activare; histamina și triptaza sensibilizează direct receptorii TRPV1 și TRPA1 de pe neuronii nociceptivi enterici (aceiași receptori activați de capsaicina); efectul net: reducerea pragului de activare a neuronilor de durere → aceleași volume de gaz sau aceeași distensie produc durere la intensitate mai mică

•  Mastocitele și stresul — CRF (corticotropin-releasing factor) eliberat de terminațiile nervoase SNE în răspunsul la stres activează direct receptorii CRFR1 de pe mastocite; substanța P activează receptorii NK1 de pe mastocite; ambii neuropeptide produc degranulare parțială fără necesitatea implicării IgE; mecanismul prin care episoadele de stres acut sau cronic produc exacerbări ale IBS prin activarea mastocitelor, independent de modificările alimentare

•  Mastocitele în IBS — biopsii colonice și intestinale de la pacienți cu IBS arată în mod consistent număr crescut de mastocite activate față de controale; corelație inversă între distanța medie mastocit-nerv și severitatea durerii abdominale; pacienții cu cel mai mare număr de mastocite perineurale au durerea cea mai severă; mastocitele sunt crescute atât în IBS-D (diaree) cât și în IBS-C (constipație) și IBS-PI

Contexte clinice relevante

•  Mastocitoza sistemică — proliferarea clonală neoplazică a mastocitelor în piele, măduvă osoasă, ficat și intestin; produce simptome variate prin degranulare spontană: flush, diaree, durere abdominală, anafilaxie, osteoporoză; diagnosticată prin biopsie medulară (agregare de mastocite CD117+/CD25+) și mutația KIT D816V; tratament cu inhibitori de tirozin-kinaza (midostaurin, avapritinib) și cu stabilizatori de mastocite

•  Ketotifenul și cromoglicatul în IBS — ketotifen (antihistaminic H1 cu efect stabilizator de mastocite) a redus durerea abdominală și hipersensibilitatea viscerală în studii randomizate la pacienți cu IBS și număr crescut de mastocite perinervoase (Klooker et al., 2010); cromoglicatul disodic (stabilizator de mastocite) a ameliorat simptomele în IBS-PI și alergic; deschide calea pentru o medicație personalizată bazată pe fenotipul biopsic

•  Mastocitele și alergia alimentară — în alergia alimentară IgE-mediată, mastocitele intestinale sunt activate de alergenii alimentari la un pacient cu IgE specifice; producerea de histamina și PGE2 în intestin produce diaree acută, crampe și greață; tabloul mimează IBS dar are mecanism imunologic IgE-mediat; testarea IgE specifice și skin prick test diferențiază alergia alimentară de intoleranța (non-IgE) și de IBS

mastocitele intestinale sunt veriga biologică concretă care unește stresul psihologic, inflamația mucoasă și hipersensibilitatea viscerală din IBS — fără a implica nicio componentă psihologică în sensul peiorativ. stresul eliberează CRF și substanța P → mastocitele se degranulează → histamina și triptaza sensibilizează neuronii de durere enterici → același stimul fizic produce mai multă durere. lanțul cauzal este complet molecular. a spune unui pacient cu IBS că simptomele îi sunt produse de stres fără a explica acest mecanism este o afirmație corectă biologic dar comunicată greșit, care produce frecvent umilință și neîncredere în loc de înțelegere.

« Înapoi la enciclopedie