Centella asiatica și diabetul: efectul din studiile pe șobolani nu s-a regăsit la om

Efectele antidiabetice atribuite plantei Centella asiatica provin, aproape în întregime, din experimente pe șobolani cu diabet indus chimic, cărora li s-au administrat extracte în doze de până la o mie de miligrame pe kilogram de greutate corporală. Transpusă la om prin metoda standard de conversie a dozelor între specii, aceasta ar corespunde, pentru un adult de 60 de kilograme, unui aport de ordinul a zece grame de extract pe zi. Singurul studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo pe persoane cu diabet de tip 2, publicat în 2025, a administrat 1.200 de miligrame pe zi timp de șase luni și, în analiza stabilită dinainte, nu a găsit diferențe față de placebo pentru hemoglobina glicată, glicemia à jeun sau colesterolul LDL.

Rezultatele obținute pe animale sunt, în bună parte, reale. Concluzia care circulă frecvent — că planta ar fi demonstrat efecte antidiabetice semnificative atât în laborator, cât și în studii clinice — nu corespunde însă datelor disponibile.

Informațiile de siguranță sunt rar menționate: cazurile documentate de leziune hepatică, contraindicația în sarcină și interacțiunea posibilă cu tratamentul antidiabetic.

Centella asiatica și glicemia, în șase idei

1. Efectele asupra glicemiei au fost observate la șobolani cu diabet indus chimic, nu la oameni.
2. Dozele folosite pe animale corespund, la om, unor cantități de ordinul a zece grame pe zi.
3. Singurul studiu randomizat la om nu a găsit diferențe față de placebo în analiza stabilită dinainte.
4. Studiile pe animale sunt contradictorii chiar și în privința efectului asupra insulinei.
5. Au fost publicate cazuri de leziune hepatică asociate consumului de produse cu Centella.
6. Planta nu înlocuiește și nu completează, cu dovezi, tratamentul diabetului.

Ce este planta

Centella asiatica, cunoscută și ca gotu kola, este o plantă erbacee din zonele tropicale ale Asiei, folosită atât ca aliment, cât și în medicina tradițională din India, China și Asia de Sud-Est.

Compușii la care se atribuie efectele sunt triterpenele — acidul asiatic, acidul madecasic și glicozidele lor, asiaticozida și madecasozida. Conținutul lor variază considerabil între plante, în funcție de proveniență, de sol și de partea recoltată, iar produsele comerciale diferă, în consecință, între ele.

Variabilitatea compoziției are consecințe practice pentru cine cumpără un produs. Studiile clinice pe Centella au folosit, de regulă, extracte standardizate, cu un conținut declarat și verificat de triterpene; produsele comerciale pot conține pulbere din plantă întreagă, extracte nestandardizate sau amestecuri, iar diferențele de conținut activ între ele sunt considerabile. Se adaugă o particularitate a plantei: crește în zone umede, iar analizele efectuate pe probe din zone poluate au arătat că poate acumula metale din sol. Pentru un supliment din plante, proveniența controlată și standardizarea nu sunt detalii de etichetă, ci singura garanție că ceea ce iei seamănă cu ceea ce a fost testat.

În mai multe țări asiatice, planta este un aliment obișnuit, nu un supliment. În Sri Lanka, frunzele se consumă tocate, în salate cu cocos; în Thailanda, se prepară din ele o băutură răcoritoare; în Malaysia și Indonezia, apar în salate și în garnituri. Consumul culinar are o istorie lungă și un profil de siguranță bun, iar cantitățile implicate sunt cele ale unei legume cu frunze. Distincția față de suplimente este aceeași ca la alte plante: frunza din farfurie și extractul concentrat din capsulă nu au aceeași compoziție, aceeași doză și nici același profil de risc — iar cazurile de leziune hepatică au fost descrise la produse comerciale, nu la consumul alimentar.

Utilizarea cu tradiția cea mai bine documentată nu privește glicemia, ci pielea: preparatele cu Centella sunt folosite de decenii pentru vindecarea rănilor superficiale și a cicatricilor, iar extractele standardizate au fost studiate în insuficiența venoasă cronică.

Ce au arătat studiile pe animale

Studiile experimentale sunt numeroase, iar rezultatele lor merită rezumate corect, cu limitele incluse.

Într-unul dintre cele mai citate, un extract în etanol administrat șobolanilor cu diabet indus a redus glicemia à jeun și a îmbunătățit toleranța la glucoză, prin inhibarea enzimelor intestinale care descompun carbohidrații și prin legarea glucozei de fibrele din extract — fără să modifice nivelul insulinei. Alte studii, pe compusul izolat, acidul asiatic, au raportat, dimpotrivă, scăderea insulinei, într-un caz, și creșterea ei, în altul.

Autorii acestor studii observă ei înșiși contradicțiile și concluzionează că efectul asupra glicemiei nu pare legat de insulină. Observația este corectă, iar consecința ei merită dusă până la capăt: un mecanism care diferă de la un model experimental la altul este un mecanism încă neînțeles.

un șobolan cu diabet indus chimic nu este un model al diabetului de tip 2 la om

Majoritatea studiilor invocate au folosit streptozotocina, o substanță care distruge celulele pancreatice producătoare de insulină. Modelul reproduce mai degrabă un deficit de insulină, apropiat de diabetul de tip 1, decât rezistența la insulină care caracterizează diabetul de tip 2 la om, dezvoltată în ani, pe fondul excesului ponderal și al predispoziției genetice. Se adaugă diferențele de metabolism între specii și faptul că extractele sunt administrate direct în stomac, în doze calculate pe greutate, la animale ținute în condiții controlate. Studiile pe animale sunt indispensabile pentru a identifica mecanisme și a justifica cercetarea la om. Ele nu pot, însă, susține singure o afirmație despre efectul la pacienți — iar tocmai acest salt este făcut adesea în materialele de promovare.

Problema dozei

Doza folosită în studiul cel mai citat — o mie de miligrame de extract pe kilogram de greutate corporală, timp de 28 de zile — nu poate fi transpusă direct la om, dar nici nu poate fi ignorată.

doza eficientă la șobolan corespunde, la om, unor cantități nerealiste

Conversia dozelor între specii nu se face simplu, pe kilogram, ci ține cont de diferențele de suprafață corporală și de metabolism, iar metoda standard folosită în farmacologie împarte doza de la șobolan la un factor de aproximativ șase. Rezultatul, pentru o mie de miligrame pe kilogram, este de ordinul a 160 de miligrame pe kilogram la om — deci în jur de zece grame de extract pe zi pentru un adult de 60 de kilograme, timp de o lună. Produsele comerciale conțin, de regulă, câteva sute de miligrame pe capsulă. Autorii singurului studiu randomizat la om au observat ei înșiși această distanță, precizând că doza folosită de ei era considerabil mai mică, raportat la greutate, decât cele eficiente la animale. Iar la dozele mari din experimente, animalele au mâncat și au băut mai puțin și au scăzut în greutate — un efect care, singur, poate explica o parte din scăderea glicemiei.

Calculul de mai sus poate fi făcut de oricine, pentru orice studiu pe animale invocat într-un articol despre suplimente. Se ia doza raportată în studiu, în miligrame pe kilogram, și se împarte la un factor de aproximativ șase pentru șobolan sau de aproximativ doisprezece pentru șoarece; rezultatul se înmulțește cu greutatea proprie, în kilograme. Cifra obținută se compară cu conținutul unei capsule din produsul vizat. Metoda este o aproximare, folosită în farmacologie pentru stabilirea primelor doze testate la om, nu o prescripție. Utilitatea ei este alta: arată imediat, în câteva secunde, dacă efectul descris ar putea fi atins cu produsul din comerț — iar în majoritatea cazurilor, diferența este de ordinul zecilor de capsule pe zi.

Studiul la om

Studiul publicat în 2025, desfășurat într-un spital universitar din Thailanda, a inclus persoane cu diabet de tip 2 care își continuau tratamentul obișnuit, cărora li s-a administrat extract standardizat de Centella sau placebo, timp de șase luni. Au finalizat studiul 70 de participanți.

o diferență care dispare la ajustarea stabilită dinainte nu este un efect

Rezultatul merită citit cu atenție, pentru că poate fi prezentat în două feluri. În comparația simplă, neajustată, s-a observat o diferență de hemoglobină glicată între grupuri la șase luni. Grupurile nu porniseră însă de la valori egale: participanții care au primit extractul aveau, la început, o hemoglobină glicată mai mare, iar diferențele de pornire pot produce, prin simpla revenire spre medie, schimbări aparente. Din acest motiv, autorii stabiliseră dinainte o analiză ajustată pentru valoarea inițială, pentru durata diabetului și pentru tratamentul cu sulfoniluree. În această analiză — cea care contează metodologic — nu au existat diferențe între grupuri pentru hemoglobina glicată, glicemia à jeun sau colesterolul LDL. Extractul a fost bine tolerat, cu simptome digestive ușoare la o parte dintre participanți. Concluzia corectă este absența unui efect demonstrat la această doză, nu un efect modest.

Un studiu mai vechi, din Indonezia, a testat Centella la pacienți cu diabet, dar cu alt obiectiv — pielea uscată, frecventă în diabet —, iar rezultatele lui nu privesc controlul glicemiei.

Un detaliu care explică de ce acest studiu lipsește din aproape tot conținutul online despre plantă: rezultatele care nu găsesc un efect sunt publicate mai greu, citate mai rar și preluate aproape deloc în presă sau în materialele comerciale. Studiile pe animale cu rezultate favorabile au fost reluate, în schimb, în zeci de articole și de descrieri de produs, adesea fără precizarea că au fost făcute pe șobolani. Rezultatul este o literatură aparent unanimă, care reflectă mai degrabă ce se răspândește decât ce s-a găsit. Pentru cititor, întrebarea utilă în fața unui subiect despre care „toate studiile arată” un beneficiu este dacă există și studii la om, randomizate — și ce au arătat ele, inclusiv atunci când rezultatul nu a fost cel sperat.

Complicațiile diabetului

Planta este prezentată frecvent și ca protecție împotriva complicațiilor — în special a celor renale —, pe baza efectelor antioxidante și antiinflamatorii ale acidului asiatic.

Datele provin, și aici, din studii pe șobolani: acidul asiatic a redus markeri ai stresului oxidativ și ai leziunii renale la animale cu diabet indus. Nu există studii la om care să fi evaluat efectul asupra nefropatiei, a retinopatiei sau a neuropatiei diabetice.

Pentru complicațiile diabetului, intervențiile cu efect demonstrat sunt cunoscute și au, fiecare, studii ample la om: controlul glicemiei și al tensiunii arteriale, tratamentul lipidelor, renunțarea la fumat, iar pentru rinichi, clase de medicamente care au redus explicit progresia bolii renale în studii mari. Screeningul regulat — ochi, rinichi, picioare — permite depistarea înaintea simptomelor.

Siguranța

Centella este, în general, bine tolerată în studiile disponibile, cu efecte adverse ușoare, predominant digestive. Există însă câteva precauții documentate.

au fost publicate cazuri de hepatită asociate consumului de produse cu Centella

O serie de cazuri publicată în 2005 a descris trei femei care au dezvoltat hepatită cu icter după ce luaseră produse cu Centella asiatica timp de trei până la opt săptămâni, în principal în scop de slăbire. Toate s-au ameliorat după oprire. La una dintre ele, reluarea produsului a declanșat din nou leziunea — criteriul cel mai puternic pentru stabilirea legăturii cauzale; o alta avusese simptome similare după o cură anterioară. Baza de date americană dedicată leziunilor hepatice induse de medicamente și de produse din plante clasifică acest efect ca rar, cu mențiunea că nu s-a putut exclude contaminarea produselor comerciale folosite. Riscul este mic, dar real, iar pentru persoanele cu diabet — la care ficatul gras este frecvent — o leziune hepatică suplimentară nu este un detaliu. Oboseala neobișnuită, greața, urina închisă la culoare sau icterul apărute în timpul administrării sunt motive de oprire și de consult.

Se adaugă: utilizarea nu este recomandată în sarcină și în alăptare, din lipsă de date; la persoanele care iau antidiabetice orale sau insulină, orice produs cu efect presupus asupra glicemiei se discută cu medicul, pentru că un efect real, oricât de mic, se adaugă tratamentului; iar la cele care iau sedative, un efect de somnolență a fost descris la doze mari.

în diabetul de tip 1, niciun produs din plante nu înlocuiește insulina

Diabetul este tratat adesea la general, iar distincția dintre tipurile lui are consecințe care nu pot fi lăsate implicite. În diabetul de tip 1, pancreasul nu mai produce insulină, iar administrarea ei este o condiție a supraviețuirii, nu o opțiune terapeutică între altele. Orice produs prezentat ca „antidiabetic natural” devine periculos în momentul în care conduce la reducerea sau la oprirea insulinei: fără ea, se poate instala în câteva ore sau zile cetoacidoza diabetică, o urgență cu risc vital, iar literatura medicală conține cazuri, inclusiv la copii, apărute după înlocuirea tratamentului cu remedii alternative. Riscul invers există și el: un produs care ar scădea real glicemia, adăugat fără ajustarea dozelor de insulină, poate produce hipoglicemie. Pentru persoanele cu diabet de tip 1 și pentru părinții copiilor cu această boală, orice adaos se discută cu diabetologul, iar insulina nu se modifică pe baza unui supliment.

Ce are, de fapt, efect în diabetul de tip 2

Partea constructivă a subiectului este mai bine documentată decât oricare dintre mecanismele descrise pentru plantă.

Scăderea în greutate la persoanele cu exces ponderal are cel mai mare efect asupra controlului glicemic, iar în studiile de intervenție intensivă a produs, la o parte dintre participanți, remisiunea diabetului. Activitatea fizică regulată îmbunătățește sensibilitatea la insulină independent de greutate. Tiparul alimentar de tip mediteranean are date consistente. Iar tratamentele medicamentoase actuale au, pe lângă efectul asupra glicemiei, unele un beneficiu demonstrat asupra riscului cardiovascular și renal.

Pentru o persoană cu diabet interesată de plante medicinale, discuția cu medicul are sens tocmai în acest context: nu ca alternativă la tratament, ci ca întrebare despre siguranța unui adaos, cu lista completă a medicamentelor în față.

Centella face parte dintr-o categorie comercială largă, iar poziția ei se înțelege mai bine prin comparație. Berberina are cele mai multe studii la om și reduceri ale hemoglobinei glicate raportate în sinteze, motiv pentru care este tratată, din punct de vedere al riscurilor, aproape ca un medicament: efecte digestive frecvente, interacțiuni cu enzimele hepatice care metabolizează alte tratamente, contraindicație în sarcină. Pentru crom, rezultatele sunt inconsistente; pentru scorțișoară, sinteza Cochrane a găsit dovezi insuficiente; pentru ashwagandha, datele provin din studii mici și vechi. Se adaugă o problemă documentată de autoritățile de control: produse vândute ca „naturale pentru diabet” au conținut, la analiză, antidiabetice nedeclarate — cu risc de hipoglicemie severă tocmai la cei care le iau alături de tratament.

Unde are Centella o utilizare mai bine documentată

Pentru echilibru, merită spus unde planta are o bază mai solidă decât în diabet.

Aplicată pe piele, sub formă de creme și unguente, are o tradiție lungă în îngrijirea rănilor superficiale și a cicatricilor, iar compușii ei stimulează, în studii experimentale, producția de colagen. Extractele standardizate administrate oral au fost studiate în insuficiența venoasă cronică, cu rezultate favorabile asupra unor simptome, în studii de calitate variabilă. Iar pentru funcția cognitivă la vârstnici există studii clinice în desfășurare.

Planta a devenit, în ultimii ani, unul dintre ingredientele-vedetă din cosmetică, sub denumirea de „cica”, în creme destinate pielii sensibile, iritate sau cu barieră afectată. Baza este reală, deși mai modestă decât sugerează popularitatea: compușii ei stimulează, în studii de laborator, producția de colagen și au efecte antiinflamatoare, iar studii clinice mici au raportat rezultate favorabile asupra cicatricilor și a hidratării pielii. Precizările utile: revendicările unui produs cosmetic sunt limitate, prin reglementarea europeană, la funcții cosmetice — nu la tratarea unor afecțiuni; concentrația de extract variază mult între produse; iar dermatita de contact a fost descrisă, rar, la unii dintre compușii plantei.

Niciuna dintre aceste utilizări nu justifică transferul spre diabet — ele arată doar că planta are un profil farmacologic real, care merită studiat, nu promovat.

Afirmații frecvente și ce susțin dovezile

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

• Nu folosi Centella asiatica ca tratament sau ca înlocuitor pentru tratamentul diabetului.
• Dacă iei antidiabetice sau insulină, discută cu medicul orice produs pe care vrei să îl adaugi.
• Când citești despre un efect al unei plante, verifică dacă a fost observat la om sau la animale.
• Compară doza din studii cu cea din produs; diferența este, frecvent, de zeci de ori.
• Oprește produsul și cere un consult dacă apar oboseală neobișnuită, greață, urină închisă sau icter.
• Nu folosi Centella în sarcină sau în alăptare.
• Pentru controlul glicemiei, greutatea, activitatea fizică și tratamentul prescris au efectul cel mai bine documentat.
• Fă screeningul regulat al complicațiilor: ochi, rinichi, picioare.
• Dacă ai deja ficatul gras, evită adaosurile de produse din plante fără indicație.
• Pentru piele și cicatrici, preparatele topice cu Centella au o utilizare mai bine documentată.

Concluzie Healthwise

Centella asiatica are un profil farmacologic real, iar compușii ei au efecte măsurabile în laborator și la animale. Ce nu a fost demonstrat este tocmai afirmația cea mai răspândită: un efect antidiabetic la om.

Distanța dintre cele două este descrisă de trei elemente: modelul experimental, care nu reproduce diabetul de tip 2; doza, de ordinul a zece grame pe zi în echivalent uman; și singurul studiu randomizat, care nu a găsit diferențe în analiza stabilită dinainte.

Pentru o persoană cu diabet, concluzia practică este simplă: planta nu are un loc demonstrat în tratament, are câteva precauții de siguranță, iar intervențiile care chiar schimbă evoluția bolii sunt altele, cunoscute și accesibile.

Referințe științifice

Tawanwongsri W, Mordmuang A, Phenwan T, Siri-archawawat D. Efficacy and safety of Centella asiatica (L.) Urb. [Apiaceae] as a dietary supplement for glycemic control and lipid regulation in patients with type 2 diabetes: a randomized controlled trial in Thailand. Front Pharmacol. 2025;16:1680647. doi:10.3389/fphar.2025.1680647

Susține datele privind designul studiului randomizat, doza de 1.200 mg pe zi, durata de șase luni, cei 70 de participanți care l-au finalizat, absența diferențelor în analiza ajustată și observația autorilor privind dozele mult mai mari din studiile pe animale.

Kabir AU, Samad MB, D’Costa NM, Akhter F, Ahmed A, Hannan JM. Anti-hyperglycemic activity of Centella asiatica is partly mediated by carbohydrase inhibition and glucose-fiber binding. BMC Complement Altern Med. 2014;14:31.

Susține descrierea studiului pe șobolani cu diabet indus, doza de 1.000 mg pe kilogram timp de 28 de zile, mecanismele propuse și absența efectului asupra insulinei.

Reagan-Shaw S, Nihal M, Ahmad N. Dose translation from animal to human studies revisited. FASEB J. 2008;22(3):659-661.

Susține metoda de conversie a dozelor între specii, bazată pe suprafața corporală, folosită pentru calcularea echivalentului uman.

Jorge OA, Jorge AD. Hepatotoxicity associated with the ingestion of Centella asiatica. Rev Esp Enferm Dig. 2005;97(2):115-124.

Susține datele privind cele trei cazuri de hepatită asociate consumului de produse cu Centella asiatica, ameliorarea după oprire și recurența la reexpunere.