Tulburarea disforică premenstruală: criterii de diagnostic, mecanism, tratamente cu dovezi

by Mihaela Marinescu
Published: Updated:
Ce este tulburarea disforică premenstruală

Există femei care, în săptămâna dinaintea menstruației, nu resimt doar disconfort sau balonare, ci anxietate intensă, iritabilitate greu de controlat, tristețe profundă, epuizare, insomnie și senzația că nu se mai recunosc. Iar apoi, la una-două zile după apariția sângerării, totul dispare — până luna următoare. Acest tipar are un nume, criterii de diagnostic și tratamente eficiente: tulburarea disforică premenstruală.

Afectează aproximativ 3–8% dintre femeile de vârstă reproductivă, în funcție de criteriile folosite, și este inclusă ca diagnostic distinct în manualul de diagnostic psihiatric și în clasificarea internațională a bolilor. Nu este o formă exagerată de sensibilitate și nici o chestiune de voință: experimentele care au suprimat farmacologic ciclul menstrual au demonstrat că simptomele dispar, iar readăugarea hormonilor le reproduce — dar numai la femeile cu această tulburare, nu și la celelalte. Mecanismul nu este un exces sau un deficit hormonal, ci un răspuns diferit al creierului la fluctuațiile hormonale normale.

Articolul de față parcurge întregul traseu: criteriile de diagnostic și motivul pentru care acesta nu se poate pune retrospectiv, mecanismul neurobiologic și dovezile care îl susțin, diferența față de sindromul premenstrual și, mai ales, față de exacerbarea premenstruală a unei alte tulburări — cea mai frecventă eroare de diagnostic —, tratamentele cu dovezi, de la antidepresive serotoninergice și contraceptive până la opțiunile pentru formele rezistente, ce suplimente au date și care nu, precum și riscul suicidar, documentat și rar discutat.

Fazele ciclului menstrual, progesteronul și corpul galben sunt discutate în articole separate pe Healthwise.

Tulburarea disforică premenstruală, în opt idei

  1. Este un diagnostic distinct, nu o formă „mai supărătoare” de sindrom premenstrual.
  2. Simptomele apar în faza luteală și dispar la câteva zile după începerea menstruației.
  3. Diagnosticul cere urmărire zilnică prospectivă, pe cel puțin două cicluri.
  4. Analizele hormonale sunt, de regulă, normale — și nu se folosesc pentru diagnostic.
  5. Mecanismul este sensibilitatea diferită a creierului la fluctuațiile hormonale normale.
  6. Antidepresivele serotoninergice sunt tratamentul de primă linie, cu răspuns în câteva zile.
  7. Progesteronul administrat ca tratament nu are dovezi de eficacitate.
  8. Riscul de gânduri suicidare este crescut; simptomele severe cer evaluare, nu așteptare.

Ce este, de fapt

Tulburarea disforică premenstruală este definită de apariția ciclică a unor simptome afective și fizice severe în ultima săptămână înaintea menstruației, cu ameliorare în primele zile de sângerare și cu dispariție completă în săptămâna de după. Elementul care o distinge nu este natura simptomelor, ci intensitatea lor și consecințele: afectarea semnificativă a muncii, a relațiilor sau a activităților obișnuite.

A fost inclusă ca diagnostic de sine stătător în manualul de diagnostic psihiatric în 2013, după ani de dezbatere, iar clasificarea internațională a bolilor o listează în capitolul afecțiunilor aparatului genital, cu mențiune încrucișată în cel al tulburărilor mintale — o dublă apartenență care reflectă exact natura ei, la granița dintre ginecologie și psihiatrie.

Criteriile de diagnostic

Diagnosticul presupune prezența a cel puțin cinci simptome din lista de mai jos, în majoritatea ciclurilor din ultimul an, dintre care cel puțin unul din primele patru — cele afective de bază.

Categoria

Simptome

Afective de bază

Labilitate emoțională marcată; iritabilitate sau furie intensă, cu conflicte; dispoziție depresivă, deznădejde, autodepreciere; anxietate, tensiune, senzația de a fi „pe muchie”

Suplimentare

Interes scăzut pentru activități obișnuite

Suplimentare

Dificultăți de concentrare

Suplimentare

Lipsă de energie, oboseală marcată

Suplimentare

Modificări ale apetitului, pofte alimentare specifice

Suplimentare

Hipersomnie sau insomnie

Suplimentare

Senzația de a fi copleșită sau de a pierde controlul

Suplimentare

Simptome fizice: sensibilitatea sânilor, balonare, dureri articulare sau musculare, creștere în greutate

 

La acestea se adaugă trei condiții obligatorii: simptomele trebuie să producă afectare semnificativă a funcționării; să nu reprezinte doar agravarea unei alte tulburări preexistente; și să fie confirmate prin urmărire zilnică prospectivă, pe cel puțin două cicluri consecutive.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147
calculatoare disponibile
Toate calculatoarele

diagnosticul nu se poate pune retrospectiv, din memorie

Este criteriul cel mai des ignorat și, totodată, cel care schimbă cel mai mult rezultatul. Studiile care au comparat relatarea retrospectivă cu jurnalul zilnic au arătat că o proporție importantă dintre femeile convinse că au simptome strict premenstruale au, de fapt, simptome prezente și în restul ciclului, doar mai intense înainte de menstruație — ceea ce înseamnă altceva și se tratează altfel. Memoria reconstruiește retrospectiv și tinde să atribuie ciclului tot ce s-a întâmplat rău în acea perioadă. De aceea, instrumentul standard este un jurnal zilnic, completat prospectiv timp de două cicluri, în care fiecare simptom primește o notă de severitate; cel mai folosit este chestionarul numit Daily Record of Severity of Problems, disponibil gratuit. Practic: dacă ai bănuiala unei tulburări disforice premenstruale, cel mai util lucru pe care îl poți face înainte de consultație este să începi jurnalul chiar de azi. Fără el, medicul nu poate distinge între tulburarea disforică premenstruală și alte cauze, iar tratamentul riscă să fie greșit.

 

Diferența față de sindromul premenstrual

Sindromul premenstrual descrie simptome premenstruale ușoare sau moderate, prezente la o proporție mare dintre femei, care nu afectează semnificativ funcționarea. Tulburarea disforică premenstruală este definită de severitate și de consecințe, iar componenta afectivă este obligatorie.

Criteriul

Sindrom premenstrual

Tulburare disforică premenstruală

Frecvență

Până la 80% dintre femei au simptome

3–8%

Simptome afective

Posibile, ușoare

Obligatorii, severe

Afectarea funcționării

Minimă

Semnificativă

Conflicte interpersonale

Ocazionale

Frecvente, cu impact real

Diagnostic

Clinic, fără criterii stricte

Criterii formale, cu jurnal prospectiv

Tratament

Măsuri de stil de viață, simptomatic

Tratament specific, eficient

 

cea mai frecventă eroare nu este confundarea cu sindromul premenstrual, ci cu exacerbarea premenstruală a unei alte tulburări

Multe femei au o depresie, o tulburare anxioasă, o tulburare bipolară, o tulburare de personalitate sau o afecțiune tiroidiană ale căror simptome se agravează în faza luteală — fenomen numit exacerbare premenstruală. Tabloul pare identic pentru cine privește doar zilele dinaintea menstruației, dar diferența este esențială: în tulburarea disforică premenstruală simptomele dispar complet în săptămâna de după menstruație, în timp ce în exacerbarea premenstruală ele persistă, la intensitate mai mică, pe tot parcursul lunii. Distincția se face exclusiv prin jurnalul zilnic, iar consecințele terapeutice sunt majore: exacerbarea premenstruală se tratează prin optimizarea tratamentului bolii de bază, nu prin scheme destinate tulburării disforice, iar la o femeie cu tulburare bipolară nediagnosticată, administrarea unui antidepresiv fără stabilizator poate precipita un episod maniacal. Pentru pacientă, întrebarea practică este simplă: în săptămâna de după menstruație mă simt complet bine sau doar mai bine?

 

O comorbiditate frecventă, cu mecanism înrudit: migrena menstruală. Crizele apar în fereastra de două zile dinaintea menstruației și primele trei zile ale ei, declanșate de scăderea rapidă a estrogenilor, sunt de obicei mai lungi, mai severe și mai rezistente la tratament decât celelalte crize, și apar fără aură. Distincția are consecințe practice: tratamentul acut funcționează dacă este luat devreme, iar pentru crizele previzibile există profilaxie de scurtă durată, administrată câteva zile în jurul menstruației. Mai contează un lucru: dacă migrena este însoțită de aură, contraceptivele combinate sunt, de regulă, contraindicate, din cauza riscului vascular — informație care schimbă alegerea tratamentului pentru simptomele premenstruale.

Fazele ciclului menstrual și hormonii care le guvernează, rolul corpului galben în faza luteală, sindromul premenstrual în forma lui obișnuită și tratamentul durerilor menstruale sunt discutate în articole separate pe Healthwise.

Ce se întâmplă biologic

Explicația populară — „prea mult estrogen” sau „prea puțin progesteron” — nu se susține. Studiile care au comparat profilurile hormonale ale femeilor cu tulburare disforică premenstruală cu cele ale femeilor fără simptome nu au găsit diferențe consistente: concentrațiile de estradiol, de progesteron și de alți hormoni sunt, în majoritatea cazurilor, în limite normale.

Ce diferă este răspunsul creierului la fluctuațiile normale. Demonstrația cea mai elegantă vine dintr-un experiment publicat în 1998, în care cercetătorii au suprimat farmacologic funcția ovariană la femei cu tulburare disforică premenstruală și la femei fără simptome. La primul grup, simptomele au dispărut complet în timpul suprimării. Ulterior, readăugarea de estradiol sau de progesteron a reprodus simptomele — dar numai la femeile cu tulburare, nu și la cele din grupul de control, care au tolerat aceleași concentrații fără probleme.

Concluzia acestui experiment schimbă felul în care se înțelege boala: nu hormonii sunt anormali, ci sensibilitatea sistemului nervos la variațiile lor.

Allopregnanolonul și receptorii GABA

Mecanismul cel mai bine documentat implică allopregnanolonul, un metabolit al progesteronului care se formează după ovulație și care acționează asupra receptorilor GABA-A — principalul sistem inhibitor al creierului, același asupra căruia acționează benzodiazepinele și alcoolul.

În mod normal, allopregnanolonul are efect calmant, anxiolitic și sedativ. La femeile cu tulburare disforică premenstruală, răspunsul pare paradoxal: în loc de calm, apar anxietate, iritabilitate și agitație. Ipoteza principală implică o adaptare diferită a subunităților receptorului GABA-A la expunerea prelungită la allopregnanolon — o plasticitate a receptorului care, la unele femei, se face insuficient sau prea lent, lăsând sistemul într-o stare de dezechilibru tocmai când concentrația metabolitului variază cel mai mult.

Observația are și o consecință terapeutică: un medicament care blochează conversia progesteronului în allopregnanolon a arătat rezultate promițătoare în studii de fază timpurie, iar cercetarea în această direcție continuă.

Serotonina și ceilalți factori

Hormonii sexuali influențează sinteza, transportul și receptorii serotoninei. Studiile de imagistică și cele farmacologice sugerează o reglare diferită a sistemului serotoninergic în faza luteală la femeile cu această tulburare, ceea ce explică — cel puțin parțial — de ce antidepresivele serotoninergice funcționează, și încă rapid.

Alți factori documentați: variantele genetice care influențează sensibilitatea celulară la hormonii steroizi, identificate în studii pe celule provenite de la femei cu tulburare disforică premenstruală; componenta ereditară, sugerată de studiile pe gemeni; traumele din copilărie și stresul cronic, asociate cu risc crescut; și inflamația de grad mic, cu date încă preliminare.

analizele hormonale nu diagnostichează tulburarea disforică premenstruală

Este una dintre cele mai frecvente solicitări în cabinet și una dintre cele mai inutile investigații în acest context: un panel hormonal recoltat în faza luteală, cu speranța că va arăta „ce nu e în regulă”. La marea majoritate a femeilor cu această tulburare, valorile sunt normale, iar un rezultat normal produce, previzibil, mesajul că „totul e în regulă” — exact concluzia greșită. Diagnosticul este clinic și se bazează pe tiparul temporal al simptomelor, documentat prospectiv, nu pe concentrații. Analizele își au rolul lor, dar pentru altceva: excluderea altor cauze, atunci când tabloul clinic o cere — funcția tiroidiană, hemograma și feritina, la nevoie glicemia, iar la femeile peste 40 de ani, evaluarea perimenopauzei, care poate produce simptome asemănătoare. Consecința practică pentru pacientă: dacă ți se spune că analizele hormonale sunt normale, deci nu ai nimic, răspunsul corect nu este resemnarea, ci jurnalul zilnic pe două cicluri, care este, de fapt, instrumentul de diagnostic.

 

Tratamentul: ce funcționează

Tratamentul este eficient la majoritatea femeilor, iar opțiunile se aleg în funcție de severitate, de dorința de contracepție și de preferințe. Spre deosebire de alte situații, ordinea nu este „mai întâi stilul de viață, apoi restul”: în formele severe, tratamentul medicamentos se începe în paralel cu celelalte măsuri.

Antidepresivele serotoninergice

Sunt tratamentul de primă linie, cu eficacitate demonstrată în numeroase studii randomizate și confirmată de sinteze sistematice. Particularitatea lor în această indicație este viteza: spre deosebire de depresie, unde efectul complet apare în patru-șase săptămâni, în tulburarea disforică premenstruală ameliorarea se observă frecvent în una-două zile de la administrare. Explicația propusă ține de un mecanism diferit, legat de sinteza allopregnanolonului, independent de efectul antidepresiv clasic.

Instrument gratuit
Ciclul tău, zi cu zi
Lu
Ma
Mi
Jo
Vi
Sâ
Du
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Menstruație înregistrată
Menstruație estimată, ca interval
Fereastră fertilă estimată
Contul Healthwise · Calendar menstrual
Calendarul menstrual calculat pe ciclurile tale, nu pe regula celor 28 de zile
Notezi în câteva secunde fluxul, durerea și simptomele. Calendarul detectează singur începutul fiecărui ciclu, îți arată faza zilei cu explicația ei hormonală și estimează următoarea menstruație ca interval, nu ca dată fixă.
—media ta reală, de la două cicluri complete
—simptomele pe faze, după trei cicluri
—raport PDF pentru consultul ginecologic

De aici decurge o opțiune specifică: administrarea doar în faza luteală, din momentul ovulației până la începerea menstruației, aproximativ două săptămâni pe lună, cu eficacitate comparabilă cu administrarea continuă la multe paciente. Alternativele sunt administrarea continuă, preferată când există și simptome în restul ciclului, sau administrarea la apariția simptomelor. Dozele sunt, de regulă, cele mici din intervalul terapeutic.

Contraceptivele hormonale

Combinația cu drospirenonă, într-un regim cu pauză scurtă, este singura aprobată specific pentru această indicație, pe baza studiilor randomizate care au arătat reducerea simptomelor. Alte contraceptive pot ajuta, în special în regim continuu, fără pauză, care elimină fluctuațiile hormonale — la unele femei, însă, contraceptivele pot agrava simptomele afective, iar acest lucru merită spus dinainte.

Răspunsul la contraceptive hormonale este individual și merită urmărit tot prin jurnal. Ce se știe: regimurile continue sau cu pauză scurtă, care reduc amplitudinea fluctuațiilor hormonale, tind să ajute mai mult decât cele cu pauză lunară de șapte zile, pentru că pauza reproduce exact scăderea hormonală care declanșează simptomele. La unele femei, însă, contraceptivele agravează simptomele afective, iar acest lucru apare de regulă în primele două-trei cicluri. Practic: notează în jurnal primele trei luni după începerea unui preparat nou, iar dacă simptomele afective se accentuează constant, discută schimbarea, nu perseverarea. Alegerea preparatului ține cont și de contraindicații — antecedente trombotice, migrenă cu aură, fumat după 35 de ani —, discutate într-un articol separat pe Healthwise.

Terapia psihologică

Terapia cognitiv-comportamentală are dovezi în reducerea simptomelor și a impactului lor, cu efecte care se mențin după încheierea ședințelor. Este utilă în asociere cu tratamentul medicamentos sau ca alternativă, la femeile care preferă să nu ia medicamente, iar în formele moderate poate fi suficientă.

Opțiunile pentru formele rezistente

Când tratamentele de primă linie nu funcționează, se poate recurge la suprimarea ovulației cu analogi de GnRH, asociată obligatoriu cu terapie de substituție hormonală, pentru protejarea osului și evitarea simptomelor de menopauză indusă. Este un tratament de specialitate, folosit pe perioade limitate. Ooforectomia bilaterală, cu histerectomie, rămâne o opțiune de ultimă instanță, rezervată cazurilor severe care au răspuns la suprimarea medicamentoasă, discutată în detaliu și niciodată ca primă soluție.

Suplimentele și măsurile de stil de viață

Intervenția

Ce arată dovezile

Observații

Calciu, aproximativ 1.200 mg pe zi

Reducerea simptomelor, într-un studiu randomizat mare

Cea mai bine susținută dintre suplimente

Vitamina B6, doze mici

Efect posibil, date inconsecvente

Dozele mari produc neuropatie

Mielărea-stupului (Vitex agnus-castus)

Dovezi moderate pentru sindromul premenstrual

Date limitate specific pentru TDPM; interacțiuni posibile

Magneziu

Dovezi slabe

Poate ajuta la simptome fizice

Exercițiu fizic regulat

Ameliorare a dispoziției și a simptomelor fizice

Efect modest, dar consistent

Somn regulat

Important; insomnia agravează simptomele afective

Ora de trezire constantă contează

Reducerea alcoolului și a cofeinei

Plauzibil, dovezi limitate

Alcoolul fragmentează somnul

Progesteron administrat ca tratament

Fără dovezi de eficacitate

Nu se recomandă

Uleiul de luminița-nopții

Fără beneficiu demonstrat

Promovat intens, fără suport

 

progesteronul administrat ca tratament nu funcționează, deși explicația populară îl recomandă

Ideea că simptomele premenstruale ar veni dintr-un deficit de progesteron și s-ar corecta prin administrarea lui circulă de decenii și rămâne una dintre cele mai persistente. Sintezele sistematice care au analizat studiile randomizate nu au găsit dovezi că progesteronul sau progestativele administrate în faza luteală ameliorează simptomele premenstruale față de placebo. Explicația este coerentă cu mecanismul descris mai sus: problema nu este cantitatea de progesteron, ci răspunsul creierului la metabolitul lui — motiv pentru care adăugarea de progesteron poate, la unele femei, să agraveze simptomele. Aceasta nu înseamnă că progesteronul nu are indicații medicale reale, în alte contexte. Înseamnă doar că, în tulburarea disforică premenstruală, el nu este tratamentul, iar lunile petrecute cu el întârzie o terapie care funcționează.

 

Riscul suicidar

tulburarea disforică premenstruală se asociază cu un risc crescut de gânduri suicidare

Este partea cel mai rar discutată și cea mai importantă. Studiile arată o prevalență semnificativ crescută a ideației suicidare, a planurilor și a tentativelor la femeile cu această tulburare, comparativ cu populația generală, iar o parte dintre aceste gânduri apar strict ciclic, în faza luteală, și dispar odată cu menstruația. Caracterul ciclic nu le face mai puțin periculoase: riscul este concentrat exact în zilele în care persoana este cel mai puțin capabilă să ceară ajutor și cel mai înclinată să creadă că starea este permanentă. Câteva lucruri ajută concret: recunoașterea tiparului prin jurnal, ceea ce permite anticiparea zilelor dificile; un plan stabilit dinainte, împreună cu cineva de încredere, pentru acele zile; evitarea deciziilor importante în perioada respectivă; și, mai ales, tratamentul, care reduce aceste simptome. Dacă apar gânduri de a-ți face rău, ajutorul se cere imediat — prin apel la 112, prezentare la camera de gardă sau contactarea unei linii de sprijin. Nu este o stare care trebuie așteptată să treacă.

 

Spre deosebire de alte tulburări afective, aceasta are un avantaj: e previzibilă. Jurnalul arată, după două cicluri, exact care sunt zilele grele, iar asta permite un plan pregătit dinainte. Ce intră în el: reducerea, pe cât posibil, a programului și a interacțiunilor solicitante în acele zile; mesele pregătite în avans, pentru că gătitul devine o sarcină disproporționată; amânarea deciziilor importante, a conversațiilor tensionate și a trimiterii mesajelor scrise sub impulsul momentului; protejarea somnului, cu ora de culcare avansată; și o persoană de contact stabilită dinainte, anunțată că urmează o perioadă dificilă. Planul nu vindecă tulburarea, dar reduce consecințele — iar consecințele sunt, de fapt, criteriul care definește boala.

Conflictele repetate nu sunt un efect secundar al tulburării, ci fac parte din criteriile ei de diagnostic, iar consecințele asupra relației sunt reale: partenerii descriu frecvent sentimentul că „nu mai știu cu cine vorbesc” câteva zile pe lună, iar persoana afectată adaugă vinovăție peste simptome. Ce ajută, concret: un calendar comun, în care faza luteală este vizibilă pentru amândoi; regula de a amâna discuțiile dificile pentru zilele de după menstruație; separarea persoanei de simptom în felul în care se vorbește despre episod; și participarea partenerului la o consultație, care scurtează adesea luni de neînțelegeri. Ce nu ajută: folosirea ciclului ca argument într-o ceartă, de oricare dintre părți.

Ce se schimbă în timp

Tulburarea persistă, de regulă, pe toată perioada reproductivă, cu variații de intensitate, și se remite după menopauză, odată cu dispariția ciclurilor. Perioada de tranziție — perimenopauza — poate fi, paradoxal, mai dificilă, pentru că fluctuațiile hormonale devin mai ample și mai imprevizibile.

Sarcina și alăptarea, perioade fără cicluri ovulatorii, se asociază de obicei cu remisiunea simptomelor. Există însă o observație importantă: femeile cu tulburare disforică premenstruală au un risc crescut de depresie postpartum, ceea ce justifică urmărirea atentă în această perioadă.

la adolescente, simptomele sunt puse pe seama vârstei, iar diagnosticul întârzie ani

Debutul are loc, frecvent, în primii ani după prima menstruație, odată cu instalarea ciclurilor ovulatorii, iar tabloul este identic cu cel de la adult: iritabilitate severă, anxietate, tristețe, conflicte, absențe de la școală, toate strict în faza luteală. Problema este că, la această vârstă, simptomele se atribuie automat adolescenței, iar suferința este normalizată până când tiparul devine imposibil de ignorat. Câteva precizări practice. Diagnosticul cere același jurnal zilnic, pe două cicluri, iar la adolescente este cu atât mai util, pentru că ajută la distingerea de labilitatea emoțională obișnuită a vârstei. Tratamentul există și este eficient, dar se stabilește de medic, cu evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc și cu monitorizare mai strânsă la începutul administrării unui antidepresiv. Iar elementul care nu se amână: riscul de gânduri suicidare este crescut, inclusiv la această vârstă, iar prezența lor cere evaluare imediată, nu așteptarea următorului ciclu.

 

Perioada în care simptomele se agravează cel mai frecvent este tranziția către menopauză: fluctuațiile hormonale devin mai ample și mai imprevizibile, iar ciclurile își pierd regularitatea, ceea ce face ca tiparul să fie mai greu de recunoscut. Practic, la femeile de peste 40 de ani cu simptome premenstruale agravate, evaluarea include și această posibilitate, iar opțiunile terapeutice se lărgesc. Ce se întâmplă hormonal în această perioadă și cum se abordează este discutat în articole separate pe Healthwise.

Ce poți face înainte de consultație

  • Începe un jurnal zilnic al simptomelor, cu note de severitate, pe două cicluri.
  • Notează și zilele bune, nu doar pe cele proaste: absența simptomelor e parte din diagnostic.
  • Marchează prima zi de menstruație în fiecare ciclu.
  • Notează consecințele concrete: conflicte, zile de absență, sarcini amânate.
  • Notează tratamentele încercate și efectul lor.
  • Include somnul, alcoolul și medicamentele luate.
  • Adu jurnalul la consultație: este cel mai util document pe care îl poți oferi.
  • Menționează orice istoric de depresie, anxietate, episoade de dispoziție crescută sau traume.
  • Spune explicit dacă apar gânduri de a-ți face rău.
  • Întreabă despre ambele variante de administrare: continuă și doar în faza luteală.

Afirmații frecvente și ce susțin dovezile

Afirmație

Ce susțin dovezile

E doar sindrom premenstrual mai puternic

Este un diagnostic distinct, cu criterii proprii

Toate femeile trec prin asta

3–8% îndeplinesc criteriile

Problema e prea mult estrogen

Nivelurile sunt, de regulă, normale

Progesteronul rezolvă simptomele

Fără dovezi de eficacitate

Analizele hormonale pun diagnosticul

Diagnosticul e clinic, pe jurnal prospectiv

Antidepresivele trebuie luate toată luna

Se poate și doar în faza luteală

Antidepresivele au nevoie de săptămâni ca să funcționeze

Aici, efectul apare frecvent în câteva zile

Contraceptivele agravează mereu starea

Unele ameliorează; răspunsul e individual

E o problemă de voință

Mecanismul e neurobiologic, demonstrat experimental

Gândurile negre premenstruale sunt normale

Riscul suicidar e crescut și cere evaluare

Trece de la sine

Persistă până la menopauză, dar se tratează

Sportul și dieta sunt suficiente

Ajută, dar rareori suficient în formele severe

 

Sfaturi Healthwise

  • Ține un jurnal zilnic pe două cicluri, înainte de a cere un diagnostic.
  • Verifică dacă simptomele dispar complet după menstruație sau doar se atenuează.
  • Nu cere analize hormonale pentru diagnostic: nu îl pot confirma.
  • Cere excluderea afecțiunilor tiroidiene și a anemiei, dacă tabloul o cere.
  • Discută antidepresivele serotoninergice ca primă opțiune, inclusiv varianta luteală.
  • Întreabă despre contraceptivul aprobat pentru această indicație.
  • Nu accepta progesteron ca tratament pentru simptomele afective.
  • Adaugă 1.200 mg de calciu pe zi, din alimentație și, la nevoie, supliment.
  • Păstrează un program de somn constant, mai ales în faza luteală.
  • Planifică deciziile importante în afara zilelor dificile.
  • Dacă apar gânduri de a-ți face rău, cere ajutor imediat.
  • Dacă ai avut această tulburare, spune-i medicului în sarcină: riscul de depresie postpartum e mai mare.

Concluzie Healthwise

Tulburarea disforică premenstruală nu este sensibilitate exagerată și nici sindrom premenstrual mai supărător. Este un diagnostic cu criterii proprii, cu un mecanism demonstrat experimental — sensibilitatea diferită a creierului la fluctuațiile hormonale normale, nu un exces sau un deficit — și cu tratamente care funcționează la majoritatea femeilor.

Două lucruri decid, practic, calitatea îngrijirii. Primul este jurnalul zilnic, ținut prospectiv pe două cicluri: fără el, diagnosticul nu se poate pune corect, iar exacerbarea premenstruală a unei alte tulburări rămâne nedetectată. Al doilea este tratamentul de primă linie, antidepresivele serotoninergice, cu particularitatea că aici acționează în câteva zile și pot fi luate doar în faza luteală.

Iar partea care se spune cel mai rar merită repetată: gândurile negre care apar ciclic nu sunt o parte normală a ciclului menstrual. Riscul suicidar este documentat și crescut, tratamentul îl reduce, iar amânarea — pentru că „oricum trece în câteva zile” — este exact lucrul care nu ar trebui făcut.

Referințe științifice

American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition, Text Revision (DSM-5-TR). Washington, DC: APA; 2022.

Sursa criteriilor de diagnostic și a cerinței de confirmare prospectivă.

Schmidt PJ, Nieman LK, Danaceau MA, Adams LF, Rubinow DR. Differential behavioral effects of gonadal steroid hormones in women with and those without premenstrual syndrome. N Engl J Med. 1998;338(4):209-216.

Sursa experimentului care a demonstrat sensibilitatea diferită la hormoni, nu concentrațiile anormale.

Yonkers KA, Simoni MK. Premenstrual disorders. Am J Obstet Gynecol. 2018;218(1):68-74.

Susține descrierea clinică, diferențierea de exacerbarea premenstruală și principiile de tratament.

Marjoribanks J, Brown J, O’Brien PM, Wyatt K. Selective serotonin reuptake inhibitors for premenstrual syndrome. Cochrane Database Syst Rev. 2013;(6):CD001396.

Sursa dovezilor privind eficacitatea antidepresivelor serotoninergice, inclusiv administrarea în faza luteală.

Lopez LM, Kaptein AA, Helmerhorst FM. Oral contraceptives containing drospirenone for premenstrual syndrome. Cochrane Database Syst Rev. 2012;(2):CD006586.

Susține afirmațiile privind contraceptivul cu drospirenonă.

Ford O, Lethaby A, Roberts H, Mol BW. Progesterone for premenstrual syndrome. Cochrane Database Syst Rev. 2012;(3):CD003415.

Sursa concluziei privind lipsa dovezilor pentru progesteron ca tratament.

Thys-Jacobs S, Starkey P, Bernstein D, Tian J. Calcium carbonate and the premenstrual syndrome: effects on premenstrual and menstrual symptoms. Am J Obstet Gynecol. 1998;179(2):444-452.

Sursa datelor privind suplimentarea cu calciu.

Eisenlohr-Moul TA, Schmalenberger KM, Owens SA, Peters JR, Dawson DN, Girdler SS. Perimenstrual exacerbation of symptoms in borderline personality disorder: evidence from multilevel models and the Carolina Premenstrual Assessment Scoring System. Psychol Med. 2018;48(12):2085-2095.

Susține distincția dintre tulburarea disforică premenstruală și exacerbarea premenstruală a altor tulburări.

Pilver CE, Libby DJ, Hoff RA. Premenstrual dysphoric disorder as a correlate of suicidal ideation, plans, and attempts among a nationally representative sample. Soc Psychiatry Psychiatr Epidemiol. 2013;48(3):437-446.

Sursa datelor privind riscul suicidar asociat.

Bäckström T, Bixo M, Johansson M, Nyberg S, Ossewaarde L, Ragagnin G, et al. Allopregnanolone and mood disorders. Prog Neurobiol. 2014;113:88-94.

Susține descrierea rolului allopregnanolonului și al receptorilor GABA-A.

O’Brien PMS, Bäckström T, Brown C, Dennerstein L, Endicott J, Epperson CN, et al. Towards a consensus on diagnostic criteria, measurement and trial design of the premenstrual disorders: the ISPMD Montreal consensus. Arch Womens Ment Health. 2011;14(1):13-21.

Sursa consensului internațional privind definirea și evaluarea tulburărilor premenstruale.

 

Ce este tulburarea disforică premenstruală?

Tulburarea disforică premenstruală, prescurtată TDPM sau PMDD, este o formă severă de tulburare premenstruală, caracterizată prin simptome emoționale, cognitive și fizice intense care apar în faza luteală și se ameliorează după începerea menstruației.

Nu. Sindromul premenstrual poate include simptome ușoare sau moderate, precum balonare, sensibilitate mamară, oboseală sau iritabilitate.

În TDPM, simptomele sunt mult mai intense și afectează funcționarea zilnică, relațiile, munca și sănătatea emoțională.

Da. TDPM este recunoscută ca diagnostic distinct în psihiatrie și ginecologie. Ghidurile ACOG includ managementul TDPM în recomandările pentru tulburările premenstruale.

Simptomele apar de obicei în faza luteală, adică după ovulație și înainte de menstruație. Se reduc sau dispar la începutul menstruației ori în primele zile ale ciclului.

Simptomele emoționale pot include:

  • iritabilitate severă
  • anxietate intensă
  • tristețe profundă
  • episoade de plâns
  • furie
  • senzație de pierdere a controlului
  • retragere socială
  • sensibilitate emoțională extremă

TDPM poate afecta:

  • concentrarea
  • memoria
  • claritatea mentală
  • toleranța la stres
  • capacitatea de a lua decizii

Unele femei descriu această perioadă ca „ceață mentală” sau senzația că nu se mai recunosc.

Pot apărea:

  • balonare
  • retenție de apă
  • sensibilitate mamară
  • dureri de cap
  • oboseală severă
  • modificări ale apetitului
  • insomnie
  • dureri musculare

TDPM nu pare să fie cauzată simplu de „prea mulți hormoni”. Multe femei cu TDPM au niveluri hormonale în limite normale, dar creierul poate reacționa diferit la fluctuațiile normale de estrogen și progesteron.

După ovulație, progesteronul crește. Din progesteron se formează allopregnanolonul, un neurosteroid care influențează receptorii GABA-A implicați în calm, anxietate și somn. La femeile susceptibile, răspunsul creierului la aceste modificări poate fi diferit.

 

Serotonina este implicată în dispoziție, anxietate, impulsivitate și reglarea emoțională. Unele tratamente eficiente pentru TDPM acționează asupra serotoninei, ceea ce susține rolul acestui sistem în simptomatologie.

Nu. TDPM nu este lipsă de voință, exagerare sau instabilitate de caracter. Este o tulburare neurohormonală reală, cu impact funcțional semnificativ.

Diagnosticul se bazează pe:

  • caracterul ciclic al simptomelor
  • apariția lor în faza luteală
  • ameliorarea după menstruație
  • severitatea simptomelor
  • afectarea funcționării zilnice
  • monitorizarea prospectivă timp de cel puțin două cicluri

BMJ Best Practice descrie PMS și PMDD ca diagnostice de excludere, confirmate prin jurnal prospectiv al simptomelor.

Pentru că ajută la diferențierea TDPM de depresie, anxietate, burnout sau alte afecțiuni care pot avea simptome similare, dar nu urmează același tipar ciclic.

Medicul poate evalua pentru:

Riscul poate fi mai mare la femeile cu:

Estimările variază, dar TDPM afectează o proporție mai mică decât PMS. Sursele clinice menționează frecvent un interval de aproximativ 2–5% dintre femeile aflate la vârsta reproductivă.

Conform ghidurilor și review-urilor recente, cele mai solide dovezi există pentru:

  • ISRS, adică inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
  • anumite contraceptive hormonale combinate
  • terapia cognitiv-comportamentală

ACOG recomandă opțiuni bazate pe dovezi, inclusiv ISRS, contraceptive hormonale și CBT, în funcție de simptome și context clinic.

 

În unele cazuri, ISRS pot fi administrate continuu sau intermitent în faza luteală, dar schema se stabilește doar împreună cu medicul.

La unele femei, da. Contraceptivele hormonale pot ajuta prin reducerea fluctuațiilor hormonale asociate ovulației. Nu sunt potrivite pentru toate persoanele și trebuie discutate cu medicul.

Da. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta în gestionarea simptomelor afective, a reacțiilor emoționale, a strategiilor de coping și a impactului asupra relațiilor. ACOG recomandă CBT pentru simptome afective premenstruale.

Da. Somnul insuficient poate amplifica anxietatea, iritabilitatea și sensibilitatea emoțională, mai ales în faza luteală.

Alimentația nu tratează direct TDPM, dar poate influența glicemia, inflamația, energia și toleranța la stres. Unele femei observă agravarea simptomelor prin alcool, exces de zahăr, cofeină în exces sau deficit caloric.

Nu există dovezi solide că ashwagandha tratează direct TDPM. Poate fi studiată pentru stres și anxietate, dar nu înlocuiește evaluarea medicală, psihoterapia sau tratamentele recomandate de specialist.

Ajutorul medical urgent este necesar dacă apar:

  • gânduri suicidare
  • risc de auto-vătămare
  • depresie severă
  • atacuri de panică intense
  • incapacitate de funcționare
  • senzația că nu mai poți controla impulsurile
Was this article helpful?
Yes0No0

You may also like

2 comments

Ashwagandha: Plantele adaptogene și beneficiile lor pentru sănătate octombrie 19, 2024 - 4:58 am

[…] 4. Ashwagandha și Tulburarea Disforică Premenstruală (TDPM) […]

Reply
Cum poate câmpul electromagnetic pulsator (PEMF) să atenueze durerile menstruale: O privire detaliată asupra unui studiu clinic noiembrie 27, 2024 - 3:02 pm

[…] Ce este Tulburarea Disforică Premenstruală (TDPM)? […]

Reply

Leave a Comment

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00