Tot Ce Trebuie Să Știi Despre Proteine: Surse Animale și Vegetale, Aminoacizi și Deficiențe

Proteinele sunt esențiale pentru sănătatea noastră, dar știi cu adevărat de ce? Hai să descoperim împreună tot ce trebuie să știm despre proteine, de la aminoacizi la deficiențe și cum să ne asigurăm că obținem suficient din acest nutrient vital.

Proteinele: Blocurile de Construcție ale Corpului

Proteinele sunt alcătuite din aproximativ 20 de aminoacizi comuni. Fiecare proteină are o proporție unică de acești aminoacizi, dar toate proteinele alimentare—cu excepția gelatinei—conțin câte puțin din fiecare. Azotul din aminoacizi constituie aproximativ 16% din greutatea proteinelor. Aminoacizii sunt necesari pentru sinteza proteinelor corpului și a altor compuși importanți ce conțin azot, precum creatina, hormonii peptidici și anumiți neurotransmițători.

Metabolismul Proteinelor: Un Proces Continu

Proteinele și alte compuși ce conțin azot sunt degradate și resintetizate continuu în organism. De fapt, organismul nostru reutilizează aminoacizii într-un mod eficient, dar nu perfect. O parte din acești aminoacizi sunt pierduți prin catabolism oxidativ. Produsele metabolice ale aminoacizilor (uree, creatinină, acid uric și alte produse azotate) sunt excretate prin urină, iar azotul se pierde și prin fecale, transpirație și alte secreții corporale, precum și prin piele, păr și unghii. Prin urmare, avem nevoie de un aport constant de aminoacizi din dietă pentru a înlocui aceste pierderi, chiar și după ce creșterea s-a oprit.

Excesul de Aminoacizi

Când consumăm aminoacizi în exces față de nevoile pentru sinteza proteinelor și a altor compuși azotați, aceștia nu sunt depozitați, ci degradați. Azotul este excretat sub formă de uree, iar cetoacizii rămași după eliminarea grupelor amino sunt fie utilizați direct ca surse de energie, fie convertiți în carbohidrați sau grăsimi.

aminoacizii esențiali: Cei Pe Care Nu Îi Putem Produce

Există nouă aminoacizi pe care mamiferele nu îi pot sintetiza și care sunt, prin urmare, esențiali din punct de vedere dietetic: histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul și valina. Acești aminoacizi sunt denumiți aminoacizi esențiali. Histidina este esențială pentru sugari și recent s-a demonstrat că este necesară și pentru adulți. În anumite circumstanțe speciale (de exemplu, la sugarii prematuri sau la persoanele cu leziuni hepatice), aminoacizi care nu sunt în mod normal esențiali, cum ar fi cistina și tirozina, pot deveni esențiali din cauza conversiei defectuoase din precursorii lor. De asemenea, arginina este sintetizată de mamifere, dar nu în cantități suficiente pentru a satisface nevoile tinerilor din majoritatea speciilor.

Deficiența de Proteine: Semne și Simptome

Deficiența de proteine apare rar ca o condiție izolată și, de obicei, însoțește o deficiență de energie dietetică și alte nutrienți, rezultând dintr-un aport insuficient de alimente. Simptomele sunt cel mai des întâlnite la copiii din țările sărace. În cazurile în care aportul de proteine este extrem de scăzut, există semne fizice evidente: retard de creștere, musculatură slab dezvoltată, edeme, păr subțire și fragil, leziuni ale pielii și schimbări biochimice, cum ar fi niveluri scăzute de albumină serică și dezechilibre hormonale. La adulți, edemele și pierderea masei musculare și a părului sunt semnele proeminente. O deficiență de această severitate este foarte rară în țări dezvoltate, cum ar fi Statele Unite, cu excepția cazurilor de afecțiuni patologice și gestionare medicală deficitară a pacienților grav bolnavi.

Estimarea Nevoilor de Proteine

La niveluri sub-maintenanță ale aportului de proteine, turnover-ul redus al proteinelor tisulare este însoțit de un catabolism redus al aminoacizilor eliberați prin descompunerea proteinelor. Similar, rata de turnover crește odată cu creșterea aportului. În acest mod, pool-ul de proteine tisulare poate, în limite, să intre într-o nouă stare de echilibru adecvată pentru aportul redus sau crescut de proteine din alimentație.

Sub condiții experimentale de dietă fără proteine, sinteza și descompunerea proteinelor continuă prin reutilizarea aminoacizilor. Acest proces devine foarte eficient, dar totuși, unele aminoacizi sunt catabolizați și azotul este excretat. Această limită inferioară, denumită pierdere obligatorie de azot, a fost studiată extensiv la adulți hrăniți cu diete fără proteine. Valorile sunt remarcabil de uniforme.

Echilibrul de Azot

Echilibrul de azot este diferența dintre aportul de azot și cantitatea excretată în urină, fecale și transpirație, împreună cu pierderile minore prin alte rute. Pentru a estima necesarul de proteine, sunt administrate niveluri de proteine dietetice sub și aproape de aportul adecvat prezis, iar echilibrul de azot este măsurat la fiecare nivel. Necesarul este estimat prin interpolarea sau extrapolarea datelor de echilibru de azot până la punctul de echilibru zero (echilibrul de azot) pentru adulți sau la un nivel definit de echilibru pozitiv (pentru a permite creșterea) pentru copii.

Proteinele sunt esențiale pentru sănătatea noastră generală, susținând creșterea, repararea țesuturilor și producția de enzime și hormoni. Pentru a ne asigura că obținem suficient din acești nutrienți vitali, este important să avem o dietă echilibrată, care să includă atât surse animale, cât și vegetale de proteine. Fiind conștienți de semnele deficienței și de importanța aminoacizilor esențiali, putem menține un stil de viață sănătos și echilibrat.