Treonina: Aminoacid esențial pentru sănătatea organismului

by Mihaela Marinescu
Published: Updated:
Treonina: Un aminoacid esențial care sprijină sănătatea întregului organism.

Un aminoacid esențial tratat ca o notă de subsol

Treonina este unul dintre cei nouă aminoacizi esențiali pe care organismul uman nu îi poate sintetiza și care trebuie obținuți exclusiv din alimentație. Spre deosebire de leucină sau triptofan — aminoacizi care au acumulat o literatură populară abundentă în jurul masei musculare și, respectiv, al serotoninei — treonina rămâne unul dintre cei mai puțin discutați în afara biochimiei formale. Această obscuritate este nejustificată.

Treonina este un aminoacid hidroxilic, cu o grupare -OH atașată la lanțul lateral, ceea ce îi conferă proprietăți chimice distincte față de ceilalți aminoacizi esențiali. Această grupare hidroxilică nu este un detaliu structural inert: ea face din treonina un substrat pentru fosforilare, o reacție fundamentală în semnalizarea celulară. Mai mult, treonina este precursorul direct al glicinei și al glicogenului, participă la metabolismul grăsimilor în ficat și este esențială pentru sinteza mucinei — proteina care formează stratul protector al mucoasei intestinale.

Cu alte cuvinte, treonina operează mai puțin ca o simpla caramida structurala si mai mult ca un reglator biochimic — un compus ale carui functii sunt lente, acumulate si, tocmai de aceea, greu de remarcat in absenta lor.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147
calculatoare disponibile
Toate calculatoarele

Ce este treonina din punct de vedere chimic — și de ce gruparea hidroxilică contează

Treonina (acid 2-amino-3-hidroxibutanoic) este un aminoacid polar, cu greutate moleculară mică (119,12 g/mol), solubil în apă. Spre deosebire de aminoacizii hidrofobici care se orientează spre interiorul proteinelor, treonina are tendința de a se localiza la suprafața lor, expusă mediului apos — o poziție relevantă pentru funcțiile sale de semnalizare.

Fosforilarea pe reziduri de treonină este una dintre cele mai frecvente modificări post-translaționale din biologia celulară. Kinazele care fosforilează treonina (kinaze Ser/Thr) sunt componente centrale ale unor cascade de semnalizare majore: mTOR, MAPK, PKC. Când o kinază atașează un fosfat pe gruparea -OH a unui reziduu de treonină dintr-o proteină, activează sau dezactivează acea proteină — pornind sau oprindu-o ca un întrerupător molecular. Fără treonina disponibilă în proteinele respective, aceste mecanisme de reglare sunt compromise.

Treonina ca precursor biosintetic

Treonina este convertită în organism în mai mulți metaboliți importanți:

  • Glicina — prin clivaj enzimatic (treonin-aldolaza); glicina este ea însăși un aminoacid neesențial cu rol în sinteza colagenului, în metabolismul glutationului și ca neurotransmițător inhibitor
  • Acetil-CoA și succinat — prin căi catabolice alternative, contribuind la ciclul Krebs și la producerea de energie
  • Propionat — relevant pentru metabolismul hepatic al acizilor grași cu catenă scurtă

 

Glicina produsă din treonina nu rămâne inertă din punct de vedere neurologic. Aceasta funcționează ca neurotransmițător inhibitor în măduva spinării și în trunchiul cerebral, unde acționează pe receptorii glicinici (GlyR) — canale ionice de clor al căror efect este hiperpolarizarea neuronală. Deficitul de glicina la acest nivel este asociat cu hiperexcitabilitate medulară, spasticitate și procesare alterată a semnalului dureros. Separat, glicina este co-agonist obligatoriu al receptorilor NMDA (N-metil-D-aspartat) — receptorii glutamatergici centrali pentru plasticitate sinaptică și memorie. Fără ocuparea situsului de co-agonist de către glicina sau serină, receptorul NMDA nu se poate activa chiar în prezența glutamatului. Aceasta plasează treonina, prin metabolitul său glicinergic, într-o poziție indirectă dar reală în funcționarea memoriei și a plasticității sinaptice — un lanț biochimic pe care cultura wellness l-a ignorat complet în favoarea unor conexiuni mult mai speculative.

Această multifuncționalitate metabolică înseamnă că un deficit de treonina nu afectează doar sinteza proteică directă, ci perturbă și disponibilitatea unor metaboliți care alimentează procese celulare esențiale — inclusiv unele cu consecințe neurologice.

Treonina și mucoasa intestinală — mecanismul cel mai ignorat

Funcția treoninei în tractul digestiv depășește cu mult rolul său ca substrat proteic general. Intestinul subțire și colonul sunt tapetate cu un strat de mucus produs de celulele caliciforme (goblet cells) — un strat care funcționează ca prima linie de apărare fizică împotriva bacteriilor, toxinelor și particulelor alimentare care nu ar trebui să traverseze epiteliul.

Principalele componente ale acestui mucus sunt mucinele — glicoproteine cu greutate moleculară mare, puternic glicozilate, care au capacitatea de a forma un gel vâscos și protector. Sinteza mucinelor necesită cantități semnificative de aminoacizi, iar treonina este unul dintre cei mai abundenți din structura lor: MUC2 — principala mucină a colonului — conține aproximativ 14% treonina, una dintre cele mai mari concentrații de treonina dintr-o singură proteină din corp.

Când aportul de treonina scade, primul loc unde se observă este intestinul

Studii pe modele animale cu deficit controlat de treonina au demonstrat că reducerea aportului duce la scăderea grosimii stratului de mucus intestinal, reducerea expresiei genelor MUC2 și MUC5AC, creșterea permeabilității epiteliale și activarea răspunsurilor inflamatorii locale prin expunerea epiteliului la conținut luminal. Relevanța umană a acestor date este confirmată indirect de studii clinice care documentează că bolile inflamatorii intestinale (IBD) sunt asociate cu tulburări ale sintezei mucinei și cu un metabolism alterat al treoninei — deși cauzalitatea rămâne greu de izolat.

treonina nu este singurul aminoacid implicat în sănătatea intestinală — dar rolul său în sinteza mucinei este specific

Glutamina, cisteina și metionina contribuie și ele la menținerea barierei intestinale prin mecanisme diferite — producerea de glutation, menținerea joncțiunilor strânse. Treonina are un rol structural specific: este literalmente materialul de construcție al proteinelor care formează gelul de mucus. Aceasta nu este o funcție substituibilă complet de alți aminoacizi.

Ficatul și treonina — metabolismul grăsimilor hepatice

Treonina are un rol în metabolismul lipidic hepatic care a primit atenție crescândă odată cu epidemia de steatoză hepatică non-alcoolică (NAFLD/MASLD). Mecanismul nu este direct — treonina nu arde grasimile. Mecanismul este indirect și implică mai multe verigi.

Conversia treoninei în glicina furnizează substrat pentru sinteza glutationului — tripeptida care este principalul antioxidant endogen al hepatocitului. Un stres oxidativ crescut în hepatocite epuizează glutationul; dacă disponibilitatea de treonina este scăzută, regenerarea glutationului este limitată. Conversia treoninei în acetil-CoA intră în ciclul Krebs, contribuind la oxidarea lipidelor. Treonina influențează de asemenea sinteza fosfatidilcolinei, fosfolipidul principal al membranei hepatocitare și al VLDL — reducerea exportului trigliceridelor din ficat contribuind la acumularea lor locală.

 

Cale biochimică

Rol treonina

Consecința deficitului

Sinteza glutationului (via glicina)

Substrat precursor

Stres oxidativ hepatic crescut

Oxidarea lipidică mitocondrială (via acetil-CoA)

Alimentare ciclu Krebs

Acumulare trigliceride

Exportul lipidic hepatic (via fosfatidilcolina)

Sinteza membranei VLDL

Steatoză hepatică

Sinteza proteinelor hepatice de faza acuta

Substrat structural

Răspuns imun diminuat

 

datele clinice din steatoză hepatică sunt promițătoare, nu definitive

Studiile care au administrat treonina suplimentar la pacienți cu NAFLD au produs rezultate pozitive în mai multe trialuri mici. Limitările metodologice — eșantioane mici, durată scurtă, variabilitate în definirea NAFLD — împiedică formularea unor concluzii terapeutice ferme. Mecanismele sunt bine documentate; transferul clinic necesită studii mai robuste.

Sistemul imunitar și treonina — dincolo de stimularea imunității

Fraza despre stimularea sistemului imunitar este una dintre cele mai abuzate în conținutul de sănătate. În cazul treoninei, există mecanisme biologice reale, dar care necesită explicație precisă pentru a nu crea așteptări eronate.

Sinteza imunoglobulinelor — anticorpii (IgG, IgA, IgM, IgE) sunt glicoproteine cu un conținut semnificativ de treonina în structura lor. IgA secretorie — imunoglobulina prezentă în mucusul intestinal, salivar și respirator — are un conținut deosebit de ridicat de treonina. Sinteza inadecvată de IgA secretorie afectează imunitatea de barieră, nu imunitatea sistemică generală.

Studii pe modele animale arată că deficitul sever de treonina afectează dezvoltarea și funcția limfocitelor T prin reducerea proliferării celulare în timus. Relevanța la om există, dar este observabilă clinic mai ales în malnutriție severă, nu în deficit moderat.

Interacțiunea cu microbiomul intestinal este veriga cel mai puțin discutată, dar posibil cea mai relevantă. Unele bacterii benefice (Bifidobacterium, Lactobacillus) fermentează treonina producând acetat și propionat — acizi grași cu catenă scurtă cu efecte imunomodulatoare documentate la nivelul colonocitelor și al limfocitelor mucoasei.



stimularea imunității prin treonina funcționează la nivelul barierei, nu al răspunsului sistemic general

Treonina nu activează sistemul imunitar în sensul în care ar face-o o infecție sau un adjuvant vaccinal. Rolul ei este mai precis: menține integritatea suprafețelor mucoasei care previn intrarea patogenilor în organism. Aceasta este imunoprotecție de barieră — un concept diferit și mai nuanțat decât imunitate crescută.

Treonina și pielea — colagen, elastina și o relație mai complexă decât pare

Treonina este prezentă în colagen și elastina, iar această informație este adesea citată ca argument pentru efecte anti-aging. Realitatea biochimică este mai stratificată. Colagenul de tip I conține circa 10% treonina. Sinteza colagenului necesită mai mulți factori — prolina, hidroxiprolina, glicina, vitamina C, cuprul, zincul — dintre care glicina și prolina sunt limitante mai frecvent decât treonina în populații cu alimentație variată.

Unde treonina contează cu adevărat pentru piele este în sinteza ceramidelor și a proteinelor stratului cornos al epidermei. Unii metaboliți ai treoninei sunt componente ale natural moisturizing factor (NMF) — complexul de molecule higroscopice care menține hidratarea stratului cornos. Un deficit de treonina afectează producția NMF mai consistent decât sinteza directă de colagen.

Deficitul de treonina — când apare și cum se manifestă

Deficitul sever de treonina este rar în populațiile cu acces la proteine animale și vegetale variate. Deficitul subclinic, caracterizat printr-un aport cronic marginal insuficient, este mai greu de detectat și mai frecvent decât se recunoaște.

Populații cu risc real

 

Grup

Mecanism de risc

Observații

Vegetarieni/vegani cu dietă neplanificată

Surse vegetale cu profil aminoacidic incomplet

Combinarea surselor diverse reduce riscul

Persoane vârstnice cu aport proteic scăzut

Sarcopenie + scăderea aportului total de proteine

Treonina deficitară alături de leucina și lizina

Copii cu malnutriție proteică

Cerere metabolică crescută raportat la aport

Kwashiorkor asociat cu deficit de aminoacizi esențiali

Pacienți cu sindrom de malabsorbție

Absorbție intestinală compromisă

Deficitul agravează și leziunile mucoasei

Pacienți post-chirurgie bariatrică

Tranzit accelerat și absorbție redusă

Monitorizarea profilului aminoacidic e recomandată

 

Simptomele deficitului

Deficitul de treonina nu are un tablou clinic specific distinctiv. Semnele se suprapun cu deficitul general de proteine și sunt nespecifice: permeabilitate intestinală crescută, reducerea producției de IgA secretorie cu infecții mai frecvente, cicatrizare întârziată, oboseală musculară crescută la efort și recuperare prelungită. În deficitul sever: steatoză hepatică, depresie imunitară, tulburări neurologice.

Cum se evaluează deficitul de treonina în practică

Deficitul de treonina nu are un biomarker specific de rutină. Evaluarea se face prin profil aminoacidic plasmatic — o analiză de sânge care măsoară concentrația tuturor aminoacizilor liberi din plasmă, exprimată în micromol/L, comparată cu intervalele de referință. Testul este disponibil în laboratoare de biochimie clinică specializată, nu în laboratoarele de rutință. Costul orientativ în România este 300–600 lei, în funcție de laborator și de numărul de aminoacizi incluși în panel. Prescrierea aparține medicului de familie, internistului sau nutriționistului clinician.

Valorile de referință pentru treonina plasmatică la adulți sunt aproximativ 80–200 micromol/L; sub 80 micromol/L sugerează deficit. O limitare importantă: concentrația plasmatică reflectă aportul recent (ultimele 24–48 ore), nu rezervele tisulare pe termen lung. Un aport crescut în ziua anterioară testului poate masca un deficit cronic. Testul are valoare maximă când este interpretat în contextul anamnezei dietetice complete, nu izolat.

Surse alimentare de treonina — cantități reale și biodisponibilitate

Treonina se găsește în toate sursele proteice complete, dar concentrația și biodisponibilitatea variază semnificativ. Necesarul zilnic estimat de EFSA este de 15 mg/kg greutate corporală/zi pentru adulți — la un adult de 70 kg, aproximativ 1050 mg/zi, atins fără dificultate dintr-o dietă cu 60–80g proteine/zi din surse variate.

 

Sursă alimentară

Treonina (mg/100g)

Biodisponibilitate

Carne de vită (slabă)

~900 mg

Ridicată; digestie completă

Piept de pui

~880 mg

Similar cu vită

Somon

~830 mg

Proteine de calitate înaltă, DIAAS favorabil

Ouă (întregi)

~490 mg

Referința gold standard pentru biodisponibilitate

Brânză Parmezan

~1050 mg

Concentrat proteic, biodisponibilitate bună

Lapte integral

~150 mg/100ml

Concentrație mică per volum, aport ușor prin consum consistent

Linte gătită

~340 mg

Mai scăzută; fierberea prelungită îmbunătățește

Năut gătit

~340 mg

Similar cu linte; combinarea cu cereale completează

Semințe de dovleac

~810 mg

Densitate aminoacidică ridicată per gram proteină

Quinoa gătită

~130 mg

Una din rarele surse vegetale cu profil complet

biodisponibilitatea proteinei vegetale nu este egală cu cea animală — și asta contează pentru treonina

Conceptul DIAAS (Digestible Indispensable Amino Acid Score) evaluează calitatea proteică mai precis decât PDCAAS. Proteinele animale au DIAAS aproape de 1,0 sau supraunitare; proteinele vegetale individuale au frecvent DIAAS sub 1,0. Pentru leguminoase, treonina și metionina sunt adesea aminoacizii cu DIAAS cel mai scăzut. Combinarea leguminoaselor cu cereale compensează parțial această limitare, dar necesită planificare.

Ce spune cercetarea — consens, promisiune și limitele dovezilor

Ceea ce este bine documentat

  • Rolul structural al treoninei în sinteza mucinei intestinale — confirmat prin studii biochimice și modele animale cu deficit controlat
  • Participarea la fosforilarea proteinelor (modificare post-translațională) — fundamental în biologia celulară, necontestat
  • Conversia în glicina și acetil-CoA — căi metabolice bine cartografiate
  • Necesarul zilnic și simptomele deficitului sever — documentate în literatura clinică de nutriție

Ceea ce este promițător, dar insuficient documentat la om

  • Efectele suplimentării cu treonina asupra NAFLD/MASLD la pacienți adulți — studii mici, durată scurtă
  • Efectul treoninei asupra permeabilității intestinale la om cu IBD — date preclinice, câteva studii observaționale
  • Modularea microbiotei intestinale prin metabolismul treoninei — mecanism real, studiat preponderent in vitro
  • Efectele cosmetice ale suplimentării — insuficient studiate independent de aportul proteic general

suplimentele de treonina nu sunt echivalente funcțional cu o dietă proteică echilibrată

Treonina dintr-un supliment izolat este absorbită diferit față de treonina dintr-un aliment proteic complet. Aminoacizii ingerați simultan influențează absorbția reciprocă prin competiție la transportorii intestinali (familia SLC). O masă cu profil complet de aminoacizi optimizează utilizarea treoninei pentru sinteza proteică; un supliment izolat administrat în absența altor aminoacizi poate fi direcționat preponderent spre oxidare. Aceasta nu înseamnă că suplimentele sunt inutile în situații de deficit real — înseamnă că nu sunt echivalente cu alimentele.

Treonina în ciclul de viață — cereri biologice diferite la vârste diferite

Perioada de creștere și copilărie

În primii doi ani de viață, treonina este al doilea aminoacid limitat al laptelui de mamă (după cisteina), dar concentrația sa este adaptată nevoilor sugarului. Formulele pentru prematuri sunt suplimentate cu treonina, deoarece prematurile au o capacitate mai scăzută de a converti treonina în glicina și metaboliți necesari — o adaptare metabolică incompletă la naștere prematură.

Sarcina și alăptarea — cerere crescută pentru două organisme

Sarcina crește semnificativ cererea de treonina prin mai multe mecanisme simultane. Transferul placentar activ al treoninei spre făt este susținut de transportori specifici (SNAT2, LAT1) care mențin concentrații fetale de treonina mai mari decât cele materne — o prioritizare biologică care plasează fătul primul în ierarhia distribuției. Sinteza crescută de mucoase cervicale și vaginale în trimestrul I–II solicită treonina structural. Expansiunea volumului plasmatic matern diluează aminoacizii circulanți, crescând necesarul absolut fără creșterea proporțională a concentrației.

Recomandările OMS pentru sarcină sugerează un aport proteic crescut cu aproximativ 1g/kg/zi față de femeia negravidă — ceea ce, în contextul unui profil proteic echilibrat, acoperă și nevoile crescute de treonina fără suplimentare separată. Problema apare în sarcinile cu aport proteic general insuficient — greată, restricții alimentare, sarcini la adolescente cu malnutriție subclinică — sau în sarcini multiple. Alăptarea menține cererea ridicată: laptele matern conține treonina în concentrații bine reglate, iar producția de lapte poate solicita 2–3g treonina suplimentar pe zi față de necesarul bazal matern.

suplimentele de aminoacizi izolați în sarcină nu au studii de siguranță suficiente

Suplimentarea cu treonina izolată în sarcină nu este recomandată fără indicație medicală explicită. Creșterea aportului proteic alimentar este calea logică și sigură — surse variate de proteine complete, distribuite pe parcursul zilei. Suplimentele de aminoacizi izolați în sarcină sunt o intervenție farmacologică, nu nutritivă, și trebuie tratate ca atare.

Vârsta adultă și atletism

La adulții activi fizic, treonina participă la recuperarea musculară indirect — nu ca aminoacid limitant al sintezei proteice musculare (leucina are acest rol), ci prin furnizarea de glicina pentru sinteza colagenului tendonos și ligamentar. Tendinele și ligamentele au un turnover proteic mai lent decât mușchii și sunt mai sensibile la deficitul cronic de glicina-treonina decât la deficitul acut de leucina.

Vârsta a treia

Sarcopenia este asociată cu un aport proteic insuficient și cu o utilizare mai puțin eficientă a aminoacizilor disponibili. La vârstnici, cererea de treonina pentru menținerea mucoasei intestinale poate fi competitivă cu cererea pentru sinteza proteică musculară — motiv pentru care unii cercetători argumentează că nevoile de treonina cresc ușor cu vârsta, deși consensul oficial al EFSA nu a revizuit recomandările specific pentru această grupă.

Granița dintre aport adecvat și suplimentare — când are sens

 

Situație

Recomandare orientativă

Justificare biologică

Adult sănătos cu dietă variată

Suplimentarea nu este necesară

Necesarul este atins din alimentație

Vegan strict cu planificare inadecvată

Evaluarea profilului aminoacidic al dietei

Risc real de deficit subclinic

Pacient cu IBD activă sau SII sever

Discuție cu medicul gastroenterolog

Absorbție compromisă + cerere crescută

Pacient cu NAFLD în urmărire medicală

Evaluarea aportului proteic total mai întâi

Studii sugestive; nu există protocol standardizat

Sportivi de performanță cu recuperare deficitară

Evaluarea dietei complete

Colagenul hidrolizat poate fi mai relevant

Pacient sub tratament imunosupresor

Nu fără indicație medicală

Interacțiuni posibile cu metabolismul aminoacizilor

Sarcină și alăptare

Creșterea aportului proteic alimentar; nu suplimentare izolată

Lipsa studiilor de siguranță pentru aminoacizi izolați în sarcină

suplimentele de treonina la doze mari nu sunt benigne

La doze de peste 3–4g/zi administrate cronic, treonina poate perturba echilibrul aminoacidic prin supraîncărcarea căilor de metabolizare hepatică. Date din studii pe animale sugerează că excesul de treonina crește producția de propionat care, în cantități mari, interferează cu metabolismul mitocondrial. La om, dozele terapeutice studiate sunt de obicei 500–1500 mg/zi; dozele mai mari nu au dovezi de beneficiu suplimentar și adaugă risc teoretic.

treonina în exces competiționează cu aminoacizii neutri mari la bariera hematoencefalică

Treonina aparține grupului aminoacizilor neutri mari (LNAA), care includ triptofanul, tirozina, fenilalanina, leucina, izoleucina și valina. Toți utilizează același transportor de membrană — LAT1 (SLC7A5) — pentru a traversa bariera hematoencefalică. La doze farmacologice de treonina (peste 2–3g administrate izolat), concentrația plasmatică crescută poate reduce semnificativ transportul triptofanului spre creier — scăzând sinteza de serotonină — și al tirozinei — scăzând sinteza de dopamină. Efectul este tranzitoriu, dar la administrare cronică și doze mari poate produce simptome subtile: iritabilitate, alterarea somnului, scăderea motivației. Acesta este un argument biochimic concret împotriva suplimentării agresive cu aminoacizi izolați fără supraveghere.

Sfaturi Healthwise

Prioritizați sursele alimentare complete față de suplimentele izolate.

Treonina dintr-un ou, dintr-o porție de leguminoase bine gătite sau dintr-un file de pește vine cu întregul context metabolic — ceilalți aminoacizi, micronutrienți, grăsimi funcționale — care optimizează utilizarea sa. Suplimentul izolat este o soluție de rezervă, nu o primă alegere.

Dacă urmați o dietă vegetariană sau vegană, combinați sursele proteice deliberat.

Varietatea zilnică contează: leguminoase + cereale integrale + semințe acoperă un profil aminoacidic complet, inclusiv treonina. Nu este necesar să o faceți la aceeași masă, dar diversitatea pe parcursul zilei este esențială.

Dacă aveți simptome digestive cronice, aportul proteic total merită atenție.

Mucoasa intestinală se regenerează continuu și necesită substrat. O dietă hipoproteică prelungită afectează calitatea barierei intestinale înaintea oricărui alt simptom evident.

Nu evaluați treonina izolat — evaluați aportul proteic total.

Un adult cu 1,2–1,5g proteine/kg greutate corporală/zi din surse variate nu are nevoie să calculeze treonina separat. Deficitul de treonina este aproape întotdeauna un marker al unui deficit proteic mai larg.

Fierberea corectă a leguminoaselor îmbunătățește biodisponibilitatea treoninei.

Fitații și inhibitorii de tripsină din leguminoase crude reduc digestibilitatea proteică. Înmuierea prelungită și fierberea completă maximizează DIAAS efectiv al sursei vegetale.

În sarcină, creșteți aportul proteic alimentar — nu recurgeți la suplimentarea cu aminoacizi izolați.

Cererea de treonina crește în trimestrul II–III prin transferul placentar activ. Surse proteice variate, distribuite pe parcursul zilei, acoperă această cerere. Suplimentele de aminoacizi izolați în sarcină nu au studii de siguranță suficiente.

Dacă luați în considerare suplimentarea, consultați un medic sau nutriționist.

Un profil aminoacidic plasmatic poate confirma sau infirma deficitul înainte de a recurge la suplimente. Nu există protocol standardizat pentru suplimentarea cu treonina în absența unui deficit documentat.

Nota editorială

Treonina este unul dintre acei nutrienți despre care aproape nimeni nu vorbește. Dacă întrebi oamenii ce aminoacizi cunosc, vei auzi aproape întotdeauna leucina, colagenul – deși nu este un aminoacid –, poate triptofanul. Despre treonină se vorbește rar. Și, totuși, fără ea, unele dintre cele mai importante structuri de protecție ale organismului nostru nu ar exista.

Recunosc că și eu am trecut mult timp pe lângă ea. Era unul dintre numele pe care le învățai la biochimie, îl rețineai pentru examen și apoi dispărea printre alte sute de molecule. Abia când am început să citesc mai atent despre microbiom și despre bariera intestinală am realizat cât de discret, dar cât de esențial este rolul ei.

Mi s-a părut fascinant că unul dintre aminoacizii cei mai importanți pentru sănătatea intestinului nu este neapărat implicat în digestie, ci în construcția mucusului care protejează permanent mucoasa intestinală. Cu alte cuvinte, înainte să ne apere sistemul imunitar, există o barieră fizică pe care organismul o reconstruiește în fiecare zi, iar treonina este una dintre cărămizile ei.

Poate că acesta este unul dintre lucrurile pe care biologia ni le repetă mereu: sănătatea nu începe acolo unde vedem ceva spectaculos. Începe în mecanisme mici, invizibile, pe care le observăm abia când încetează să funcționeze.

Și cred că aici este frumusețea aminoacizilor esențiali. Ei nu încearcă să impresioneze. Nu promit miracole și nu devin vedete pe rețelele sociale. Își fac treaba în tăcere, zi după zi, construind proteine, reparând țesuturi și susținând echilibrul unor sisteme fără de care viața nu ar putea exista.

Poate că acesta este și motivul pentru care îmi place atât de mult biochimia. Ne învață smerenia. Ne arată că, uneori, cele mai importante lucruri din organism sunt și cele mai puțin cunoscute. Iar sănătatea nu se construiește doar din descoperiri spectaculoase, ci și din milioane de procese tăcute care au nevoie, în fiecare zi, de nutrienții potriviți pentru a continua.

Mihaela Marinescu
Fondator & Redactor Healthwise

Treonina este un aminoacid esențial care operează în spatele scenei mai multor funcții biologice pe care le asumăm ca date: o mucoasă intestinală intactă, un ficat capabil să proceseze grăsimile fără să le acumuleze, un sistem imunitar de barieră funcțional și o semnalizare neuronală dependentă parțial de disponibilitatea glicinei. Aceste roluri nu sunt spectaculoase în sens popular — nu există un efect imediat și vizibil al unui gram de treonina consumat astăzi. Ele sunt structurale, lente, acumulate pe luni și ani.

Ceea ce știința confirmă cu soliditate este că deficitul de treonina — chiar și subclinic — erodează progresiv aceste funcții, mai ales la nivelul intestinului și al ficatului. Ceea ce rămâne de confirmat riguros la om este dacă suplimentarea treoninei în situații specifice (NAFLD, IBD, vârstnici, sarcină) aduce beneficii independente de optimizarea aportului proteic general.

Treonina nu are nevoie de exagerare pentru a fi luată în serios. Are nevoie de înțelegere — a locului în care acționează, a condițiilor în care poate lipsi și a modului logic în care o dietă cu surse proteice variate și bine preparate o furnizează fără calcule suplimentare.

Citește și

  • Intestin permeabil — controlul barierei intestinale Treonina și mucina ca primă linie a barierei intestinale — deficitul de treonina reduce grosimea stratului de mucus și expresia MUC2, crescând permeabilitatea epitelială; mecanismul structural descris în articolul despre treonina completează tabloul molecular al intestinului permeabil.
  • Probiotice, prebiotice și postbiotice — diferențe și microbiom Microbiomul și metabolismul treoninei — Bifidobacterium și Lactobacillus fermentează treonina producând acetat și propionat cu efecte imunomodulatoare la nivelul mucoasei colonice; aportul adecvat de treonina și diversitatea microbiomului se susțin reciproc prin substratul fermentabil furnizat bacteriilor benefice.
  • Omega-3 vs Omega-6 — de ce raportul contează, nu nutrientul Matricea alimentară și biodisponibilitatea aminoacizilor — același principiu care explică diferența dintre peștele gras și capsulele de omega-3 se aplică și treoninei: sursele alimentare complete furnizează aminoacidul în contextul metabolic optim, spre deosebire de suplimentele izolate care pot fi direcționate spre oxidare.
  • Primele 1000 de zile — microbiomul infantil Treonina în sarcină și dezvoltarea fetală — transferul placentar activ al treoninei prin transportorii SNAT2 și LAT1 prioritizează fătul în ierarhia distribuției aminoacizilor; aportul proteic matern adecvat în primul mileniu de viață acoperă cererea crescută de treonina fără suplimentare izolată.
  • Zahăr și microbiom — efectul indirect asupra ecosistemului intestinal Disbioza și metabolismul treoninei — un microbiom disbioitic perturbat de dieta bogată în zahăr rafinat reduce capacitatea bacteriană de fermentare a treoninei în SCFA protectori; inflamația metabolică de fond produsă de disbioză crește cererea de glutation hepatic, pentru care treonina furnizează precursorul glicinergic.
  • Calculator FRAX — Risc Fractură și Osteoporoză Treonina la vârstnici și riscul osos — sarcopenia asociată deficitului proteic cronic include și treonina printre aminoacizii suboptimal furnizați; FRAX evaluează riscul de fractură relevant pentru populația vârstnică la care deficitul subclinic de treonina coexistă frecvent cu aportul proteic insuficient.

Treonina este unul dintre cei nouă aminoacizi esențiali pe care organismul nu îi poate produce singur și pe care trebuie să îi obțină din alimentație. Din punct de vedere biochimic, este un aminoacid polar, cu o grupare hidroxilică importantă pentru semnalizarea celulară și pentru structura proteinelor. Treonina participă la sinteza proteinelor, la formarea mucinei intestinale, la metabolismul ficatului, la producerea glicinei și la susținerea barierei imunitare de la nivelul mucoaselor.

 

Beneficiile treoninei sunt legate de roluri structurale și metabolice, nu de efecte rapide sau spectaculoase. Treonina susține sinteza mucinei, proteina care formează stratul protector al intestinului, contribuie la sinteza glicinei, la metabolismul glutationului și la funcția ficatului. De asemenea, intră în compoziția colagenului, elastinei, imunoglobulinelor și proteinelor implicate în bariera intestinală. Beneficiile reale apar mai ales prin aport proteic adecvat, nu prin suplimentare izolată fără deficit documentat.

 

Treonina este considerată aminoacid esențial deoarece corpul uman nu o poate sintetiza în cantitate suficientă. Spre deosebire de aminoacizii neesențiali, care pot fi produși intern din alți metaboliți, treonina trebuie adusă zilnic prin alimentație. Necesarul depinde de greutate, aport proteic total, vârstă, sarcină, alăptare, activitate fizică și status digestiv. Dacă aportul proteic este variat și suficient, treonina este de obicei acoperită fără calcule speciale.

 

Sursele bune de treonină sunt alimentele bogate în proteine complete: carne de vită, pui, pește, ouă, lactate, brânzeturi, dar și unele surse vegetale precum lintea, năutul, semințele de dovleac și quinoa. Proteinele animale au, în general, biodisponibilitate mai bună, în timp ce sursele vegetale necesită diversitate și combinare inteligentă. Pentru o dietă vegetariană sau vegană, combinația dintre leguminoase, cereale integrale, nuci și semințe ajută la acoperirea profilului complet de aminoacizi esențiali.

 

Deficitul de treonină nu are simptome specifice ușor de recunoscut, deoarece se suprapune cu deficitul proteic general. Pot apărea probleme digestive, permeabilitate intestinală crescută, infecții mai frecvente prin reducerea IgA secretorie, cicatrizare lentă, oboseală musculară, recuperare slabă după efort și imunitate de barieră afectată. În deficit sever pot apărea steatoză hepatică, depresie imunitară și tulburări neurologice. Deficitul real este mai probabil la persoane cu aport proteic scăzut, malabsorbție, dietă vegană neplanificată sau după chirurgie bariatrică.

 

Treonina este esențială pentru sănătatea intestinală deoarece intră în structura mucinelor, glicoproteinele care formează stratul de mucus protector al intestinului. MUC2, principala mucină a colonului, conține o proporție ridicată de treonină. Când aportul de treonină este insuficient, stratul de mucus poate deveni mai subțire, iar bariera intestinală mai vulnerabilă. Acest lucru poate favoriza contactul excesiv dintre bacterii, toxine și epiteliul intestinal, crescând riscul de inflamație locală.

 

Mucina este o glicoproteină care formează gelul protector de la suprafața mucoaselor, iar celulele goblet, sau celulele caliciforme, sunt celulele care produc acest mucus. Treonina este unul dintre aminoacizii importanți din structura mucinelor, în special MUC2 din colon. De aceea, expresia „treonina mucus intestinal goblet cells” descrie un mecanism biologic real: fără aport adecvat de treonină, producția și calitatea mucusului intestinal pot fi afectate.

 

Treonina susține imunitatea mai ales prin bariera intestinală și mucoase, nu prin „stimularea” generală a sistemului imunitar. Ea participă la sinteza mucinei și a IgA secretorie, imunoglobulina prezentă în mucusul intestinal, salivar și respirator. O barieră mucoasă bine structurată împiedică pătrunderea patogenilor și reduce contactul excesiv dintre microbi și epiteliu. Aceasta este imunitate de barieră: o protecție preventivă, structurală, diferită de activarea agresivă a răspunsului imun sistemic.

 

Treonina are rol indirect în metabolismul hepatic. Prin conversia în glicină, contribuie la sinteza glutationului, principalul antioxidant endogen al hepatocitelor. De asemenea, participă la căi metabolice care produc acetil-CoA și susțin funcția energetică hepatică. Treonina poate influența și sinteza fosfatidilcolinei, importantă pentru exportul trigliceridelor din ficat prin VLDL. Deficitul poate contribui la stres oxidativ, metabolism lipidic alterat și, în contexte vulnerabile, acumulare de grăsime hepatică.

 

Treonina este studiată în contextul steatozei hepatice non-alcoolice, numită și NAFLD sau MASLD, datorită rolului său în glutation, oxidarea lipidelor și exportul trigliceridelor din ficat. Unele studii mici sugerează efecte promițătoare ale suplimentării, dar dovezile nu sunt suficiente pentru recomandări terapeutice standard. În practică, primul pas este optimizarea aportului proteic total, reducerea excesului caloric, îmbunătățirea sensibilității la insulină și urmărirea medicală. Treonina poate fi relevantă, dar nu este tratament de sine stătător.

 

Treonina intră în compoziția colagenului și elastinei, dar nu este de obicei aminoacidul limitant principal pentru sinteza colagenului. Mai frecvent, sinteza colagenului depinde de glicină, prolină, vitamina C, zinc și cupru. Totuși, treonina poate susține indirect pielea prin conversia în glicină și prin rolul său în natural moisturizing factor, complexul care menține hidratarea stratului cornos. De aceea, legătura treonină-colagen-piele există, dar nu trebuie prezentată ca efect cosmetic rapid.

 

Veganii pot avea risc de deficit de treonină dacă dieta este săracă în proteine totale sau bazată pe surse vegetale necombinate corespunzător. Proteinele vegetale individuale au adesea digestibilitate și scor DIAAS mai mici decât proteinele animale, iar unii aminoacizi esențiali pot deveni limitanți. Riscul scade mult dacă alimentația include zilnic leguminoase, cereale integrale, nuci, semințe, soia, quinoa și produse vegetale bogate în proteine. Problema nu este veganismul în sine, ci lipsa planificării proteice.

 

DIAAS, sau Digestible Indispensable Amino Acid Score, este un indicator care evaluează calitatea proteinelor în funcție de digestibilitatea aminoacizilor esențiali. Este mai precis decât metodele vechi, deoarece arată cât din fiecare aminoacid indispensabil este realmente disponibil pentru organism. Pentru treonină, DIAAS contează mai ales în alimentația vegetală, unde unele surse au digestibilitate mai mică. O proteină completă și bine digerabilă oferă nu doar treonină, ci și contextul aminoacidic necesar pentru sinteză proteică eficientă.

O proteină completă conține toți aminoacizii esențiali în proporții adecvate pentru nevoile organismului. Ouăle, carnea, peștele, lactatele și soia sunt exemple de surse cu profil aminoacidic complet sau foarte favorabil. În dieta vegetală, proteinele pot fi complete prin combinare: leguminoase cu cereale, semințe cu leguminoase sau varietate pe parcursul zilei. Pentru treonină, contează nu doar cantitatea izolată, ci profilul complet de aminoacizi esențiali și biodisponibilitatea reală.

 

Treonina poate fi convertită în glicină, iar glicina are roluri neurologice importante. Ea funcționează ca neurotransmițător inhibitor în măduva spinării și trunchiul cerebral și este co-agonist obligatoriu pentru receptorii NMDA, implicați în plasticitate sinaptică și memorie. Fără glicină sau serină pe situsul de co-agonist, receptorii NMDA nu se activează eficient, chiar dacă există glutamat. Treonina nu acționează direct ca „nootropic”, dar prin metabolitul său, glicina, are o legătură biochimică reală cu funcția neuronală.

 

LAT1 este un transportor de la nivelul barierei hematoencefalice, folosit de aminoacizii neutri mari, inclusiv treonina, triptofanul, tirozina, fenilalanina, leucina, izoleucina și valina. Dacă treonina este administrată în doze mari, izolat, poate concura cu ceilalți aminoacizi pentru intrarea în creier. Teoretic, acest lucru poate reduce tranzitoriu transportul triptofanului și tirozinei, influențând serotonina și dopamina. Este un argument important împotriva suplimentării agresive cu aminoacizi izolați fără supraveghere.

 

În sarcină și alăptare, necesarul de treonină crește prin cererea fetală, transfer placentar, expansiune tisulară și producția de lapte matern. Totuși, recomandarea practică nu este suplimentarea izolată cu treonină, ci creșterea aportului proteic alimentar din surse variate și sigure. În sarcină, aminoacizii izolați nu au suficiente date de siguranță pentru utilizare liberă. Dacă există malnutriție, greață severă, sarcină multiplă sau restricții alimentare importante, evaluarea trebuie făcută medical sau nutrițional.

 

La sportivi, treonina nu este aminoacidul principal al sintezei musculare, rol atribuit mai ales leucinei. Totuși, poate susține recuperarea indirect prin conversia în glicină și prin contribuția la sinteza colagenului din tendoane, ligamente și țesut conjunctiv. Tendoanele au un turnover mai lent decât mușchii și pot fi afectate de deficit proteic cronic. Pentru recuperare, sportivii au nevoie de aport proteic complet, nu doar de treonină izolată. În unele cazuri, colagenul hidrolizat poate fi mai relevant.

 

Un supliment cu treonină poate avea sens doar când există deficit documentat, aport proteic insuficient, malabsorbție, anumite boli intestinale sau situații medicale urmărite de specialist. Dozele studiate la om sunt adesea în zona 500–1500 mg/zi, dar nu există protocol universal pentru persoane sănătoase. Dozele mari, peste 3–4 g/zi cronic, nu sunt considerate benigne și pot perturba echilibrul aminoacizilor. Înainte de suplimentare, este mai logică evaluarea aportului proteic total și, eventual, profilul aminoacidic plasmatic.

 

Profilul aminoacidic plasmatic este o analiză de sânge care măsoară concentrația aminoacizilor liberi din plasmă, inclusiv treonina. Este disponibil în laboratoare specializate, nu neapărat în analizele uzuale de rutină. În România, costul poate varia în funcție de laborator și de panelul inclus. Rezultatul trebuie interpretat în context alimentar și clinic, deoarece valorile reflectă aportul recent din ultimele 24–48 de ore. O masă bogată în proteine înainte de test poate masca un aport cronic insuficient.

 

Nu. Treonina din suplimente este absorbită diferit față de treonina dintr-un aliment proteic complet. În alimente, treonina vine împreună cu ceilalți aminoacizi esențiali, vitamine, minerale și factori care susțin utilizarea ei în sinteza proteică. Un aminoacid izolat poate fi oxidat mai ușor sau poate concura cu alți aminoacizi la transportori intestinali și cerebrali. Suplimentele pot fi utile în deficit, dar pentru majoritatea oamenilor, sursele alimentare complete sunt opțiunea biologic mai logică.

REFERINȚE ACADEMICE

1. Wang W, Dai Z, Wu G. Glycine metabolism in animals and humans: implications for nutrition and health. Amino Acids. 2013;45(3):463-477. doi:10.1007/s00280-013-2140-5
2. Faure M, Mettraux C, Moennoz D, et al. Specific amino acids increase mucin synthesis and microbiota in dextran sulfate sodium-treated rats. J Nutr. 2006;136(6):1558-1564. doi:10.1093/jn/136.6.1558
3. Law GK, Bertolo RF, Adjiri-Awere A, et al. Adequate oral threonine is critical for mucin production and gut function in neonatal piglets. Am J Physiol Gastrointest Liver Physiol. 2007;292(5):G1293-G1301. doi:10.1152/ajpgi.00221.2006
4. Hamard A, Sève B, Le Floc’h N. A moderate threonine deficiency affects gene expression in the small intestine of early-weaned piglets. J Anim Physiol Anim Nutr (Berl). 2009;93(2):198-205. doi:10.1111/j.1439-0396.2007.00788.x
5. Wu G. Dietary protein intake and human health. Food Funct. 2016;7(3):1251-1265. doi:10.1039/c5fo01530h
6. Cynober L. Plasma amino acid levels with a note on membrane transport: characteristics, regulation, and metabolic significance. Nutrition. 2002;18(9):761-766. doi:10.1016/S0899-9007(02)00780-3
7. Tome D, Schwarz J, Tome B, et al. Protein-amino acid metabolism during early life. Nestlé Nutr Workshop Ser Pediatr Program. 2006;58:1-18. doi:10.1159/000095845
8. Kalhan SC, Hanson RW. Resurgence of serine: an often neglected but indispensable amino acid. J Biol Chem. 2012;287(24):19786-19791. doi:10.1074/jbc.R112.357194
9. Reeds PJ. Dispensable and indispensable amino acids for humans. J Nutr. 2000;130(7):1835S-1840S. doi:10.1093/jn/130.7.1835S
10. EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies. Scientific opinion on dietary reference values for protein. EFSA Journal. 2012;10(2):2557. doi:10.2903/j.efsa.2012.2557

Was this article helpful?
Yes0No0

You may also like

Leave a Comment

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00