VitamineOrtopedie & Reumatologie Vitamina K2 și osteoporoza: ce arată studiile despre densitatea osoasă, fracturi și relația cu vitamina D by Mihaela Marinescu mai 26, 2024 written by Mihaela Marinescu Published: mai 26, 2024Updated: septembrie 23, 2026 1 comment 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 150 Vitamina K este necesară pentru activarea osteocalcinei, proteina care fixează calciul în matricea osoasă, iar acest mecanism a transformat-o, în ultimii ani, într-unul dintre cele mai promovate suplimente pentru oase, de obicei în combinație cu vitamina D. Mecanismul este real și recunoscut oficial: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a aprobat mențiunea potrivit căreia vitamina K contribuie la menținerea sănătății oaselor. Dovezile clinice sunt însă mai modeste decât sugerează reclamele. Cifrele spectaculoase care circulă — reduceri ale fracturilor cu 60–80% — provin din studii japoneze mici, cu o doză de 45 de miligrame pe zi, adică de câteva sute de ori mai mare decât cea din suplimentele obișnuite, iar studiile mari făcute ulterior, inclusiv în Japonia, nu au confirmat reducerea fracturilor. Ce pare să facă vitamina K2, în dozele din suplimente, este să încetinească ușor pierderea de masă osoasă după menopauză.Osteoporoza, factorii ei de risc, investigațiile și tratamentele cu eficacitate dovedită sunt discutate într-un articol separat pe Healthwise, la fel ca deficitul de vitamina D.Vitamina K și oasele, în șase ideiVitamina K activează osteocalcina, proteina care leagă calciul de matricea osoasă.Există două forme principale: K1, din legumele verzi, și K2, din alimente fermentate și produse animale.Cifrele despre reducerea fracturilor cu 60–80% provin din studii japoneze mici, cu doze foarte mari.Studiile mari ulterioare nu au confirmat reducerea fracturilor la dozele obișnuite.Suplimentele cu vitamina K sunt contraindicate persoanelor care iau acenocumarol sau warfarină.Tratamentul osteoporozei diagnosticate nu se face cu vitamina K2.Ce este vitamina K și ce forme areVitamina K este o vitamină liposolubilă descoperită în anii 1930 de biochimistul danez Henrik Dam, care a observat că puii hrăniți cu o dietă fără grăsimi sângerau ușor. A numit substanța lipsă „vitamina coagulării”, în daneză Koagulations-vitamin, de unde litera K. Pentru această descoperire a primit, în 1943, Premiul Nobel pentru medicină, împreună cu Edward Doisy, care a determinat structura vitaminei.Există două forme naturale. Filochinona, sau vitamina K1, se găsește în legumele cu frunze verzi — spanac, kale, broccoli, varză, pătrunjel — și reprezintă cea mai mare parte din aportul alimentar. Menachinonele, sau vitamina K2, formează o familie de compuși notați MK-4 până la MK-13, în funcție de lungimea lanțului lateral. MK-4 se găsește în produse animale — ficat, gălbenuș de ou, unt, carne — și este produsă și de organism din vitamina K1. Formele cu lanț lung, între care MK-7, provin din alimente fermentate, în special din natto, soia fermentată cu o bacterie specifică, foarte consumată în Japonia, și din brânzeturi maturate; bacteriile din intestinul gros produc și ele menachinone, dar contribuția lor la necesarul organismului este incertă.Diferențele dintre forme contează pentru suplimente: MK-7 rămâne în sânge mult mai mult timp decât MK-4, care are un timp de înjumătățire de câteva ore, motiv pentru care studiile cu MK-4 au folosit doze foarte mari și administrare de trei ori pe zi.Cum acționează vitamina K în osVitamina K este cofactorul unei enzime care adaugă o grupare chimică unor proteine, într-un proces numit carboxilare. Fără această modificare, proteinele respective nu pot lega calciul. În os, proteina cea mai cunoscută dintre ele este osteocalcina, produsă de osteoblaste, celulele care construiesc osul. Osteocalcina carboxilată leagă calciul și se fixează în matricea osoasă; cea necarboxilată rămâne inactivă și trece în sânge, unde poate fi măsurată ca indicator al statusului vitaminei K. Notă HealthwiseConținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic. Calculatoare medicale Cunoaște-ți corpul.Cu instrumente construite pe dovezi. Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF. 147 calculatoare disponibile Toate calculatoarele IMC Antropometrie IMC — Indice de Masă Corporală Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii. WHR Antropometrie WHR — Raport Talie-Șold Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex. kcal Nutriție TDEE — Necesar Caloric Zilnic Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit. MED Nutriție Scor Dietă Mediteraneană Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare. Aceeași enzimă activează și proteina Gla a matricei, produsă în peretele vaselor de sânge, unde are rolul de a inhiba depunerea de calciu. De aici vine ideea, larg răspândită, că vitamina K2 „trimite calciul în oase și nu în artere”. Mecanismul este plauzibil și susținut de observații, dar consecințele lui clinice, la om, sunt mai puțin clare decât pare.Osteocalcina a devenit, în ultimii ani, subiectul unei dezbateri interesante. Cercetările conduse de geneticianul francez Gérard Karsenty, de la Universitatea Columbia, au sugerat că ea nu este doar o proteină structurală, ci și un hormon produs de os, cu efecte asupra metabolismului glucozei, asupra masei musculare, asupra memoriei și asupra producției de testosteron — ceea ce ar face din schelet un organ endocrin. Rezultatele au fost obținute în principal pe șoareci, iar studiile pe oameni, inclusiv cele pe persoane cu mutații ale genelor implicate, au dat rezultate contradictorii. Ipoteza rămâne deschisă.Ce arată studiile despre densitatea osoasăStudiul cel mai citat pentru dozele obișnuite din suplimente este cel publicat în 2013 de un grup de cercetători olandezi: 244 de femei sănătoase aflate la menopauză au primit 180 de micrograme de MK-7 pe zi sau placebo, timp de trei ani. La femeile care au luat MK-7, pierderea de densitate minerală osoasă la nivelul coloanei și al colului femural a fost mai mică decât în grupul placebo, iar proporția de osteocalcină inactivă a scăzut semnificativ. Diferențele au fost însă mici, iar studiul nu a fost conceput pentru a măsura fracturile.Contextul în care au fost făcute aceste studii merită precizat. La femei, pierderea de masă osoasă este cea mai rapidă în primii cinci-zece ani după ultima menstruație, când scăderea estrogenilor accelerează activitatea celulelor care resorb osul: la nivelul coloanei, pierderea poate ajunge la 2–3% pe an, față de aproximativ 0,5% pe an mai târziu. Aceasta este fereastra în care orice intervenție are cel mai mare efect și motivul pentru care studiile despre oase se fac, de regulă, pe femei aflate în primii ani după menopauză. Modificările din menopauză sunt discutate în articole separate pe Healthwise.Densitatea osoasă se măsoară prin osteodensitometrie, o investigație rapidă și cu iradiere foarte mică, iar rezultatul se exprimă prin scorul T: diferența dintre densitatea măsurată și media unui adult tânăr sănătos, în unități de deviație standard. Un scor T de −1 sau mai mare este considerat normal; între −1 și −2,5 indică osteopenie, adică o densitate scăzută; iar −2,5 sau mai mic definește osteoporoza. Scorul nu este însă un verdict de tratament: decizia ține cont și de vârstă, de fracturile anterioare, de tratamentele cu cortizon și de alți factori de risc.Meta-analizele care au reunit studiile disponibile confirmă un efect mic și inconsistent asupra densității osoase: în unele analize, efectul apare la coloana lombară, dar nu la șold, iar în altele, rezultatele nu ating semnificația statistică. O analiză sistematică actualizată, publicată în 2019, a concluzionat că dovezile pentru un efect al vitaminei K asupra densității osoase și a fracturilor sunt limitate.cifrele despre reducerea fracturilor cu 60–80% vin din studii mici, cu doze de câteva sute de ori mai mariReducerile spectaculoase care circulă — fracturi vertebrale cu 60%, de șold cu 77%, alte fracturi cu 81% — provin dintr-o meta-analiză publicată în 2006, care a reunit 13 studii, majoritatea japoneze, de dimensiuni mici și cu limite metodologice recunoscute chiar de autori. Studiile foloseau menatetrenonă, adică MK-4, în doza de 45 de miligrame pe zi — de aproximativ 250 de ori mai mult decât cele 180 de micrograme de MK-7 dintr-un supliment obișnuit și de peste 1.000 de ori mai mult decât cantitatea din alimentație. În Japonia, această doză este înregistrată ca medicament, nu ca supliment alimentar. Studiile mari și bine conduse care au urmat au dat rezultate diferite: un studiu japonez pe peste 4.000 de femei, publicat în 2009, nu a găsit o reducere semnificativă a fracturilor în grupul tratat, iar un studiu canadian pe 440 de femei, cu vitamina K1, nu a arătat nici el un beneficiu asupra densității osoase sau a fracturilor. Cifrele din meta-analiza din 2006 nu pot fi, prin urmare, transferate asupra suplimentelor vândute astăzi. Vitamina K2 și calcificarea arterelorIdeea că vitamina K2 protejează arterele vine din mecanismul proteinei Gla a matricei și din studii observaționale: în studiul de la Rotterdam, publicat în 2004, persoanele cu un aport alimentar mai mare de menachinone aveau mai puține calcificări ale aortei și un risc mai mic de boală coronariană. Studiul a fost însă observațional și a privit alimentația, nu suplimentele.studiile randomizate cu suplimente de K2 nu au confirmat reducerea calcificării arterialeAfirmația că vitamina K2 „trimite calciul din artere în oase” este prezentată frecvent ca un fapt stabilit, uneori chiar ca motiv pentru care vitamina D nu ar trebui luată fără K2. Studiile randomizate nu o susțin, deocamdată. Un studiu olandez publicat în 2019, pe pacienți cu diabet de tip 2 și boală cardiovasculară, care au primit 360 de micrograme de MK-7 pe zi timp de șase luni, nu a găsit nicio reducere a calcificării arterelor coronare față de placebo. Alte studii, pe pacienți cu boală renală, cu stenoză aortică sau cu calcificări coronariene, au avut rezultate similare, iar câteva studii mici au sugerat efecte asupra elasticității arteriale, neconfirmate ulterior. Ideea rămâne o ipoteză interesantă, în curs de testare. Iar teama că vitamina D, luată fără K2, ar produce calcificări nu are suport: efectele adverse ale vitaminei D apar la doze mari, mult peste cele recomandate, indiferent de aportul de vitamina K. Cât de frecvent este deficitul de vitamina KDeficitul clinic de vitamina K, care se manifestă prin sângerări, este rar la adulți și apare mai ales în bolile care afectează absorbția grăsimilor, precum boala celiacă, fibroza chistică sau afecțiunile biliare, după intervenții pe intestin, în alcoolismul cronic sau după tratamente prelungite cu unele antibiotice. Nou-născuții sunt o excepție importantă: ei se nasc cu rezerve foarte mici, iar administrarea vitaminei K la naștere previne boala hemoragică a nou-născutului.Profilaxia de la naștere merită explicată, pentru că este singura situație în care vitamina K se administrează tuturor. Nou-născuții au rezerve foarte mici de vitamina K, laptele matern conține cantități reduse, iar intestinul lor nu are încă o floră bacteriană dezvoltată. În lipsa profilaxiei, o mică parte dintre ei pot face boala hemoragică a nou-născutului, care în forma tardivă, apărută la câteva săptămâni, produce frecvent hemoragie cerebrală. Injecția cu vitamina K făcută la naștere previne aproape complet această afecțiune. Temerile legate de un studiu britanic din 1992, care sugera o legătură cu leucemia, au fost infirmate de numeroase studii ulterioare, iar în țările în care refuzul profilaxiei a crescut au reapărut cazuri de hemoragie la sugari.afirmația că „80% dintre oameni au deficit de vitamina K2” nu are sursă și nu poate fi verificatăCifra apare frecvent în materialele de promovare, fără nicio referință. Ea nu poate fi susținută, pentru că nu există o definiție acceptată a „deficitului de vitamina K2” și nici o analiză de rutină pentru el. Nivelul vitaminei K din sânge reflectă mai ales aportul recent, iar markerii mai buni — proteinele necarboxilate, precum osteocalcina inactivă sau proteina Gla a matricei — se măsoară doar în cercetare, nu în practica medicală, și nu au praguri de diagnostic stabilite. Ce se poate spune este că aportul alimentar de menachinone cu lanț lung este mic în Europa, pentru că natto nu face parte din alimentația obișnuită, iar unele studii au găsit proporții ridicate de osteocalcină necarboxilată la vârstnici. De aici până la un „deficit la 80% din populație” este însă o distanță pe care datele nu o acoperă. Surse alimentare și necesarAutoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a stabilit un aport adecvat de vitamina K de 70 de micrograme pe zi pentru adulți, fără a diferenția între K1 și K2, considerând că datele nu permit recomandări separate. Aportul din alimentație este acoperit, în cea mai mare parte, de vitamina K1 din legumele verzi: o porție de spanac, kale sau broccoli depășește necesarul zilnic. Absorbția ei crește semnificativ atunci când legumele sunt consumate cu o sursă de grăsime.Pentru menachinone, sursele sunt natto — de departe cea mai bogată, cu sute de micrograme de MK-7 la o porție —, brânzeturile maturate, în special cele tari și cele cu mucegai, gălbenușul de ou, ficatul, untul și carnea. Cantitățile din aceste alimente sunt mult mai mici decât din natto, dar contribuie la aportul zilnic.AlimentFormă principalăConținut aproximativNattoMK-7800–1.100 µg/100 gKale, spanac, pătrunjelK1400–800 µg/100 gBroccoli, varză de BruxellesK1140–200 µg/100 gBrânzeturi maturateMK-8, MK-940–80 µg/100 gGălbenuș de ouMK-415–30 µg/100 gFicat de pasăreMK-410–15 µg/100 gUntMK-410–15 µg/100 gCarne de puiMK-45–10 µg/100 g Suplimentele cu vitamina K2Suplimentele conțin, de regulă, MK-7 în doze de 45–200 de micrograme, singur sau combinat cu vitamina D și cu calciu sau magneziu. Dozele folosite în studiile pe densitatea osoasă au fost de 180 de micrograme pe zi, timp de trei ani. Vitamina K este liposolubilă, deci se absoarbe mai bine dacă este luată la o masă care conține grăsimi.Vitamina K nu are stabilit un nivel maxim tolerabil, iar toxicitatea la formele naturale nu a fost descrisă. Aceasta nu înseamnă însă că suplimentele sunt potrivite pentru oricine.vitamina K este contraindicată persoanelor care iau anticoagulante de tip acenocumarol sau warfarinăAceastă informație lipsește din multe materiale despre suplimentele cu K2, deși este cea mai importantă. Medicamentele anticoagulante orale din clasa antagoniștilor vitaminei K — acenocumarolul, cunoscut în România sub denumiri comerciale precum Sintrom sau Trombostop, și warfarina — acționează tocmai prin blocarea reciclării vitaminei K. Un supliment cu vitamina K reduce efectul lor și crește riscul de tromboză, iar variațiile de aport destabilizează valorile INR. Pacienții care iau aceste medicamente nu trebuie să ia suplimente cu vitamina K și trebuie să păstreze un consum alimentar constant de legume verzi, nu să le elimine. Anticoagulantele orale mai noi — apixaban, rivaroxaban, dabigatran, edoxaban — nu acționează pe această cale și nu sunt influențate de vitamina K, dar orice supliment se anunță medicului. Prudență necesită și persoanele care iau anticonvulsivante sau care au boli hepatice severe. Interacțiunea dintre alimentație și tratamentul anticoagulant este discutată într-un articol separat pe Healthwise. Ce funcționează, de fapt, în prevenirea fracturilorMăsurile cu cele mai bune dovezi pentru sănătatea oaselor sunt cunoscute: activitatea fizică, în special exercițiile cu greutate și cele de forță, care stimulează formarea osului; un aport adecvat de calciu, de preferință din alimentație, și de proteine; corectarea deficitului de vitamina D; renunțarea la fumat; limitarea alcoolului; menținerea unei greutăți corporale normale; și, pentru vârstnici, prevenirea căderilor, prin exerciții de echilibru, verificarea vederii, revizuirea medicamentelor care produc amețeli și adaptarea locuinței.Pentru calciu, necesarul unui adult este de aproximativ 1.000 de miligrame pe zi, iar pentru femeile după menopauză și pentru persoanele de peste 70 de ani, în jur de 1.200. El se acoperă, de regulă, din alimentație: lactate, brânzeturi, iaurt, conserve de pește cu oase, leguminoase, semințe de susan, legume verzi și, în multe cazuri, apa minerală bogată în calciu. Suplimentele au, luate singure, un efect mic asupra fracturilor, iar unele analize le-au asociat cu un risc ușor crescut de evenimente cardiovasculare și de calculi renali — motiv pentru care ghidurile recomandă acoperirea necesarului din alimente și suplimentarea doar atunci când acest lucru nu este posibil.Un alt nutrient contează mai mult decât se crede: proteinele formează matricea pe care se depune calciul, iar aportul insuficient se asociază cu pierdere osoasă, cu masă musculară scăzută și cu recuperare mai lentă după fracturi, mai ales la vârstnici. Vechea teamă că proteinele ar „decalcifia” oasele, prin acidifierea sângelui, nu s-a confirmat: meta-analizele arată un efect neutru sau ușor favorabil, atunci când aportul de calciu este adecvat. Necesarul de proteine este discutat într-un articol separat pe Healthwise.tratamentul prelungit cu cortizon produce pierdere osoasă rapidă și cere evaluare, nu suplimenteUna dintre cele mai frecvente cauze de osteoporoză secundară este tratamentul prelungit cu corticoizi — prednison, metilprednisolon, dexametazonă —, folosit în boli autoimune, în astm sever, în bolile inflamatorii intestinale sau după transplant. Corticoizii reduc formarea osului și cresc resorbția lui, iar pierderea este cea mai rapidă în primele trei-șase luni de tratament, când poate depăși mult ritmul obișnuit. Riscul de fractură crește înainte ca densitatea osoasă măsurată să scadă semnificativ, astfel încât deciziile nu se iau doar pe baza osteodensitometriei. Ghidurile recomandă evaluarea riscului la orice persoană care primește corticoizi mai mult de trei luni, asigurarea aportului de calciu și de vitamina D și, pentru pacienții cu risc crescut, tratament cu medicamente care reduc fracturile, precum bisfosfonații. Vitamina K2 nu are niciun rol demonstrat în această situație, iar înlocuirea evaluării medicale cu suplimente întârzie o intervenție eficientă. Pentru osteoporoza diagnosticată prin osteodensitometrie sau după o fractură de fragilitate, tratamentul se face cu medicamente cu eficacitate demonstrată în reducerea fracturilor — bisfosfonați, denosumab, teriparatid, romosozumab —, alături de calciu și vitamina D. Niciun ghid de tratament al osteoporozei nu include vitamina K2 printre tratamentele recomandate.Afirmații frecvente și ce susțin dovezileAfirmațieCe susțin dovezileVitamina K activează osteocalcinaMecanism demonstratVitamina K2 reduce fracturile cu 60–80%Din studii japoneze mici, cu 45 mg/zi; neconfirmatMK-7 încetinește pierderea osoasăEfect mic, într-un studiu de trei aniK2 trimite calciul din artere în oaseMecanism plauzibil; studiile randomizate nu l-au confirmatVitamina D nu se ia fără K2Fără suport; toxicitatea D apare la doze mari80% dintre oameni au deficit de K2Afirmație fără sursă și fără test de diagnosticVitamina K2 tratează osteoporozaNu figurează în ghidurile de tratamentSuplimentele cu K2 sunt sigure pentru oricineContraindicate cu acenocumarol și warfarinăLegumele verzi acoperă necesarul de vitamina KDa, pentru K1, care reprezintă majoritatea aportuluiNatto este cea mai bogată sursă de MK-7Da, cu sute de micrograme la o porție 2x GimnasticăAcvatică Premium Un prim pas pentru un bebe mai puternic De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți Sfaturi HealthwiseDacă iei acenocumarol sau warfarină, nu lua suplimente cu vitamina K și păstrează un consum constant de legume verzi.Mănâncă zilnic legume verzi, cu o sursă de grăsime, pentru absorbție.Include în alimentație brânzeturi maturate, ouă și, dacă îți place, natto.Nu înlocui tratamentul osteoporozei cu suplimente de K2.Dacă ai peste 50 de ani și factori de risc, cere o osteodensitometrie.Fă exerciții cu greutate și de forță, de două-trei ori pe săptămână.Verifică vitamina D și corectează un eventual deficit, la recomandarea medicului.Pentru vârstnici, prevenirea căderilor contează la fel de mult ca densitatea osoasă.Citește critic cifrele din reclame: întreabă din ce studiu vin și cu ce doză.Anunță medicul despre orice supliment pe care îl iei, inclusiv cele „pentru oase”.Concluzie HealthwiseVitamina K are un rol demonstrat în activarea proteinelor care fixează calciul în os, iar mențiunea privind contribuția ei la menținerea sănătății oaselor este aprobată în Uniunea Europeană. De aici până la ideea că un supliment cu K2 previne osteoporoza este însă o distanță mare.Reducerile de fracturi cu 60–80% citate frecvent provin din studii mici, cu doze de câteva sute de ori mai mari decât cele din suplimente, iar studiile mari ulterioare nu le-au confirmat. Ce arată datele actuale este un efect mic asupra pierderii osoase după menopauză și rezultate neconcludente pentru calcificarea arterială.Pentru oase contează, în primul rând, mișcarea, proteinele, calciul, vitamina D și prevenirea căderilor, iar pentru osteoporoza diagnosticată, tratamentele cu eficacitate dovedită. Iar pentru persoanele care iau anticoagulante de tip acenocumarol sau warfarină, vitamina K nu este un supliment de luat, ci unul de evitat.Referințe științificeCockayne S, Adamson J, Lanham-New S, Shearer MJ, Gilbody S, Torgerson DJ. Vitamin K and the prevention of fractures: systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Arch Intern Med. 2006;166(12):1256-1261.Sursa cifrelor privind reducerea fracturilor și a descrierii studiilor japoneze cu MK-4 în doză de 45 mg pe zi.Knapen MHJ, Drummen NE, Smit E, Vermeer C, Theuwissen E. Three-year low-dose menaquinone-7 supplementation helps decrease bone loss in healthy postmenopausal women. Osteoporos Int. 2013;24(9):2499-2507.Susține datele privind studiul pe 244 de femei cu 180 µg de MK-7 pe zi.Inoue T, Fujita T, Kishimoto H, Makino T, Nakamura T, Nakamura T, et al. Randomized controlled study on the prevention of osteoporotic fractures (OF study): a phase IV clinical study of 15-mg menatetrenone capsules. J Bone Miner Metab. 2009;27(1):66-75.Susține afirmația privind studiul japonez mare care nu a confirmat reducerea fracturilor.Cheung AM, Tile L, Lee Y, Tomlinson G, Hawker G, Scher J, et al. Vitamin K supplementation in postmenopausal women with osteopenia (ECKO trial): a randomized controlled trial. PLoS Med. 2008;5(10):e196.Susține afirmația privind studiul canadian cu vitamina K1.Mott A, Bradley T, Wright K, Cockayne ES, Shearer MJ, Adamson J, et al. Effect of vitamin K on bone mineral density and fractures in adults: an updated systematic review and meta-analysis of randomised controlled trials. Osteoporos Int. 2019;30(8):1543-1559.Susține concluzia privind dovezile limitate pentru efectul vitaminei K asupra densității osoase și a fracturilor.Zwakenberg SR, de Jong PA, Bartstra JW, van Asperen R, Westerink J, de Valk H, et al. The effect of menaquinone-7 supplementation on vascular calcification in patients with diabetes: a randomized, double-blind, placebo-controlled trial. Am J Clin Nutr. 2019;110(4):883-890.Susține afirmația privind lipsa efectului MK-7 asupra calcificării arteriale.EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies. Scientific Opinion on the substantiation of health claims related to vitamin K and maintenance of normal bone. EFSA Journal. 2009;7(9):1228.Sursa mențiunii de sănătate aprobate în Uniunea Europeană pentru vitamina K și oase. Was this article helpful?Yes0No0 Table of Contents Vitamina K și oasele, în șase ideiCe este vitamina K și ce forme areCum acționează vitamina K în osCunoaște-ți corpul. Cu instrumente construite pe dovezi.Ce arată studiile despre densitatea osoasăVitamina K2 și calcificarea arterelorCât de frecvent este deficitul de vitamina KSurse alimentare și necesarSuplimentele cu vitamina K2Ce funcționează, de fapt, în prevenirea fracturilorAfirmații frecvente și ce susțin dovezileSfaturi HealthwiseConcluzie HealthwiseReferințe științifice alimentație sănătoasăcalciuNutrițieOsteoporozăprevenirea osteoporozeisănătateSănătate osoasăsănătatea oaselorSuplimente alimentaresuplimente pentru oaseVitamina Kvitamina K și oasevitamine pentru oase Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post Pycnogenol: Beneficii, Utilizări și Precauții next post Sindromul Premenstrual: Înțelegerea și Gestionarea Simptomelor You may also like Alimentația în artrita reumatoidă: ce spun studiile despre... octombrie 8, 2026 Osteoporoza la menopauză — prevenție prin alimentație și... septembrie 29, 2026 Intoxicația cu vitamina D — cum apare, la... septembrie 26, 2026 Câtă vitamina D ai nevoie pe zi —... septembrie 13, 2026 Artrita reumatoidă vs artroza: diferența pe care o... august 16, 2026 Drojdia de bere nu este doar „pentru păr... august 7, 2026 Vitamina D nu iti salveaza inima de la... iulie 21, 2026 Vitamina D nu lucrează singură — exercițiul fizic... iulie 20, 2026 Vitamina C lipozomală se absoarbe mai mult —... iulie 12, 2026 Vitaminele B nu dau energie ca o cafea... iulie 8, 2026 1 comment Vitamina K: rol, surse și interacțiuni (Dam & Doisy) | HEALTHWISEHEALTHWISE septembrie 4, 2025 - 8:23 am […] Dintr-odată, coagularea sângelui – acel gest tăcut prin care viața își repară fisurile – a primit un nume de sprijin. Vitamina K nu e o vedetă zgomotoasă; e mai degrabă croitoreasa nevăzută care pune cap la cap firele unei rupturi și le leagă cu un nod sigur. Când lipsește, nodul nu se mai strânge. Când e la locul ei, sângele își amintește cum să se oprească, oasele cum să prindă calciul, iar arterele cum să spună „nu” pietrei care le-ar înțepeni (vezi rolul vitaminei K în sănătatea oaselor). […] Reply Leave a Comment Cancel Reply Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.
